Sigura, frumoasa cu oameni primitori, caldă, ce merită descoperită.

TIPĂREȘTE

Ne rămăsese un rest din Balcani în care nu am pus piciorul, zona de sud a Croației, Muntenegru si Albania. Am tot planificat, modificat și amânat. Ba pandemie, ba buget, ba una, ba alta. Anul acesta i-a venit rândul.

Experientia docet, mergi incet ca nu se grăbește nimeni.

Romania - Vama Porțile de Fier 1. D’acasa, vreo 8 ore, mers lejer, ma rog, “lejer de România” , am trecut vama, fără emoții. Din jobenul cu drumuri l-am tras pe cel mai lung, cel paralel cu România pana aproape de Veliko Grădiște. Foarte frumos drumul în sine, cu mulțime de tunele mici săpate direct în stânca, pe malul Dunării, ușor digerabil, cu priveliști frumoase, ce te face sa vezi România altfel, dintr-un alt unghi... perpendicular. Pe malul sârbesc al Dunării am învățat și un altfel de stil “lejer” de condus, cumva împotriva firii unui român. Calm, cumva prea calm, prea încet, prea … legal.

Catre primul stop, bucati de drum în lucru... o bucata de autostrada, in rest acceptabil nici prea prea dar nici foarte foarte. Se lucreaza intens la modernizarea infrastructurii.

Am ales cazarea cumva la mijlocul drumului, în Kragujevac, un orășel frumos de munte, liniștit (cu ceva amendamente), unde totul a fost per total excelent. Amendamentul numărul unu: In zona localității este fabrica de autoturisme FIAT… și orașul era un poligon unde se testau claxoanele…

Ema Garni Hotel, scurt review. Hotel bun categorisit 4 stele, camere spațioase, curat, mic dejun foarte bun, eu zic ca este cum ar zice americanul "bang for the buck". La 5 min cu masina ai si un mic mall daca nu vrei sa îți bati capul cu mâncarea prin oraș... și dacă vrei sa pui 200g rapid, si daca iti place sa mănânci fast si mai putin food... ați priceput ideea.

Continuam cu drumul. Cacak, Zlatibor, Podul Đurđevića Tara … mers incet si foarte incet, aglomerat pana la Zlatibor. Urcușuri coborâșuri, drumul frumos, priveliști magnifice, dar incet.

Primul stop pe drum, Podul Đurđevića Tara, “is a must see” , or fi si alte poduri și podețe poate mai frumoase dar asta mi-a plăcut in mod deosebit. Continuam mai departe, tinem directia Niksic, Vilusi, Grahovo. Aici și-a făcut simțită informarea prealabila. Traseul foarte frumos, cu WOW factor inclus, nu foarte greu deși ne așteptam la mult mai rău, sa fiu sincer. Câteva zone de urcat mai în forță coborâșuri destul de liniștite, zone dublate în care poți depăși, serpentine domoale, ma rog, cât de domoale pot fi serpentinele. Din spusele ceasului inteligent am atins la un moment dat peste 1600 m altitudine. Pentru adepții traseelor montane este un deliciu, “de te lingi pe roti” . Nu am făcut pana acum un traseu asa de lung prin munți dar ma declar foarte încântat. Poate și plasturii "anti-rău-de-mașină" au avut un cuvânt se spus asupra pasagerilor și asa am reușit cu toți sa ne bucuram de traseu.

Welcome to tara oamenilor inalti.

E, si usor usor am ajuns în golful Kotor dupa aproximativ vreo 8 ore de “croșetat” pe drumul sinuos... Deja începem sa ne ingrijoram cat putem fi calmi in trafic. Serbia și Muntenegru incepe sa ne "sculpteze" stilul de condus... “Experientia docet” incepe sa isi spuna cuvantul, usurel, incet si foarte incet. Recunosc, din cand in cand iese romanașul din noi, si impresionam băștinașii, nu e de laudat dar asta e realitatea. Am impresia ca oamenii ăștia sunt asa de liniștiți sau nu se grăbesc sa ajungă p' acasa... și dacă ajung prea devreme, nu au ce sa facă acasa... o fi si asta o treaba. Or fi intr-o vacanță continuă... Dumnezeu sa ii înțeleagă. Pe drum am gasit multe puncte de observație, uite ca nu mi-am notat ce scrie pe indicator si imi pare rau acum, care sunt marcate cu un panou maro si scrie intr-un colt “panoramic roads” si un simbol ce seaman cu un evantai. Nu va sfiiți sa opriți, marcajul garantează priveliștea, e pus de guvern acolo deci... aprobat.

Ușor ușor ne strecuram prin traficul din golf, către cazare, șosele înguste pe malul golfului, printre terase, pe ambele părți, se merge încet. Am ajuns. Tabara numărul unu, in localitatea Muo, Andrija Apartaments. E deja noaptea, nu putem distinge mare lucru.

Mic review Andrija Apartaments: localizarea excelenta, la 15 min pe jos, de orasul vechi, foarte curat și foarte bine organizat. Curtea apartamentelor plina de verdeata de locuri umbrite unde daca nu ai chef de plaja și doar vrei sa stai, ai unde. Am primit un apartament cu priveliste catre mare, bucătărie echipata complet, doua dormitoare și un mic balcon.

