Circuit european (Frankfurt-Paris-Roma) / ep. 1 - Frankfurt

TIPĂREȘTE

V-am ramas dator cu un "secundo tempo" (partea a doua, de la review-ul "De ce sa-i iubim pe italieni?". Raspunsul am sa vi-l dau chiar in momentele urmatoare descriindu-va un tur al Europei pe care am avut rarul prilej sa-l realizez in anul... 1976. Deci in urma cu aproape 35 de ani. Poate e bine sa stiti dragi prieteni, care poate inca in acea vreme nici nu erati nascuti, cum se calatorea atunci in strainatate pentru a admira "in fuga" marile obiective turistico-culturale ale Europei. Prilej, pentru a compara si a ne bucura de ceea ce avem noi astazi, posibilitatea de a calatori "doar cu buletinul". Dar nu intotdeauna lucrurile au stat asa...

---

Un iulie insorit al Romaniei anilor 1975. Insorit in "restul Europei", pentru ca la noi, viata avea culoare fatadei monotone a blocurilor in care locuiam, adica "gri". Tatal meu, este chemat de urgenta intr-o noapte la un colonel de Securitate. O banala raceala, s-ar zice, dar pacientul nu era deloc banal, tatal meu n-a inchis ochii o noapte intreaga, asteptand ca febra valorosului sau pacient sa scada. In sfarsit, victorie! Vindecare totala! In acele vremuri a avea un esec in fata unui asemena personaj al urbei, insemna compromiterea ta pentru o buna bucata de vreme! Colonelul i-a multumit tatalui meu si s-a oferit sa-l ajute sa plece in strainatate, dincolo de "lagarul socialist" Al doilea an primesc si eu o "viza" pentru un turneu in Europa, un "bilet circuit" la clasa II-a, prin CFR, costul biletului s-a ridicat la 2750 de lei din acea vreme, echivalentul cam a 2 salarii medii pe economie. Era un bilet via Sighisoara - Budapesta - Viena - Frankfurt pe Main - Paris - Frankfurt (din nou) - Zurich - Roma - Napoli - Reggio Callabria - Roma - Venetia - Viena - Budapesta - Sighisoara. Aveam dreptul sa intrerup excursia oriunde pe acest traseu, insa numai in orasele specificate pe teancul de bilete, aidoma unui carnetel lung cu multe file, din care mi se rupea in timpul calatoriei cate una. Durata maxima a circuitului - 22 de zile... Cred ca "bilete CFR-clasa II-a in circuit" exista inca si azi.

Asadar, iata-ma in drum spre Paris si Roma, gratie unui virus!

In urma cu 35 de ani, pentru a primi o viza pentru Occident, cineva important din aparatul Securitatii Statului trebuia sa garanteze pentru tine ca "te vei intoarce", ca "nu vei fugi din tara" iar daca cumva fugeai, atunci acel personaj din Securitate avea de suferit. Impreuna cu familia ta cu tot! Prin anii 75-76 nu era voie sa detii valuta, daca aveai in casa 20 de dolari, "Securitatea" era deja la usa ta! Am plecat asadar la drum cu pasaportul, cu biletul de tren, cu un geamanatan plin cu mancare si cadoruri si cu multa speranta si bucurie in suflet!

De la Sighisoara ajung la Budapesta, apoi la Viena cu asa numitul "Viener Valtzer" unde schimb trenul. Era seara, gara de Vest din Viena e mare, are vreo 20 de peroane, am la dispozitie 40 de minute ca sa schimb trenul. La ghiseele de informatii nu ma descurc deloc. Asa c-o iau de-a lungul peronului principal si caut la "departures", pana gasesc un tren pe care scria Frankfurt. Hopa sus! Trenul porneste, calatoria e placuta, vagoanele sunt moderne, comode, putin aglomerate, trag si un pui de somn. E prima mea zi de calatorie si prima noapte dormita in tren din cele 7 nopti dormite in tren, ce vor mai urma, caci... cum sa te duci la un hotel cu zero dolari in buzunar?

La Frankfurt pe Main, ma asteapta colegul de banca al tatalui meu, Hani Riemer, original din Teaca (jud. Bistrita) plecat demult din tara, si stabilit la Neu-Isenburg, orasel lipit de marea metropola a Germaniei de Vest, Frankfurt. Aflu in drum spre locuinta lui Hani, ca aici pe aeroportul local, la fiecare minut, un avion aterizeaza sau decoleaza. Raman cu gura cascata. De fapt in lungul meu turneu aveam sa mai adopt aceasta pozitie de mai multe ori. Hani ma gazduieste in casa lui din Neu-Isenburg unde locuia impreuna cu Liesel si cei 4 copii ai sai, Hansi, Jurgi, Ulrike si Brunhild, cu care ma imprietenesc repede. Am astfel ocazia s-a mi mai slefuiesc cunostiintele de limba engleza pentru ca germana, cel putin mie ca roman, mi se pare o limba imposibila. La Hani, am "casa si masa" asigurata plus 50 DM, ca "bani de buzunar". La vazul banilor, imi tresalta inima de bucurie, vad deja zambetul Giocondei si celebra pictura a lui Gericault, Corabia Meduzei din Luvru, ca doar intrarea n-o fi pe gratis! La Frankfurt vizitez Romer Platz, o piateta cu o cladire tripla piramidala, parca cineva ar fi incercat sa puna una langa alta piramidele lui Keops, Kefren si Mikerinos dar nu i-a ajuns materialul de constructie si a uitat din greseala si schelele din lemn pe suprafata acestora, dar localnicii sunt mandrii de aceasta cladire in stil gotic, care a fost bombardata in al doile razboi, apoi refacuta iar acum adaposteste primaria orasului. Ea reprezinta simbolul Frankfurtului. Eu am gasit-o minunata, fiind prima cladire mai aratoasa dupa blocurile gri ce le vedeam eu acasa in fiecare zi si de care ma cam saturasem. Vizitez apoi Bursa din Franfkurt, un adevarat plaman financiar al Europei si al intregii planete, apoi "Palmen Garten" (Gradina cu palmieri), o gradina botanica cu multe plante exotice, ba la un moment dat ajungi sub o imensa cupola de sticla plina cu o sumedenie de specii de arbori cu nume ciudate unde te poti aseza pe o banca ca sa asculti trilul pasarelelor care aici au voie sa zboare in plina libertate. M-a impresionat acvariul din acea gradina botanica, asemanatoare celei de la Cluj, dar mult mai bine pus la punct. Urmaresti zeci de specii de animalute acvatice de care te desparte doar un perete gros de sticla. Cea mai interesanta e "vitrina" focilor si delfinilor, animale inteligente, jucause, curioase si pline de energie chiar daca acestea n-au posibilitatea niciodata sa-si bea cele cele 3-4 cafele "ness" de dimineata care pe mie, fiinta supreama, Omul, de-abia reusesc sa ma trezeasca din somn, mai ales dupa ce-am scris cu multa placere cate un review pana la miezul noptii.

In Frankfurt nu prea ai ce sa vezi, nici chiar intreaga Germanie nu ofera turistului prea multe de vazut. Autostrazi peste autostrazi si supermagazine langa supermagazine. Intru la Quelle, Hertie si Neckermann unde in fiecare dimineta se simte un miros proaspat de paine facuta la cuptor si admir spiritul comercial al acestui popor care a plasat la intrare un chiosc de ziare, o tutungerie, o cafenea pentru cei grabiti si... un cuptor de paine. Nu rezisti la acel miros ce-ti aduce aminte de vatra bunicii plina cu paine de casa si intri. Acolo, mai vezi o floare, o guma de mestecat, un sendvici si ramai de-a binelea. Apoi nu departe vezi standurile de produse diverse si te gandesti ca ai nevoie si de niste servetele de masa si ceva piper care tocmai ti s-au terminat, apoi mai vezi si ceva produse "la promotie". "Oooo!, ce ocazie, cum sa nu cumpar si de-aici?" si uite asa, ti se duc banii din cauza mirosului de paine proaspata de la intrare, miros care ajunge chiar si pe celalalt trotuar!

A doua zi apare si domnul Gilig, un vecin, si ma intreaba daca in week-end nu am timp sa-l ajut la carat lemne si la sapat un sant? Ei, cum sa nu? Mai primesc 100 DM, ceea ce inseamna ca o sa am si bani pentru un 'vaporetto' la Venetia pana in Piata San Marco sau insula Burano iar la Roma voi avea bani sa fac si un tur al orasului.

La Frankfurt raman 5 zile, dar visul oricarui roman de "a vedea Parisul, Roma, Venetia, Napoli, "e poi morir" (si-apoi sa mori), nu-mi da pace, asadar il imbratisez pe Hani, si ma imbarc in primul accelerat de noapte cu directia Paris. A doua zi sunt in "Gare de l'Est" si-ncep poate cea mai frumoasa parte a vietii mele de adolescent... vizitarea la pas a "orasului lumina", care, paradoxal, mie mi s-a parut mai frumos pe intruneric decat ziua.

Primele obiective? Cele clasice, Turnul Eiffel, Place de la Cocorde, Gradinile Tuileries, Bazilica Sacre Coeur, Catedrala Notre Dame, cartierul latin, colina Montmartre, Sena, anticariantele, locuri unde n-a trebuit sa scot nici un franc din buzunar. (intre timp schimbasem marcile germane in franci). Luvrul si Vesailles-ul le-am lasat ceva mai la urma, pentru ca intrarea costa ceva bani.

Din acel an, trecut demult, nu mai am decat cateva fotografii "alb-negru", facute cu un aparat rusesc "Lubiteli", in care reglai manual deschiderea diafragmei si timpul de expunere si priveai imaginea de sus in jos, aparatul il tineai pe undeva prin dreptul buricului, fotografiile au colturile roase si sunt putin ingalbenite de nemilostiva lege a firii -Timpul, dar eu inca tin mult la ele si daca doriti, ele se pot scana si adauga la review. Aparatul digital in acele vremuri, era inca un vis. M-am gandit sa va trimit totusi fotografii mai proaspete ale obiectivelor turistice ale celor mai vizitate locuri de pe pamant.

Asadar dupa episodul "Frankfurt", intr-o racoroasa dimineata de septembrie a anului 1976, incepe aventura mea franceaza pe care, alaturi de cea italiana, am sa v-o descriu ceva mai pe larg intr-un episod viitor.

Dorgo

--

episodul 2 al acestui circuit (Paris) il puteti citi facand click aici

---

VIZUALIZĂRI: 2504 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI