GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Circuit european (Frankfurt-Paris-Roma), episodul II / Paris
YVES MONTAND - A PARIS
continuarea primului episod, postat in rubrica "O zi in Frankfurt" - click aici
Asadar, suntem in anul 1975. Dupa cateava zile petrecute la Frankfurt si prin imprejurimi, iata-ma intr-o dimineata de septembrie debarcand in "Gare de l'Est" care se afla foarte aproape de "Gare du Nord", una din cele 5 gari ale Parisului (mai exista gara "St. Lazare", "Lyon" si "Montparnasse"). Peste noapte, de la Frankfurt, am mai "tras un pui de somn" in tren, in septembrie trenurile nu mai erau atat de aglomerate, sezonul turistic era pe sfarsite, nemtii si francezii incepusera lucrul, rememorandu-si amintirile din vacanta si gandindu-se deja de pe-acum la concediul din vara viitoare. Mi-am planificat o cazare la Mr. Clejan, un roman stabilit la Paris, patronul hotelului "Beaumarche", i-am adus si Gerovital, doar-doar mi-o da o camera mai ieftina, dar... raspunsul a fost - "pastilele alea sa le dai la caii de curse, eu folosesc numai fiole! ", patriotismul n-a functionat, asadar ca sa nu mai pierd timpul, pornesc spre centrul orasului, vizitez cateva obiective principale, (muzeele Luvru si Orsay, Notre Dame, Place Vendome, galeriile Lafayette, Opera, bulevardul Rivoli, Champs Elysses, Arcul de Triumf, colina Montmartre) iar spre seara ajung sa urc si in 'Tour Eiffel" in acel an liftul pana la etajul II, (200 de metri altitudine) costa 6 franci, iar pana in varf (320 metri deasupra Parisului), 10 franci. M-am multumit cu etajul II, de unde poti admira Sena, care curge chiar sub tine, ca un gigantic anaconda "vargat" de cele 33 de poduri, sarpe lichid ce ti se strecoara pe sub talpi, catedrala Notre Dame, colina Montmartre cu bazilica Sacre Coeur, Domul Invalizilor si multe, multe cadiri alburii, care spre seara, cand luminile orasului se-aprind, se transforma intr-un enorm covor de jaratic, intins la picioarele tale si care se uneste la orizont cu un alt covor ce palpaie intr-una, e vorba de covorul instelat al cerului. Spectacolul e fantastic, iti pierzi orientarea, plutesti in neant, si daca n-ai simti metalul esplanadei turnului sub talpi, ai crede ca esti un cosmonaut ce s-a piedut prin spatiu si care nu mai poate niciodata sa se intoarca la nava lui.
Incerc sa-l prind la telefon pe unchiul meu, dl. Secareanu, o ruda din partea bunicii care, avocat fiind in Bucuresti, a reusit sa faca marele pas spre Occident, cunoscand o frantuzoaica cu care s-a si casatorit. Inca de-acasa mai toti prietenii ce-l cunosteau pe avocat, m-au avertizat ca "unchiu" este un om dificil, care ti zice verde-n fata tot ce gandeste dar care are o inima de aur. Asadar, imi iau sacul de dormit si innoptez pe Champs de Mars, la poalele Turnului Eiffel, impreuna cu cativa maghrebieni ce fac acelasi lucru ceva mai incolo. Nimeni nu m-a deranjat peste noapte dar nici nu stiu cand a trecut acea noapte, atat eram de obosit. Tot ce-am simtit, dupa ce-am adormit, a fost caldura soarelui de dimineata care a trezit in mine energia de-a continua aventura pariziana. Pornesc la risc spre adresa "unchiului" meu. 42, rue Boinaud, in arondismentul 18, mai precis nu departe de Moulin Rouge. Sun prelung la sonerie si deodata, la etaj, o perdea se misca, un geam se deschide si "unchiu" ma intreaba cine sunt. Ii raspund. Dl Secareanu ma pofteste in pragul usii si ma studiaza din cap pana-n picioare. "Si cate zile ai vrea ca sa te suport la mine? " "Numai trei nopti unchiule, ziua sunt prin oras! ". Domnul Secareanu n-avea copii si faptul ca i-am zis "unchiule", l-a inmuiat de-a binelea. M-a invitat in casa, m-a trimis sa fac un dus si m-a asezat la masa. Cred c-a mai contat si faptul ca eram cam slabanog din fire si "unchiu" s-o fi gandit ca trei zile trec repede si "ca baiatu' asta n-o sa manance el prea mult... ". Unchiu' mi-a prezentat locuinta lui, care era de fapt o mansarda mare ce-avea la mijloc o cortina groasa si rosie, recuperata de la un teatru in faliment, ceea ce-ti dadea impresia ca ar avea doua camere. La parter avea atelierul, o "vopsitorie si o calcatoire de blugi". Unchiu aduna blugi de pe unde putea, ii vopsesa, ii calca si-i revindea unui evreu, care in fiecare seara venea sa-si incarce marfa. Avea "unchiu" si un angajat, un negru pe care l-a poreclit "trou noir" pentru ca era puturos si-i facea mereu gauri in buget. "Poti sa ramai baiete, da sa stii ca eu ies toata noaptea afara ca am probleme cu vezica! ". Deodata la use mai suna cineva, unchiu sare la perdea si incepe sa injure... "Ai sa vezi acum "cersetori romani" la Paris! ". Un renumit preofesor universitar din Bucuresti insotit de sotia lui, profesoara si ea, ii cere unchiului inca 100 de franci, ca sa mai poata sta si el inca vreo 2-3 zile in frumosul oras european. Unchiu' se codeste, maraie, dar in final scoate suma. "O sa va dam dublu cand veniti la Bucuresti (in lei bine-nteles) ". "Uite-asa vin la mine romanii toata ziua, stiu ca am sufletul mai mare decat tot Parisu' si iata, am devenit ghiseu de schimb valutar! "
La plecare, unchiu' ma lasa sa-mi aleg dintr-un munte de blugi, o pereche de pantaloni si o jacheta. Imi da si 100 de franci, caci intre timp, in cele 3 zile, care de fapt au devenit 5, ne-am imprietenit la catarama. In fiecare seara scotea cate un vin rosu si-mi vorbea de tara lui cu lacrimi in ochi. "Vezi ce fac eu aici la Paris, nepoate, calc blugi, pe cand in Bucuresti puteam sa devin sef de barou? ... dar nu m-au lasat in pace cei de la "Siguranta", c-aveam gura cam mare! " Aici sunt liber dar trist! Am sa vin sa te vizitez la Tg. Mures.
De-acum aveam bani, asa ca am facut si un tur al Senei cu un "bateau-mouche", ba am ajuns si la Versailles.
"Unchiu", intr-adevar mi-a facut o vizita la Tg. Mures, dupa cativa ani, dar la Hotel Grand, nu curgea apa calda, asa ca n-a mai suportat "mizeria de pe el" si-a plecat precipitat.
In urma cu cativa ani, am primit o scrisoare de la el. Era scrisa cu litere tremurande, cu mana stanga. Unchiul suferise o comotie cerebrala. Apoi, tacere totala...
Din acea excursie insa, gratie lui, am ramas cu cele mai frumoase amintiri despre, poate, cel mai frumos oras din lume, oras care daca n-ar exista, ar trebui inventat sau daca nu, ar trebui sa emigram pe-o alta planeta, acolo unde suntem siguri ca exista un oras ca Parisul.
Dorgo
Trimis de dorgo in 13.08.10 08:21:28
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA. A mai fost în/la: Gironde, Deux-Sevres, Normandia, Bretania, Provence
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Noi cei un pic mai tineri, pe care vechiul regim nu a avut timp sa ne marcheze, poate nu intelegem pretul pe care unchiul il platea in schimbul libertatii sale.
Felicitari pentru povestea savuroasa ca o sampanie frantuzeasca buna.
mutat la "Excursie Paris".
de asemenea, avand in vedere vechimea impresiilor suntem nevoiti sa retragem punctele standard.
Da, aveti dreptate!... "no problems", n-are rost sa mai continui acest serial intamplat acum 35 de ani, e prea preistoric... am dorit ca totusi tinerii de azi sa cunoasca cum reuseam noi sa calatorim in acele vremuri prin Europa cu buzunarele goale. Daca uiti trecutul, nu te poti bucura de avantajele prezentului si nici nu poti sa-ti programezi bucuriile viitorului. Astazi calatorim in conditiile "economiei de piata" atunci calatoream supusi rigorilor comunismului. E bine sa cunosti trecutul pentru a nu mai repeta greselile lui.
Serialul III sespre Roma (de fapt era despre Milano-Bologna-Roma-Napoli-Reggio Calabria si Venetia) cade si el din cauza vechimii. Doua lucruri sunt de retinut insa -Italia nu dadea prin acei ani decat "viza scurta" in 3 zile erai nevoit sa parasesti teritoriul ei, (Elvetia nici atat), asa ca am dormit 3 nopti in tren si la Napoli, sediul Mafiei siciliene, am fost buzunarit si era gata-gata sa raman fara bagaje. Pozele ce le-am pregatit despre Paris, am sa le postez cu alta ocazie.
Voi incerca sa scriu pe viitor ceva ultra-recent, adica ceva ce sa va intampla maine si poimaine.
Cu stima
Dorgo
”n-are rost sa mai continui acest serial intamplat acum 35 de ani, e prea preistoric...
hehehe... doctore, crezi ca scapi asa usor? dai vina pe WM si o dai cu fuga?! pai io degeaba am pus o floare cu cateva petale de PMA la capataiul unchiului?! (inteleg ca de atunci ai mai fost prin orasul lumina; nu ai incercat sa afli ce s-a ales de bietu' om?)
orasele nu se schimba asa mult, nici in 20, nici in 200, ba unele nici in 2000 de ani (vezi Roma!). asa ca, vrei - nu vrei, aifostacolo, pune in puii nostri mana si scrie!!! ca de cititori n-o sa duci lipsa!!!
@ Dragos,
Mersi mai intai si-ntai de apreciere!
Atunci cand am fost eu, in '75, nu exista Forumul Halelor, Centru Beaubourg, Euro-Disney, super-cartierul Defence, RER-urile erau de-abia in constructie, nici Biblioteca Mitterand nu exista.
Roma nu s-a schimbat pt ca "nu trebuie" sa se schimbe, ea are suficiente lucruri de prezentat lumii asa cum e acum...si-ar fi pacat dac-ar apare "zgarie-nori" sau un parc de distractii langa Colosseum sau Forumul roman, sau o piscina cu jacuzzi langa termele lui Caracalla, ar iesi un kitsch "antic-modern" deplorabil.
Cat despre "unchiu", avocatul Secareanu Ioan, (pe cartea lui de vizita era trecut si M.E.C., adica Maitre en Economie et Commerce) s-a stins din viata la 87 de ani intr-n azil, casa si atelierul lui din rue Boinaud nu mai exista, acolo e acum o parcare privata, caci bulevardul Ornano din apropiere e mereu aglomerat si spatiile de parcare sunt putine.
Ceea ce e intersant e faptul ca "unchiu" urca abrupta colina Montmarte, pe strada Lepic, in pas alergator, la varsta de 60 de ani,iar eu, la 23 de ani, de-abia ma tineam dupa el, gafaind...
Salutare si numa' bine!
Ce "patina" frumoasa au impresiile... asa da, unchi... chiar daca, au fost retrase punctele standard pentru vechimea "serialului" tau... sensibilitatea randurilor tale vor fi rasplatite... asta fac si eu acum votez pentru "unchiu' "
@catalinalupu
Multumesc, adeseori ma las prins de istorisiri in detrimentul informatiilor si mi se retrag puncte...dar asa e regulamentul, care trebuie respectat, daca nu-ti convine, te retragi sau te duci pe un site de poezii si eseuri...eu incerc, atat cat se poate sa imbin "arta pentru arta" cu "arta cu tendinta", precum ne-a invatat criticul Titu Maiorescu si profesoara de limba romana in liceu...
SB este pentru unchiu' care a inteles nevoia dvs . v-a ajutat la greu si s-a dovedit a fi un om painea lui Dumnezeu. Felicitari pentru rew.
am adaugat linkurile carefac mai usoara lecturarea acestei trilogii, dinspre Frankfurt spre Roma, via Paris (review-ul de fata).
Am spus "trilogii" pentru ca imiplace sa cred ca vei trece peste masura nedreapta (si gresita!, vezi mai jos) luata de webmaster77 si vei scrie si impresiile din ultima "etapa", cele din Italia.
Masura aplicata mai sus a fost gresita pentru ca prevederile privind vechimea se aplica doar in cazul recomandarilor despre unitatile de cazare, nu si in cel al povestirilor si recomandarilor de calatorie - obiectivele vizitate sunt in cvasitotalitate inca la locul lor, acolo.
Masura nu a fost corectata de mine pana acum pentru ca in acea perioada am lipsit de pe site timp de mai multe zile si abia acum (dupa cum se vede) am ajuns sa "recuperez" acele zile (si inca nu in totalitate, mai am doua - 11 si 12 august)
Punctele standard corespunzatoare acestuii review au fost inapoiate in urma cu trei minute.
ascultam acum o melodie... care mi-a adus aminte de niste impresii citite candva pe site... daca dorgo este de-acord... o propun...
http://www.trilulilu.ro/lauvoi/e1474fe2ecae25? playlist=207031
@ catalina
maine dimineata iar n-o sa am somn si cred ca voi scrie ceva despre marile bulevarde pariziene, ce se-ntind intre Opera Garnier si Place de la Madeleine... Boulevard des Capucines si Bd des Italiens, loc unde se afla si celebrul music hall Olympia, unde au cocertat... Dalida, Yves Montand, Aznavour, Johnny Hallyday, Sylvie Vartan, Nana Mouskouri, Joe Dassin... tu ce melodie ai pune pe fundal... merge "Le cafe des trois colombes" cu Joe Dassin?
un om plin de sensibilitate, un creator desavarsit de istorisiri traite care ne fac si pe noi, pe mine cel putin, sa fim in mijlocul lor... un mod inaltator, aparte de a descrie o clipa traita emanand bucuria prezentului dar si nostalgia urmelor apuse, cum e in cazul de fata...
pur si simplu ne incanti, o sa incer sa citesc cat mai multe din cele peste 200 de povestiri postate!
cu stima,
tineretul care stie sa aprecieze
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2024 O vacanță « coquette » (Sau nu prea…) - Paris — scris în 19.06.24 de Sclemby din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Mirobolantul Paris — scris în 15.04.24 de Opelantara din FOCşANI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Paris, un vis împlinit — scris în 25.12.23 de Dida2017 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Informaţii practice despre Paris — scris în 31.07.20 de DanSta din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Vacanta la Paris III - Aventura continua — scris în 23.02.20 de baron din IAşI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Vacanta la Paris II - Fugariti de Paris Museum Pass — scris în 08.02.20 de baron din IAşI - RECOMANDĂ
- Jan.2019 Paris - minivacanta de iarna — scris în 11.02.19 de Mihaela 27 din TIMIşOARA - RECOMANDĂ