Masina de spălat rufe, de spălat vase, fier de călcat, orice ai fi avut nevoie pentru o ședere pe timp îndelungat. Ceilati din grupul nostru au primit apartamente, in "rândul 2", putin mai in spate cu vedere la gradina și la mare, foarte generoase ca spatiu, mai bine spus imense, la fel foarte bine echipate și curate. Gazdele primitoare, Alex este un vorbitor excelent de limba engleză și mereu a fost la dispoziția noastră. Le-am acordat un 10 cu felicitări pentru toata experienta, si pot sa zic ca as recomanda cu căldură locația.

In cele 6 nopți petrecute în Kotor am încercat sa exploram cât mai mult din zona și pe uscat și pe mare. Prima zi... am început-o cu o bine meritata odihna (leneveala) în gradina la umbra corcodușilor plini de portocale, apoi am explorat putin împrejurimile, cetatea, promenada... Terase, restaurante, cu preturi accesibile pentru toate buzunarele, mâncarea bună, porții îndestulătoare atmosfera de vacanță. Pe seară cetatea începe sa fie din ce în ce mai animata, pleacă navele de croaziera cu tot alaiul, iar în locul lor apar petrecăreții. Numărul vaselor pe care le spionam zilnic direct de la balcon l-am pierdut, dar erau zile și cu câte 3-4.

Pentru cei cu bugetele limitate, sau care stau perioade mai mari de timp, în sistem self catering, la 2 km se găsesc o suita de supermarketuri de unde va puteți aproviziona, la preturi aproximativ ca acasă. Ce am observat lipsesc cu desăvârșire lanțurile mari de supermarketuri gen Lidl, Kaufland, etc, dar în schimb o grămada de supermarketuri locale în care se regăsesc preponderent produse autohtone și din zonele limitrofe, foarte bune.

Pentru următoarea zi am planificat o plimbare cu barca prin golf, excursii ce se poat gasi la tot pasul in zona portului. 40 EUR/pers adult și 20 EUR/ copil (la momentul scrierii), cam peste tot, turul durează aproximativ 3 ore și se iese din golf pana in marea cea mare, in zona Blue Caves. Noi l-am avut pe Igor, căpitan de barca, un tânăr muntenegrez (se recunosc de la o poștă după înălțimea peste medie a europenilor) care ne-a fost totodată și ghid, cu o barca nou nouță, ce ne-a alergat prin tot golful cu opriri în diferite puncte de interes. A fost foarte plăcut și relaxant, eu zic ca se merita. Am continuat ziua la bălăceala, pe marginea drumului printre pini și leandrii și o partida de pescuit pentru cei împătimiți din grup.

Plaje mărișoare în zona Kotor nu se găsesc asa ca am plecat către Budva. Prima vizitata a fost Sveti Ștefan, o plaja cu pietre (nu pietricele) cam incomoda pentru cei cu umbrela si prosopul propriu dar cu o apa fantastica, limpede și curata. A doua vizitata în zona Budva la distanta de 2 zile a fost Kamenevo. Aici pietricele mici finuțe, colorate, apa la fel foarte curata dar cu pietroaie foarte mari la mal... mai greu de înaintat pentru cei care nu știu sa înoate. Organizare exemplara pe cele 2 plaje, dușuri, cabine de schimbat, toaleta. De notat toate plajele sunt ocupate 50/50, adică 50% amenajate cu umbrele și șezlonguri cu plata și restul de 50% din suprafața liber de ocupat cu umbrela și prosoape proprii. Pe plajele mari fâșiile alternează cu umbrele și fără umbrele asa ca toate sunt împărțite echitabil. Bravo lor la acest capitol!

Intre cele doua zile desemnate exclusiv plajei am zis sa nu ratam perla coroanei de pe coasta dalmata, Dubrovnic. La prima ora a dimineții, după orarul de vacanta, 9:00, am ridicat ancora si am plecat. Am ales traseul din Muo pe malul stâng către trecerea cu bacul din Lepetani. Drumul mult mai îngust decât pe celalalt mal dar din punctul mei de vedere mai spectaculos. Aproape ca mergi cu mașina prin bucătăriile și sufrageriile localnicilor. Frumos. A... revin, nu uitați sa va opriți la indicatoarele cu View Point, o sa aveți surprize plăcute. Restul de traseu către Dubrovnic, fără incidente, vama am trecut-o în 10 minute și într-o ora ne-am trezit ca am ajuns. Aglomerat, cald, aglomerat și cald, frumos, urcat, coborât, cald, aglomerat cam asa as putea descrie Dubrovnic pentru cele câteva ore pe care le-am petrecut acolo. Nu mi-a zis și mie nimeni mură-n gura sa nu ma duc în toiul verii ca e leșinator de cald poate, poate, l-aș fi ascultat. Orașul da, este ceva, dar cred ca este neapărat ca vremea sa fie răcoroasă, sa te poți bucura de tot, sa îl poți respira prin toți porii. Noi mai mult l-am transpirat prin toți porii.

Si uite cum ne apropiem cu pași repezi de finalul periplului prin Muntenegru. A fost ceva ce mi-as mai fi dorit sa am mai mult timp sa aprofundez. Cu siguranță ma voi întoarce, a fost o țară ca m-a fermecat la propriu. Sigura, frumoasa cu oameni primitori, caldă, ce merită descoperită.

Good Bye Muntenegru, i love you... bine am venit în Albania.

---

VIZUALIZĂRI: 2505 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI