File de istorie reflectate în excursii — 3.2. Alte cetăţi în Dobrogea

TIPĂREȘTE

Cetatea Enisala sau Heracleea (N44.95435, E28.83156), Enisala, Babadag

Nu e o cetate greacă sau romană ci medievală. A fost construită pe un promotoriu pe când lacul Razelm nu se separase din mare ca urmare a aluviunilor cu cordoane de nisip. Aici s-au găsit urme ale unor aşezări neolitice (toporişti de piatră sau os) ce aparţin culturii Gumelniţa (mil V î. Hr.) şi morminte dacice din sec IV î. Hr. Istoricii atribuie construcţia cetăţii în sec XII-XIV d. Hr. fie de negustori genovezi, fie de tătari pentru că în acele timpuri regiunea era sub controlul Hoardei de Aur.

Ea făcea parte din sistemul defensiv de supraveghere a mării şi drumurilor pe uscat ale lui Mircea cel Bătrân. În 1421 a căzut în mâinile turcilor fiind transformată în garnizoană otomană. Numele vine de la turcescul” Yeni-Sale” (Sat Nou, în lb. turcă). După separarea lacului Razelm de mare, nu a mai prezentat interes şi în 1650 a fost părăsită.

Se mai păstrează doar zidurile exterioare şi câteva bastioane de pază. Incinta şi turnurile sunt construite din piatră de calcar cioplită. Planul cetăţii este trapezoidal urmărind panta dealului. Zidurile, turnurile şi bastioanele parţial restaurate au înălţime de 5-10m iar poarta principală cu arcadă este de inspiraţie otomană. Zidul de incintă este gros de 1,50 m – 2 m şi prezintă la exterior, opt turnuri de apărare. Fiind situată la inălţime, accesul se face pe o scară de metal albastră iar de sus, dintre ruine, priveliştea e superbă.

Cetatea Histria (N44.54959, E 28.76541), Istria

Histria a fost primul oras de pe teritoriul românesc actual, fondat de coloniștii din Milet atestat documentar în secolul VII î. Hr. Denumirea vine de la Istru, vechiul nume al Dunării. Strabon scria că cetatea Histria se află „la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului” Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan

A fost o cetate puternică având un rol important politic, atât în înfrângerea lui Lisimach (succesorul lui Alexandru cel Mare, sec III î. Hr). şi apoi unindu-se cu cetatea Callatis în anul 260 î. Hr. a îndepărtat oraşul Byzantion de la controlul Tomisului. Ca şi alte cetăţi, orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă. A fost sub stăpânire romană din secolele I-III d. Hr. Invaziile din secolul al VII-lea d. Hr avaro-slave au făcut-o imposibil de apărat şi cetatea a fost abandonată Un alt motiv al abandonării oraşului a fost colmatarea vechiului golf al Mării Negre în care se afla portul comercial, comerţul fiind principala activitate a locuitorilor.

Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu perioada greacă și terminând cu cea bizantină. Au fost decopertate locuinţe din sec. VI î. Hr. În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României, și anume emisiunea de monede de argint în jurul anului 480î. Hr. pe care era gravat simbolul oraşului, un vultur aşezat pe un delfin. Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari. În tumulul nr. XII din sec V î. hr. s-a identificat că alături de decedat, probabil o căpetenie, alţi 35 de oameni sacrificaţi în acelaş timp. În zona Sacră a cetăţii au fost descoperite temple dedicate lui Zeus şi Afroditei:

Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare (numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți), era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, avea terme construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și cultural-artistice (museion). Ca şi în cazul cetăţii Enisala, când s-a construit avea port la mare. Ulterior fostul golf Sinoe s-a colmatat şi a devenit un liman iar cetatea a murit din cauza lipsei de activitate comercială.

Muzeul arheologic Histria a fost construit În 1920 la iniţiativa lui V. Pârvan. Acesta s-a dărâmat după câţiva ani din cauza ternului impropriu. Actualul muzeu a fost construit în 1982. Sunt expuse amfore, inscripţii, basoreliefuri, vase de ceramică şi sticlă. Imortante sunt părţi din faţada marelui zid de marmură, zidul de apărare cu turnuri şi bastioane, templul lui Zeus şi al Afroditei, bazilici creştine, conducte de canalizare, străzi pavate- toate acestea fiind protejate într-o construcţie cu acoperiş şi climatizare. Personal, am preferat să vizitez în primul rând muzeul ca să ştiu ce caut la vizita propriuzisă a sitului.

Cetatea Adamclisi (N. 44.102.42, E 27.955.72)

Ruinele cetăţii Adamclisi aflată la 1.5 km de monumentul Tropaeum Traiani au fost descoperite şi studiate de Gr. Tocilescu în 1891-1909 şi apoi cercetate de V. Părvan în 1911. Cetatea a fost construită la scurt timp după monumentul care consfinţea victoria romanilor împotriva dacilor. A fost cea mai mare aşezare civilă din Dobrogea (10 ha) locuită de veteranii romani lăsaţi la vatră care s-au căsătorit cu femei dace. Datorită populaţiei numeroase a ajuns municipiu în timpul lui Septimiu Sever. A fost distrusă de goţi şi reconstruită cu fortificaţii solide de Constantin cel Mare (sec. IV) Ca şi alte cetăţi din zonă, invazia slavo- avarilor a distrus-o definitiv în anul 587. Din păcate nu s-au mai alocat fonduri pentru cercetare arheologică.

S-au găsit patru porţi, strada principală (via principalis) pavată cu dale de piatră, lungă de 300m şi lată de 14m în care era un canal de scurgere din cărămidă pentru apele pluviale, altul de aducţiune a apei. Au fost decopertate cinci basilici paleocreştine pentru că începând cu sec II-III majoritatea populaţiei era creştină. Trei dintre basilici au o criptă sub altar în care s-au descoperit oasele unor martiri Cea mai importantă este basilica forensis. Basilica forensis are dimensiuni impresionante 18x50m şi se sprijinea pe 18 coloane şi 12 contraforţi din care astăzi au rămas numai bazele lor. Înafară de slujbele religioase în aceasta, se desfăşura activitatea civilă a societăţii (întruniri publice, tranzacţii comerciale) Din păcate nu s-au mai alocat fonduri pentru cercetare arheologică aşa că vizitând-o am găsit-o în paragină.

Monumentul Tropaeum Traiani (N 44º6' 6" E, 27º57' 18), Adamclisi

Triumfalul Tropaeum Traiani este unul din cele mai importante monumente antice de pe teritoriul României. El a fost ridicat între anii 106-109 d. Hr. pentru a comemora victoria definitivă a romanilor asupra geto-dacilor în al doilea război din anul 106 d. Hr. Iniţial a fost cercetat de Gr. Tocilescu între anii 1882-1890. Mihail Kogălniceanu spunea ˝monumentul este actul de naştere al poporului român ˝. Ansamblul Tropaeum Traiani cuprinde: cetatea, basilica, necropola, ansamblul de apeducte, altarul roman de la Adamclisi, termele cetăţii, locuinţe extra- muros şi bineînţeles Monumentul triumfal, toate fiind monumente istorice incluse în patrimoniul naţional.

Monumentul pe care l-am văzut de mai multe ori începând cu anii ´60 când era într-o avansată stare de degradare a fost reconstituit în 1977 şi reamenajat între anii 2007-2013 ocazie în care a fost reabilitat întregul sit. Am avut şansa să-l văd în toată măreţia lui în 2016. Are o înălţime de 39m şi diametru de 38m. Deasupra lui este trofeul bicefal înalt de 11m, reprezentând o armură cu patru scuturi. Pe zidul circular al monumentului erau 54 de plăci de piatră (din care se păstrează 48) înalte de 1,50m numite metope în care sunt gravate scene de luptă de unde au putut fi culese informaţii asupra înfăţişării, portului, armelor utilizate de daci. Alături de monument este un mausoleu cu trei ziduri concentrice al unui general roman erou şi un altar funerar pe al cărui pereţi sunt scrise numele a 3800 soldaţi romani căzuţi în luptele cu dacii. Monumentul a fost dedicat lui Marte Ultor (răzbunătorul) şi pe o inscripţie scria Traian Dacicus, învingător al dacilor.

Muzeul arheologic Adamclisi a fost inaugurat în 1977 odată cu prima reconstrucţie a monumentului. Clădirea este concepută ca un lapidarium (colecție de pietre mari sculptate sau gravate). Cuprinde bucăţi originale din monument: metope, frizele inferioară şi superioară, creneluri, inscripţii, vase de ceramică getică, de sticlă, amfore greceşti, opaiţe, tubulatură de apeducte. În centrul sălii, este expusă statuia colosală a trofeului, inscripția și friza cu arme.

Cetatea Ibida (N44.8600, E29.58882), Slava Rusă

Cu o suprafaţă de 24 ha şi locuită de câteva zeci de mii de cetăţeni intra şi extra-muros, a fost cel mai mare fort roman din Dobrogea, după Tomis. Era de patru ori mai mare decât Histria. Ibida este singura cetate din Dobrogea străbătută de un râu. A fost construită în sec II, distrusă de goţi în anul 378, refăcută dar părăsită în sec. VII. A fost descoperită întâmplător în 1875 după o inscripţie găsită de un negustor la faţa locului. In anul 1911 Vasile Parvan o identificat-o drept Polis Ibida. Cercetări arheologice susţinute au fost făcute începând cu 1988 apoi reluate sistematic din 2001 de arheologi români şi străini. Ibida a jucat de-a lungul secolelor rolul unuia dintre cele mai importante oraşe antice ale Scytiei Minor. Situl arheologic este foarte complex descoperindu-se urme de viaţă din paleolitic, neolitic, epoca romană, bizantină şi medievală timpurie: unelte de piatră, amfore greceşti, un tezaur de monede de argint, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

S-a descoperit o aşezare getică cu val de apărare, şapte straturi de locuinţe, o bazilică mare cu trei nave, un complex monahal paleocreştin, 24 de turnuri şi 3 porţi.

Vatra satului Slava Rusă acoperă 60% din suprafaţa ruinelor cetăţii. Din păcate, localnicii au desmembrat zidurile, s-au dat autorizaţii de construcţii pentru locuri care conţineau zidurile de apărare şi în 2007 o firmă româno-franceză a nivelat terenul pe care era o basilică paleo-creştină.

Înafara zidurilor cetăţii au fost descoperite necropole romane şi romano-bizantine cu sute de morminte paleocreştine. Cel mai spectaculos este cavoul Tudorka (numele celui care l-a descoperit) cu o vechime de 1500 ani. Acolo s-au găsit oseminte de la 39 de persoane din aceeaşi familie (după cercetări antropologice), de la nou-născuți până la persoane cu vârste de 80 de ani. Edificiul impresionant este clădit din piatră și cărămizi și este compus dintr-un dromos și o cameră funerară de 20 de metri pătrați. Pereții erau viu pictați cu motive vegetale, dar timpul și-a pus amprenta, iar acum desenele abia pot fi văzute cu ochiul liber. În marginile camerei se află două paturi funerare de piatră de depunere a defuncților.

La 3 km vest de cetate exista, un complex monahal paleocreștin, compus din două bisericuțe, una care avea o capelă anexă și alte construcții, totul împrejmuit de o mică incintă.

WEB, dacă se poate Monumentul şi castrul roman de la Adamclisi, v. aici: google.com/search?q=youtu ... vid:e0DqTFPIX2s

Sunt prezentate ultimile cetăţi antice din Dobrogea pe care le-am vizitat. Au fost oraşe puternice cu rol defensiv şi care făceau schimburi comerciale cu populaţia dinafara graniţelor imperiului roman

Aşezate pe urmele unor aşezări geto-dacice, vizionarea lor reprezintă pagini de istorie care ar trebui citite de fiecare român.

Din păcate, cu exceptia monumentului Tropaeum Traiani din Adamclisi care a fost refăcut şi a două muzee, nu au fost fonduri pentru continuarea cercetărilor începute în prima parte a secolului trecut.

---

VIZUALIZĂRI: 333 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI