Golfuri și plaje bulgărești la Marea Neagră (II)

TIPĂREȘTE

Deși nu am petrecut multe zile în Bulgaria de 1 Iunie am reușit să vedem o mulțime de locuri interesante: minunății naturale, obiective istorice și culturale. Coasta Mării Negre între Vama Veche și Balcic este formată dintr-o faleză în mare parte stâncoasă, pereții de piatră fiind modelați de acțiunea apei și generând peisaje spectaculoase. Printre porțiunile cu stânci se insinuează bucăți de plajă și râpe de lut înierbate.

Portul și Arcul de la Tyulenovo

Un loc care mi-a plăcut maxim și unde voi reveni cu proxima ocazie este Tyulenovo. Vizionasem anterior fotografii pe Internet, dar „realitatea bate filmul” . Venind dinspre farul din Șabla pe drumul 901 străbatem o zonă de câmp agricol plină de maci, pe partea dreaptă, și având marea pe stânga. Șoseaua e destul de peticită, dar permite o viteză de 70-80 km/oră.

În centrul localității Tyulenovo virăm la stânga spre mare, un indicator orientându-ne spre „Bar & Restaurant Tyulenovo” la o distanță de circa 500 m. Găsim un spațiu de parcare lângă o bisericuță din piatră înconjurată de o mare de maci roșii. Un panou informativ ne oferă detalii despre „ecopoteca Tyulenovo” , efectiv o potecă care îți poartă pașii pe linia țărmului pe o distanță de circa 2 km.

Coborâm vreo 50 m pe șosea până în zona uneiterase-amfiteatru care oferă o perspectivă drăguță asupra golfului cu stânci. În zonă sunt câteva unități de cazare, bine apreciate pe Booking, am observat. O terasă-restaurant e așezată strategic, la înălțime, pe una din laturile golfului. Un mic magazin ne împrospătează rezervele de băuturi reci.

Ne bucurăm de peisajul ce ni se așterne la picioare și chiar coborâm între bărcile cocoțate pe șine. Terenul stâncos nu permite altă soluție pentru pescarii micului sat de coastă, o așezare cu populație statornică redusă. Steiuri ascuțite ies din apa albastră în zona golfului, macii sângerii pigmentează fericit imaginea deschizăturii săpate în mal de valurile mării.

După ce admirăm golful cu bărcile pescărești pornim pe un drumeag către Arcul de piatră de la Tyulenovo, o operă a Naturii, avem de străbătut o distanță de vreo 200 m. Se poate merge și pe marginea stâncilor, dar atenție la țărmul pietros, ar trebui să aveți încălțăminte adecvată. Înălțimea este considerabilă, probabil trece de 20 m, valurile se izbesc puternic de baza stâncilor. În vreo două locuri sunt amplasate bănci din lemn cu aspect artistic.

Arcul de piatră nu se zărește de la început el fiind ascuns de linia stâncilor într-o alveolă săpată de mare în faleză. Ne apropiem de această zonă uimiți de splendoarea peisajului marin. Arcul apare în toată splendoarea sa: un pod natural ce unește țărmul cu un picior de piatră ivit acum din apele mării. Nu știu cât va rezista în timp această atracție naturală, fisuri vizibile străbătând blocurile de piatră. Vizitatorii se avântă curajoși pe arc și fac fotografii peste fotografii.

Frumusețea peisajului este de necontestat. La un moment dat la câteva sute de metri în larg observăm mai mulți delfini. Minute în șir le urmărim unduirile pe deasupra apei. Poți sta zeci de minute acolo pe stânci, sub impulsul emoțiilor pozitive și a stării de bine induse de acest loc.

Golful Balcic – Coasta de Argint

Ajunși pe limba de pământ ce se avântă în largul mării – Capul Caliacra – descoperim golful Balcicului. Iată ce scria Regina Maria despre această așezare:

Golful Balcicului este zona numită Coasta de Argint, denumire generate de un fenomen geografic: liniștea mării din partea sudică a Capului Caliacra care acționează ca o barieră împotriva vânturilor nordice, protejează țărmul și oferă o climă blândă în acest golf. De altfel, pe partea nordică a peninsulei stâncoase se află un parc de eoliene care captează vânturile mai puternice ce vin din Nord.

Coasta mării din golful larg al Balcicului reflectă nuanțe alb-argintii iar marea liniștită are tonalități azurii. Aveam să vedem acest lucru în timpul vizitei la Capul Caliacra, cât și din balconul apartamentului închiriat în Topola (vezi impresii).

Vizitând fortificațiile de la Caliacra ne-am bucurat de priveliști pe ambele părți ale limbii înguste de pământ. Pe partea nordică ne impresionează un perete stâncos roșiatic (probabil tot oxidul de fier e vinovat de culoare) și cu alți delfini plimbăreți. Pe partea sudică, din zona sanctuarului tracic săpat în rocă, am putut privi până departe în golf, apa mării având o culoare deschisă aproape de mal. Din apartament se observa faleza înaltă pigmentată cu mari „pete” albe, parțial acoperită de o pătură de vegetație.

Marea Neagră parcă are altă culoare pe aici...

Addenda: Focile de la Cap Caliacra

Deși pare greu de crezut în Marea Neagră, în zona stâncoasă cuprinsă între Șabla și Capului Caliacra au trăit foci. Aclimatizate de-a lungul secolelor în apele mai calde ale Pontului Euxin, specia de „foci călugărițe” a supraviețuit aici până în secolul trecut. În anii ' 60 a fost prinsă la Sf. Gheorghe o focă tânără, iar în anii ' 80 a fost găsit la Tulcea un exemplar mort; oficial, prin ' 97 ar mai fi fost zărită o focă în Marea Neagră.

La Cap Caliacra trăiau în perioada interbelică vreo 3 familii de foci, formate din 6-7 indivizi. În epocă s-a perpetuat legenda conform căreia focile de la Caliacra ar fi urmașele unor exemplare scăpate din parcul zoologic al fostului țar al Bulgariei, Ferdinand (doar că această „stațiune zoologică” se afla în așezarea numită Varna de lângă Sofia, nu în orașul Varna de pe țărmul mării).

Geograful și naturalistul Raul I. Călinescu relatează o întâlnire cu o focă în zona Capului Caliacra, în 1935: O focă mare, neagră, plutea agale deasupra valurilor, la 10 metri, de- o parte de stâncile înecate ale promontoriului. Din când în când ea strănută cu putere pentru a se debarasa de apa din nări și dintre buze, după care respiră sgomotos aerul. Această surprinzătoare privelişte a fost însă de scurtă durată.

Cu o tumbă leneşe, foca se scufundă încet în valuri, arătându-ne pentru o clipă spatele lucios şi dispărând apoi cu totul sub oglinda mării.

O urmărim cu binoclul prin apa limpede albăstrue a mării şi o vedem cum se strecoară ca un şarpe scurt şi grosolan printre alge, pentru a prinde peştişori — în deosebi arterine, araci şi melci.

După 7—8 minute, foca apare din nou la suprafaţă, anunţându-şi apariţia printr-un strănut puternic cu care împroşcă pretutindeni apa din nări şi de la buze. („Dimineața” , august 1935)

La Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București se află o dioramă ce înfățișează o pereche de foci la Capul Caliacra (antipa.ro/product/foca-din-marea-neagra). Una din focile prezente în dioramă a fost împușcată din greșeală de un grănicer în 1927, ulterior pielea fiind trimisă la Direcția Pescăriilor Statului și apoi la noul muzeu înființat de savantul Grigore Antipa.

Concluzii. Multe locuri frumoase pe litoralul bulgăresc al Mării Negre până în preajma orașului Balcic! Și câte ar mai fi de explorat: golful Kavarnei, plaja Zelenka, plaja Rusalka, plaja Ezerets ori Krapets.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI