Hai – hui prin Istanbul

TIPĂREȘTE

Istanbulul a fost o destinatie aleasa in ultimul moment. Cand am plecat de-acasa, nu credeam ca vom ajunge si aici, dar daca tot eram in Turcia, ne-am spus ca nu merita sa ratam Istanbulul.

Odata hotararea luata, am asteptat cu nerabdare sa ajungem in vestitul oras. Stiam ca acest oras are multe de aratat iar noi nu aveam prea mult timp la dispozitie, de aceea nu ne-am propus sa vizitam mare lucru. Nu am avut un plan clar. Doream doar sa vedem cu ochii nostri acest oras miraculos, sa-i simtim pulsul, sa vedem pofta de viata, sa admiram contrastele (fiindca Istanbulul e un oras al contrastelor), sa vedem frumusetea orasului ridicat pe tarmul Bosforului, sa admiram cladirile, altfel spus, sa ne facem o idee despre acest oras, sa putem spune ca am fost aici, chiar daca era sa stam numai la o terasa, la o cafea!

Pana in 1930 Istanbulul s-a numit Constantinopol si a fost capitala Imperiului Bizantin. Metropola importanta, comparabila cu Roma si Atena, Constantinopolul a fost numit “Oras-Rege”. Orasul de pe Bosfor a fost mereu o atractie pentru navalitori. Cu toate acestea, a fost greu de cucerit, aparand astfel Europa de navalitorii turci, arabi, persi, etc.

Cu ferry-boat-ul luat din Bandirma am ajuns in jurul amiezii in Yenikapi, cartier – port in partea sudica a orasului istoric. Intre sec. 5-10 a fost port commercial. Am facut un mic tur pana in cartierul Eminonu, trecand peste vestitul pod construit in 1453 – Podul Galata. Panorama de pe pod e superba. In departare se zarea Turnul Galata- fost turn de observatie dar care dupa cucerirea Constantinopolului a ajuns inchisoare, iar minaretele moscheelor domina cladirile din imprejurimi.

Din mersul masinii am admirat orasul. Am oprit cateva minute langa Fantana Tophane (Tophane cesmesi), construita in 1732 de catre arhitectul Mimar Sinan la comanda lui Mahmut I. Fantana este o adevarata opera de arta, decorata cu motive florale si obisnuitele caligrafii. La restaurarea din 2006 s-au adaugat ornamente (frunze) de aur de 24 k. Am trecut si pe langa o moschee impresionanta, dar nu stiu cum se numeste si am ajuns din nou in Yenikapi, de unde ne-am indreptat spre centrul istoric al orasului, pe drumul de coasta.

In dreapta avem marea, in stanga vechiul zid al Constantinopolului. In aceasta zona am vazut multe ruine. Din cand in cand, in fata cladirilor ridicate in panta observam doar arcadele, care au ramas in picioare, amintind de zidurile de altadata. Se pare ca s-au facut anumite descoperiri arheologice care au adus la lumina fragmente ce dateaza din perioada antica, de pe vremea primului oras bizantin. Odata cu aceste sapaturi s-au descoperit multe artefacte si morminte din Epoca de Piatra, vechi de 8000 de ani, care au dus la concluzia ca orasul este mult mai vechi decat s-a crezut.

Orasul avea trei randuri de ziduri: zidul antic, zidul lui Theodosian, zidul lui Constantin cel Mare. Imperiul Bizantin era greu de cucerit, fiind cunoscut ca « supraputere militara » iar aceste ziduri nu au facut decat sa ingreuneze cucerirea orasului.

Zidurile incercuiau orasul pe o lungime de 30 km, din loc in loc fiind ridicate turnuri (95 in total), porti, puncte intarite.

Zidul lui Theodisian, care apara Constantinopolul dinspre uscat, erau cele mai solide iar cele mai slabe erau cele antice, care protejau impotriva atacului dinspre mare. Atacul insa a venit dinspre mare. Zidurile au fost ridicate pentru aparare si si-au indeplinit rolul cu succes, dar odata aparute tunurile, zidurile au cedat. Anumiti istorici sustin insa ca s-a patruns in cetate din cauza unei porti deschise, dupa care a inceput potopul. Constantinopolul a cazut, a fost preluat de Imperiul otoman, deschizandu-se astfel « poarta » spre Europa. In acest moment se incheie perioada Imperiului Bizantin (Imperiul Roman de Rasarit).

Ruinele vechiului zid al Constantinopolului ne-au insotit aproape tot drumul. Pe masura ce ne apropiem insa de zona istorica, zidurile sunt tot mai bine conturate, sunt restaurate.

Am parasit soseaua de coasta pentru a intra in cartier, printr-o intrare boltita din zid. Am lasat masinile intr-o parcare din apropiere amenajata la parterul unei cladiri (12 lt/zi), dupa care am pornit in cautarea unui hotel. Chiar in fata parcarii am admirat un izvor construit din marmura. Dupa constructie pare sa fie tot ceva vechi, dar nu este mentionat nicaieri numele fantanii.

Dupa ce am vazut doua trei hoteluri, ne-am oprit la Almina Hotel Boutique, deoarece ne-a placut iar raportul calitate pret a fost bun. Detalii se pot vedea click aici . Am adus masinile in fata hotelului, dupa ce am platit o taxa de parcare. Nu-mi amintesc cat am platit, nici cat timp am lasat masinile in parcare, cred ca 2 lt pentru 1-2 ore.

Primul lucru pe care l-am facut cand am iesit in oras a fost sa cautam un restaurant. Am oprit la restaurantul municipalitatii, restaurant amenajat langa un turn al vechiului zid al Constantinopolului. click aici . Din restaurant am iesit in zona Cankurtaran, de unde ne-am indreptat spre centrul istoric al orasului, unde se gasesc principalele obiective din Istanbul. Imediat pe dreapta este un mic loc de joaca pentru copii. Nu e mare lucru dar copiii se bucura.

Straduta ingusta e plina de hoteluri si restaurante, care mai de care mai aratoase. Am remarcat foarte multe hoteluri din lemn, construite in stil otoman, case tipice turcesti, multe flori.

Cum ajungem in varful pantei, ne atrage atentia o alta fantana istorica, Fantana lui Ahmet III (Ahmet III Cesmesi). Este o fantana – chiosc din 1728, mie mi s-a parut deosebita, mult mai frumoasa decat fantana Tophane. In locul acestei fantani a fost o fantana bizantina numita Perayton. Era locul de intalnire al otomanilor. Are un acoperis rotunjit si cinci cupole mici iar fatadele sunt imbracate in marmura si placi de gresie. Pe fiecare din cele patru laturi ale constructiei este cate o fantana, iar in stanga si-n dreapta fiecarui izvor este cate o nisa pentru pahare / sticle pentru umplut. Toate fatadele au decoratiuni in relief, reprezentand motive florale si nelipsitele elemente traditionale, motivele “in stalactita”. Colturile sunt rotunjite si arhitectura are numeroase curbe, arce si modele in relief. Deasupra fiecarei fantani si pe colturile rotunjite sunt benzi de caligrafie si benzi cu strofe din poeme dedicate apei, ambele in relief si aurite.

Fantana marcheaza capatul strazii pe care am urcat. Conform indicatorului, la dreapta avem Muzeul de Arheologie si Palatul Topkapi, iar la stanga Biserica Sf. Sofia (Ayasofya), Moscheea Albastra, Yerebatan Sernici (Bazilica Cisterna) si Istanbul Valiligi (cladirea primariei?).

Atrasi de Poarta Imperiala (Inalta Poarta/Sublima Poarta), pozitionata chiar in dreapta Fantanii Ahmet III, am luat-o la dreapta. Pe buna dreptate este numita Imperiala, Inalta, Sublima, exact acesta e sentimenul pe care-l avem in fata constructiei impresionante! Poarta a fost imbracata in marmura in sec. XIX, iar deasupra intrarii si a niselor laterale sunt panouri cu caligrafii otomane in relief, aurite, care reprezinta versete din Coran. Mai sus de acestea, si in stanga si in dreapta, semiluna, sapata in marmura si bineinteles aurita. Ne facem loc sa intram prin multimea de oameni care parca si-a dat intalnire aici.

Poarta ne permite accesul spre Parcul Gulhane, amenajat in fosta gradina a Palatului Topkapi. Aici e frumos, e racoare, aleile sunt pline de turisti de toate nationalitatile care admira peisajul. Foarte multi stau jos direct pe iarba, langa rondurile de flori. Se simte relaxarea si placerea de a sta aici. De aici, privelistea asupra Stramtorii Bosfor e superba!

Aleile duc la Muzeul de Arheologie si intrarea la Palatul Topkapi. Ne-am odihnit putin in acest parc dupa care am iesit din parc, am trecut din nou pe langa Fantana lui Ahmet III si ne-am indreptat spre Biserica Sf. Sofia. Asa cum am povestit in alt review, prima oprire am avut-o la Muzeul Ayasofya – Mausoleele sultanilor, despre care am scris : click aici . Am intrat apoi in Piata Sultanahmet, denumita asa dupa Moscheea Albastra / Sulanahmet care domina piata.

Trecand prin parc spre Moscheea Sultanahmet, am trecut pe langa doua cladiri interesante, care ne-au atras atentia. Atrag imediat atentia datorita cupolelor de pe fiecare incapere, de diferite dimensiuni. Aceste cladiri sunt Baile Roxelane, sau Baile Beyazit, intrarea facandu-se prin alta parte. S-au construit la comanda lui Roxelane, sotia lui Soliman Magnificul, arhitect fiind Mimar Sinan. In prezent adaposteste un magazin de covoare. Despre Moscheea Albastra am scris : click aici , asa ca nu mai spun decat ca trebuie vizitata daca va aflati in Istanbul.

Aici, in Piata Sultanahmet, atmosfera e greu de descris! Totul se desfasoara in acest parc! Punctul forte al parcului este o frumoasa fantana arteziana care se afla in mijlocul parcului! Despre aceasta fantana arteziana initial am crezut ca este fantana lui Wilhelm al II-lea, care se afla in apropierea Bisericii Sf. Sofia. Si fiindca totul se intampla in jurul acestei fantani, credeam ca despre ea este vorba. Nu am vazut aceasta fantana, dar cu siguranta am trecut pe langa ea si probabil eram atenta la altceva. Fantana lui Wilhelm al II-lea sau Fantana Germana este construita in 1901 cu ocazia celei de-a doua vizite a imparatului german la Constantinopol. Fantana a fost construita in Germania si transportata pe bucati la Istanbul, unde a fost apoi montata.

In jurul parcului sunt banci si apoi un spatiu verde frumoas amenajat cu ronduri de flori si copaci cu forme ciudate! Toate natiile si religiile posibile se intalnesc aici! Din toate partile se aude click-ul aparatelor foto! Privind in jur, suntem inconjurati de moschei. Varful minaretelor si al cupolelor se zaresc in toate directiile! Suntem in alta lume, o lume de basm! Parca am intrat intr-o poveste din 1001 de nopti!

Istanbulul – un oras cu peste 18 milioane de locuitori, in care totul freamata! Aici sunt de « toate pentru toti »! Un oras in care trecutul si prezentul coexista, un oras care fascineaza o lume intreaga, un oras in care cultura europeana si cea orientala se imbina intr-un mod neobisnuit!

---

VIZUALIZĂRI: 5264 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI