New Egreta Resort - în haine noi, de 5*

TIPĂREȘTE

Răsfoiam mai devreme prin amintiri împreună cu Tati: trebuie să mai povestesc despre aia... și despre ailaltă... „Să nu uiți să scrii despre Revelion!” Ah, Revelionul, parcă a fost acum o sută de ani... Așa că m-am apucat să frunzăresc pozele, să văd ce aleg. Când... Astea de unde-or fi?! Noroc cu telefoanele noi și deștepte, unele țin minte mai bine decât tine pe unde-ai bântuit: Dunavățu de Jos. Ah, Dunavățu!...

La Dunavățu de Jos am ajuns prin octombrie 2022, un weekend, cu ocazia unui eveniment științific. Am avut voie să venim însoțiți (că nu mereu avem); evident, cu condiția să plătim diferența de preț – ce mi-a plăcut a fost că băieții de la hotel au aproximat un „pachet” AI care nu mai știu cât a fost, rezonabil oricum. Unde la Dunavățu? Păi bănuiți deja: la cel mai bengos hotel de pe-acolo, pe numele lui New Egreta Resort. Era o premieră pentru noi, motiv în plus să onorăm invitația.

Am ajuns cu mașina personală vineri pe la asfințit, traseul fiind cel binecunoscut: Galați – I. C. Brătianu (bac) – Isaccea (atenție la datele mobile! ; mie cândva mi-a intrat rețea de Ucraina și-am plătit nevinovată) – Tulcea – (de-aici Waze s-a dat el deștept și ne-a băgat pe niște drumuri de n-am mai fost în veci, bune și libere dealtfel, prin Valea Nucarilor; altfel, Beștepe – Mahmudia) – Murighiol și cele 2 Dunavățuri, de Sus și de Jos. Practic, la ăst’ de Jos se cam termină șoseaua.

Din drumul principal se face drum secundar în dreapta, bine semnalizat, în câteva secunde dai în parcare. De unde trebuie să ocolești construcția albă și lungă, cu 2 corpuri distincte, cu 3 niveluri fiecare, prin stânga, spre a accesa intrarea spre recepție. Ajuns aici, constați că hotelul stă cu fața spre un mic canal, dincolo de care începe frumoasa sălbăticie a Deltei Dunării.

Procesul de check-in a durat minimul posibil, camerele erau prealocate, doar ce am primit cartelele magnetice și oarece informații de bază. Și oricum – ni se spuse – hotelul era rezervat numai pentru noi. Am remarcat din mers drăguțul acvariu cu pești colorați, prin el se zărea restaurantul, aveam să le aprofundăm pe toate mai târziu. A, și un recipient de colectat capace de pet-uri, în scop de reciclare, am remarcat.

Am urcat cu liftul un etaj, se poate și pe scări, însă aveam ceva bagaje și n-avea rost să ne chinuim articulațiile. De aici am observat coridorul care se făcea în stânga (mai scurt) și cel din dreapta (mult mai lung), însă nici un indicator către camera noastră, 135. Am urmat totuși coridorul din dreapta și în curând, când decorațiunile au început să se schimbe, ne-am lămurit: ăsta de aterizaserăm era un corp al hotelului (cel de 4*, aveam să aflăm ulterior), iar următorul corpul nou, de 5*. De fapt, nici n-am știut de existența aripii de 5*, se pare că nici organizatorii n-au știut, nici de noua și moderna bază spa și totul are o explicație: toate acestea abia fuseseră date în funcțiune, practic eram primii lor clienți! Wow! Un singur regret am avut, sincer: că nu mi-am luat cu mine costumul de baie. (Și-am jurat cândva că nu mai plec niciunde fără el...)

În fine, am mers și-am mers, în calea noastră se tot aprindeau senzorii de mișcare, până aproape de capătul holului, unde am dat, în sfârșit, de camera noastră. Între timp remarcasem că ferestrele uriașe ale coridorului, cele de pe partea dreaptă, dau spre parcare, rezultă deci că toate camerele, situate pe partea opusă, au vedere la canal și deltă. Deja îmi frecam mânuțele în gând...

Cu ușa a fost simplu s-o deschidem, cu lumina a fost mai greu. În sensul că nu găseam chestia aia în care bagi cardul magnetic. Pentru că nu există. Pentru că, pur și simplu, trebuie să apeși o zonă touch-screen ce se află pe holul de la intrarea în cameră, lângă ușă. Atât de simplu. Ar fi fost drăguț ca fata de la recepție să ne fi avertizat în acest sens, dar i-am făcut în ciudă și până la urmă am bunghit secretul (noroc că aveam inginerul cu mine). La fel, urma să descoperim mai apoi, toate comenzile sunt pe bază de touch-screen, există câte un mic panou deasupra fiecărei noptiere și încă unul încorporat în oglinda deșteaptă din baie (he-he, de-asta am mai văzutărăm, nu ne-ați prins!). Cum ar veni, îți trebuie un pic de facultate să stai prin hotelurile astea de-acum... Glumesc, desigur.

Altfel... prima impresie – modern, aerisit, odihnitor privirii, mirosind a nou. În holul de la intrare se găsește un dulap-cuier (vom reveni), iar în stânga se face baia. În față, camera propriu-zisă, din care se iese pe terasă.

Camera deține un pat dublu cu noptiere de-o parte și de alta, un fotoliu și-o măsuță de cafea în colțul de lângă ieșirea spre balcon, o altă masă-birou pe peretele comun cu baia. Mi-a plăcut asta, că biroul nu l-au pus în fața patului, astfel rămâne loc suficient de trecut. În fața patului, pe un panou uriaș de lemn, se află TV-ul. Combinația cromatică m-a încântat și ea: ciocolatiu – crem – gri-turcoaz. Un pic de „rupere de ritm” la micile brâuri în zig-zag alb-negru, la pernuțele ornamentale și cuvertura patului. Totul de cea mai bună calitate, se-nțelege.

Podeaua e din parchet laminat deschis la culoare, ferestrele protejate de draperii crem, tot felul de spoturi luminoase pretutindeni și un corp de iluminat principal cu abajur ce imită o împletitură de stuf. La fel, o oglinjoară cu „raze” de stuf deasupra mesei-birou. Pe aceasta, o tăviță cu 2 pahare și o sticlă cu apă din partea casei, precum și o mapă cu tot felul de informații utile, pe care însă le afli doar scanând niște coduri QR ????. În fine, se pare că mie nu mi-a trebuit nici o informație de pe-acolo, căci am depășit sejurul fără să fi scanat nimic... Era și un coș de gunoi sub masă. Prize peste tot, lângă fiecare noptieră, deasupra măsuței-birou... și-or mai fi fost.

Deși începea să se însereze, am fost nerăbdătoare să vizionez terasa, așa că am acționat în consecință, ocazie cu care am remarcat (și pozat întru aducere aminte; ah, ce bine prinde acum!) plasa contra insectelor, ce dublează ușa. Terasa era uriașă și comună cu a camerei vecine și fiecare cameră are un loc de relaxare, cu 2 scaune și o măsuță. Am aruncat o privire și pe la terasele vecine, nu toate sunt așa de mari ca a noastră. Vederea însă e aceeași – așa cum bănuisem – spre micul canal și spre copăceii de dincolo de el. Vederea ca vederea, însă mi s-a părut mirifică liniștea aceea perfect palpabilă, punctată doar de mici zgomote aparținând Naturii: foșnetul vreunul animăluț furișându-se în tufișuri, țipătul unei păsări în zbor, lătratul îndepărtat al unui câine... Și parfumul amestecat, discret, de pământ, de baltă și de fum... Păcat că n-a fost timp de prea multe momente de relaxare în decorul acela, ar fi meritat...

Dar să ne întoarcem în cameră și să revenim în holul de la intrare, spre a-i inspecta dotările. Păi, în primul rând, avem o oglindă pe perete, din aceea clasică, adică să te vezi din cap până-n picioare înainte de a ieși în lume. Pe urmă, dulapul – 2 corpuri simple unite printr-o zonă cu suport pentru bagaje. Nu pot să descriu prea bine, dar veți vedea în poze că vorbesc despre un mobilier sofisticat și de-a dreptul... frumos! Am avut papuci de unică folosință, halate de baie, seif și alte nimicuri mai mult sau mai puțin folositoare. Într-un compartiment special se afla minibarul, dotat cu câteva sticle de apă și suc (aici, să zicem că ar mai fi de treabă...).

Baia conține toate cele necesare, evident în stare perfectă, fiind absolut noi. În rafturile de sub blatul chiuvetei am găsit câte 2 rânduri de prosoape (de mâini și duș) plus cel de picioare plus rezerve de hârtie igienică. Pe blat, într-un coșuleț, alte 2 prosoape mititele și ceva consumabile, gen săpunuri solide, flaconașe cu smacuri, căști de duș și ce-o mai fi fost pe-acolo... Șervețele de hârtie, oglindă pentru machiat, uscător de păr. Cabina de duș este de tip walk-in, dușul se prezintă și cu pară fixă (mare), și cu braț mobil (mic). Există suporturi pentru prosoape și haine și cordon de care să tragi în caz de urgență. Deci grijă pentru cel mai mic detaliu – aici nota 10+!

Una peste alta, un spațiu modern, frumos amenajat, confortabil!

Restaurantul se află la parter, acolo ni s-au servit toate mesele și acolo am rămas serile să socializăm între noi. Nu prea am poze cu mâncarea, înțelegeți de ce. Îmi amintesc că vedetele au fost preparatele pe bază de pește, dar nu numai. În general, mi-a plăcut ce am gustat, însă nu țin minte nimic care să mă fi dat pe spate. În schimb, o să țin minte multă vreme de aici încolo episodul de dispepsie ce a început să se manifeste fix când am ajuns acasă și avea să dureze 3-4 zile. La Tati începuseră exact aceleași simptome încă din aceeași dimineață, devreme. Culmea e că, din câte am întrebat în stânga și-n dreapta, n-a mai avut nimeni nimic asemănător. Dar sigur e de acolo, căci în afară de ce am mâncat și băut pus la dispoziție de hotel, n-am pus gura pe nimic. Noi bănuim icrele de știucă din ultima seară... Au fost icre de știucă la absolut toate mesele, suntem mari fani, am gustat de fiecare dată câte puțin, remarcând că la ultima cină deveniseră dubios de sărate. Pe moment, am crezut că au manufacturat altă șarjă, pe care or fi nimerit-o mai sărată. În fine, ce-a fost a fost; am supraviețuit...

De menționat că lângă restaurant mai este o sală cu bar, sunt câteva mese, poți să stai și să bei ceva.

Știința s-a desfășurat sâmbătă dimineață, hotelul are sală de conferințe, cred că încap până la 100 de persoane. După-amiaza ne-a rămas liberă și cum puțină lume era pregătită pentru spa ????, s-a organizat o excursie pe canale. Nu mai știu exact cât a fost prețul, însă nu dărâmător; ne-am înscris la recepție și am plătit la final. Hotelul are debarcader și bărcuțe proprii, noi am umplut 2 dintre ele. Vremea era destul de rece și înnorată, ba chiar au căzut și câțiva stropi de ploaie la un moment dat, însă tot a fost frumos! Adevărul e că nu fusesem niciodată în deltă în octombrie și am realizat că aici fiecare anotimp aduce ceva diferit, minunat... Deși ne-am înfofolit, n-am suferit de frig, bărcile fiind acoperite și dotate cu folii de protecție.

Când ne-am întors, ne-am plimbat un pic prin grădina încă spectaculoasă a complexului, încă erau flori înflorite, iar verdele copacilor bătea pe alocuri în auriu. Am descoperit mici foișoare romantice, alei de plimbare, locul de joacă pentru copii, dar și piscina exterioară înconjurată de mai multe zone de relaxare. Vara trebuie să fie o splendoare aici!...

Evident, am vizionat în trecere și zona spa, chiar dacă nu eram echipați în consecință. Are piscină cu jacuzzi, cameră de salinoterapie și mai multe feluri de saune. Prosoapele de piscină se iau în contul unor carduri pe care le primești la check-in; atenție cu ele, că pierderea unuia te ușurează de 150 lei!

Una peste alta, a fost o ieșire care ne-a picat bine pe moment, în special pentru că ne-am adunat într-o formație de zile mari... Ne-a plăcut și gazda, gătită în haine noi, ne-a lăsat un gust amar episodul de final, cu mica problemă de sănătate, dar nu-i purtăm pică neapărat, se mai întâmplă. Dacă m-aș mai întoarce?! Da, de ce nu?! Probabil nu pe banii mei (am văzut ceva scoruri care m-au descumpănit), dar dacă aș mai fi invitată, n-aș zice nu. Indiferent de anotimp. Și mi-aș lua cu mine și chiloții de baie. Și nu m-aș atinge neam de icrele de știucă! Punct.

Ospătari amabili, mereu cu zâmbetul pe buze. La fel restul personalului cu care am interacționat.

Corpul de 5* - pur și simplu, perfect!

Am ajuns acasă cu un episod de dispepsie, bănuiesc că de la icrele de știucă din ultima seară, care au fost dintr-o dată mult mai sărate decât până atunci. Restul colegilor interogați n-au avut nimic, dar s-a nimerit să nu se fi atins de icrele de știucă.

Delta Dunării - frumoasă în orice anotimp!

Există piscină exterioară, dar și un modern centru spa interior, atașat corpului nou, de 5*.

---

VIZUALIZĂRI: 1639 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI