Scarisoara, pro sau contra...

TIPĂREȘTE

Am vizitat pestera Scarisoara acum 2 ani. A fost foarte frumos, daca tinem cont de peisajul natural si superb din zona... Este un loc care necesita inca multe investitii pentru a ajunge la nivelul cu care sunt obisnuiti majoritatea turistilor.

Drumul pana la garda este relativ bun. Traseul este frumos, soseaua serpuind usor prin vai si peste muntii apuseni pana aproape de sScarisoara.

In aceasta zona nu trebuie sa-ti faci griji pentru cazare niciodata, pentru ca aproape toti localnicii sunt dispusi sa iti ofera o camera cu sau fara baie, si o masa calda. Noi, ca de obicei, am plecat fara sa ne facem o rezervare, sau macar sa intreb care este situatia. Am ajuns in garda aproape de seara, si am intrebat la cele cateva pensiuni fara nici un rezultat. O doamna foarte amabila ne-a indrumat catre una dintre vecinele sale care ar mai putea avea o camera libera. Am mers la poarta, am vorbit cu "vecina" si am gasit o camera, mare, frumos decorata, curata, cu o baie pe hol. Tinand cont ca era vorba de 2 camere la etajul 1 (acolo stateam noi) a fost foarte bina. Pretul camerei a fost chiar mic, 50 de ron. Discutand cu doamna la care ne-am cazat, am aflat ca in acest sat mai toti turistii poposesc la localnici, conditiile fiin bune, oamenii foarte primitori, si preturile foarte mici. Singurul restaurant care era in sat, era situat la intrarea pe strada care duce spre pestera. Un local nu foarte mare, cu o terasa construita deasupra izvorasului, lemnul fiind elementul principal aici- mese, scaune, pereti, balcoane, absolut totul avea ceva de lemn. Ca si preturi, acestea erau foarte mici. Mancam 2 persoane, la cina, felul unu si felul doi (si pot spune ca farfuriile erau foarte pline), bauturi si desert cu sume care nu au depasit niciodata 40 de lei.

Pornim spre pestera. Necunoscand nici un detaliu despre drum sau vreun alt traseu mai scurt, am ales sa mergem pe drumul pentru autoturisme. Acest nu are decat 7 km lungime, iar aproximativ jumatate se merge mai mult prin soare. Copacii care au fost candva acolo au fost taiati pentru a realiza drumul forestier pe care se ajunge la pestera, sau in unele cazuri de localnicii care au terenuri acolo. Pana la pestera am facut circa 2 ore, mers lejer, fara graba, si cu odihna necesara, tinand cont ca marea majoritate a drumului am urcat. Acest traseu ocoleste practic, cred, doi sau trei munti. Nu va ganditi la masive muntoase ca in Bucegi.

Traseul nu este greu, nu este abrupt, si nici obositor, asta daca nu alegi sa alergi sau sa mergi fara oprire pana sus. Noi am ales sa plecam dimineata pe traseu, si sa-l strabatem ca la o plimbare de vara, si am facut cea mai buna alegere. Ajunsi sus, la pestera, nu eram nici obositi, nici istoviti, si am putut sa ne bucuram de frumusetea peisajelor si a pesterii, aceasta fiin situata undeva aproape de varful muntelui.

In pestera nu se intra decat pe grupuri de maxim 50 de persoane, si numai insotiti de ghid. ghidul facea aproximativ 10-12 coborari in pestera. Nu se fac mai multe vizite pentru a se mentine cat mai mult si temperatura in pestera, pentru a preveni topirea ghetarului. Aici am aflat ca mai exista un traseu catre pestera Scarisoara, prin padure, un urcus ceva mai greu, numai ca plecarea se face din satul Scarisoara.

Intrarea in pestera se face pe o scara metalica, putin abrupta si destul de alunecoasa. se coboara aproximativ 50 de metri, iar scara serpuieste de-a lungul peretilor pesterii. Ajunsi jos, la baza scarii, vizitarea pesterii se face pe o pasarela metalica care ocoleste practic pestera. In partea cea mai departata a pesterii, partea care este inchisa turistilor, se afla ghetarul Scarisoara, mare si in toata splendoarea sa. Dupa ce ajunge tot grupul jos, in pestera, ghidul incepe relatarea istoriei acestei pesteri, cu toate datele, si informatiile necesare. In interiorul pesterii sunt aproximativ 8 grade, iar scaderea temperaturii se simte inca de la primele trepte. Chiar si lentilele camerei foto s-au aburit la jumatatea coborarii. In pestera nu se poate sta mai mult de jumatate de ora, pentru ca fiind multe persoane in acelasi loc, trebuie evitata fluctuatia temperaturii si topirea ghetarului. La aceasta jumatate de ora nu intra si coborarea si urcarea scarii, unii turisti miscandu-se cu dificultate.

Dupa vizitarea pesterii, ghidul te invita la scara, pentru a urca, el pregatindu-se pentru noul grup de turisti. Urcarea este si ea destul de grea, in partea de jos, treptele fiin alunecoase, datorita ghetii, insa nu va speriati, nu este greu. Daca te tii de balustrada siesti atent unde calci si cum calci, nu vei avea probleme.

De la jumatatea scarilor, se simte deja un val de caldura, anuntand temperaturile ridicate de afara. Lentilele se aburesc din nou... ;))

Peisajul este minunat, atat la coborare cat si la urcare... Copacii cazuti de mult pe peretii pesterii sunt acum acoperiti de verdeata, iar in lumina difuza, creata de caldura si de gheata/zapada de jos, par un taram mirific.

Dupa ce iesi din pestera, sfatul meu este sa stai un pic afara, daca mergi la Scarisoara vara. Organismul trebuie sa se obisnuiasca cu caldura de afara, diferenta de temperatura fiind destul de mare.

Coborarea este intotdeauna mai usoara, asa ca la vale ne-am miscat ceva mai repede. Nu am facut mai mult de 90 de minute pana jos.

Daca mai ai timp si nu esti obosit, aproape de drumul care merge spre pestera (plecand din sat), mai este un drum care merge catre pestera Poarta lui Ionele. Aceasta este mai mica, nu este luminata, nu se coboara pe scari metalice fiind situata aproape de baza muntelui, insa pana la ea este un scurt traseu prin padure, pe langa un izvor care se varsa intr-o "piscina" a naturii, plina de flori si plante minunate; de aici pleaca intr-o foarte mica cascada pana jos, merge pe langa drumul pentru autoturisme si ajunge in sat, sub terasa restaurantului.

Pestera Scarisoara, este adevarat nu mai este ce a fost, dar tot merita vizitata. Iar daca "te tin picioarele" poti opta pentru traseul forestier, care desi este mai mult prin razele puternice ale soarelui, ofera ochilor privelisti de neuitat, mirifice, superbe.

---

VIZUALIZĂRI: 2533 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI