Camia Resort - paradisul de la malul mării

TIPĂREȘTE

Prima cazare aleasă din acest sejur a fost cea despre care vă scriu în rândurile de faţă.

Cu sinceritate vă spun, când am descoperit preţurile hotelurilor de pe insulă şi am răsfoit câteva file de net cu prezentările lor, m-am decis să rezerv unul de 5 stele, chit şi ştiut fiind că nu suntem cei care să cheltuim pe condiții de lux în privința cazării.

Însă mi-am zis că dacă tot ajungem pe acolo să ne permitem un răsfăţ suplimentar, atras fiind de poziţionarea şi dotarea peisagistică a resortului şi mai puţin de inventarul camerei sau uniforme scrobite purtate de angajaţi.

Dacă în privinţa traseelor ce le urmăm în concediu mă ocup şi configurez singur, în alegerea cazării muncim în echipă.

Am prezentat Adrianei selecţia de 4 unităţi, eu având deja alegerea făcută, însă fără a i-o împărtăşi, pentru un vot obiectiv din partea ei. Să aleagă ce îi place, ne argumentăm opţiunile şi apoi decidem.

Nu a mai fost nevoie să îmi susţin cauza întrucât a avut acelaşi favorit, anume Camia Resort. O alegere ce se va dovedi excelentă.

Oamenii s-au dovedit foarte amabili şi comunicativi încă dinainte să ajungem la ei, răspunzând la întrebările şi doleanţele noastre, ba chiar plusând cu sfaturi.

Cum aeroportul se află la 12 kilometri de stabiliment iar transportul public nu ajunge prin zona resortului ales, transferul se poate rezolva cu taxiul sau cu autoturismele trimise de gazdele tale.

De politica Camiei Resort în această privinţă am luat cunoştinţă de pe site-ul lor încă înainte să rezervăm. La un sejur de 3 nopţi cazare ai un transfer gratuit (la alegere) iar pentru unul de la 4 nopţi în sus ai la dispoziţie maşină tur-retur spre aeroport fără alte alte costuri decât ale cazării.

Am preferat să fim preluaţi din aerogară iar pentru drumul înapoi am achitat 14 dolari, fiind transportaţi tot cu o maşină a hotelului.

Primisem toate detaliile referitoare la preluare, numai că aproape toţi co-pasagerii noştri de zbor s-au îmbarcat în autocare, microbuze sau autoturisme iar noi rămânem ai nimănui.

Caut pancarta izbăvitoare prin holul aeroportului, prin faţa lui şi o iau prin parcare. Nimic. Resemnat, dau să revin spre Adriana cu gândul de a urca într-un taxi iar gratuitatea transferului să o reportăm pentru plecare.

Nu fac prea mulţi paşi şi trebuie să dau prioritate unui microbuz. Pe al cărui bord trona un plastic al cărei căutare îmi hăituise privirile. Dau din mâini, dar nu se opreşte, aşa sunt provocat la un sprint după el.

Pe parcursul drumului până la cazare stăm cu ochii pe geam, atraşi de bogăţia de verde dar şi de cea a vânzătorilor înşiraţi pe şosea. Traversăm satul pauper şi, de cum intrăm pe proprietatea Camia Resort, totul se schimbă.

Copaci şi spaţiu verde bine întreţinut, alei îngrijite şi umbroase, pe una dintre ele fiind conduşi până la recepţie, unde primim rapid un pahar de ceai rece de ghimbir.

Odată îndeplinite formalităţile de cazare suntem poftiţi într-o maşinuţă electrică şi transportaţi la camera repartizată. Deja mă simt pe un tărâm de poveste…

Solicitasem şi achitasem suplimentar pentru cameră cu vedere la mare, iar când intru şi mă îndrept spre fereastră constat că cererea a fost luată în considerare. Dar ce nu aveam cum anticipa din Mediaş fusese întreaga semnificaţie a cuvântului “imagine” . Oamenii greşiseră, aici aveai în faţă o privelişte! Un tablou!

Odată ieşit pe terasă, nu te-ai fi întors în camera ci ai fi rămas să contempli la nesfârşit tabloul. Cocotieri la 2 metri de balcon, iarbă verde (întreţinută manual, cu foarfeca) pe care şerpuia o cărare de piatră, arbuşti şi flori presărate ici-colo, o piscină de cristal ceva mai departe, după care se întindeau iarăşi bariere de copaci iar dincolo de ei începea marea. Te dezumfli de atâta frumuseţe!

Starea de reverie e întreruptă de ameninţarea rostită pe drum de soţia mea: la acest hotel nu o să avem cearşafuri, ci trebuie să cerem la recepţie.

Readucând starea ei de îngrijorare pe tapet, izbucnim în râs.

Cearşafurile sunt pe patul ce se va dovedi foarte confortabil, perfect scrobite şi întinse. Iar pe lângă ele avem sacoşă de mers la plajă, şlapi, pălării conice de bambus, halate de baie, prosoape de plajă, fierbător de apă, pliculeţe şi căni de cafea sau ceai şi un frigider micuţ, ca o prezentare rapidă a inventarului camerei spaţioase.

Baia foarte curată, cu faianţă şi gresie în culori deschise, e structurată pe 3 compartimente: vasul de toaletă în spate, chiuveta cu toată recuzita de întreţinere corporală a unui turist la mijloc pentru ca ultimul să reprezinte cireaşa de pe tort, cu vana poziţionată exact sub fereastra imensă prin care ai privilegiul să priveşti apusul soarelui în mare, stând sub spume şi bulbuci.

În fiecare zi ne sunt schimbate prosoapele şi aduse în camera câte 2 sticle de 0,5 litri apă plată.

Printre alte facilităţi oferite de gazde, enumăr închirierea de biciclete (cam vechi şi uzate, în contrast cu celelalte servicii), sală de fitness – ambele gratuite -, închirierea de scutere şi centru spa -ambele contracost.

Nu doar partea de cazare merită calificativ maxim ci şi micul dejun servit în restaurantul poziţionat în stânga piscinei centrale. O a doua piscină e situată pe buza mării şi latura ce dă spre apus e aproape plină în fiecare seară de pahare înalte cu paie pentru cocktailuri.

Un al doilea restaurant e poziţionat pe malul mării pentru cine romantice, acompaniate de muzică mecanică sau artişti locali.

Despre micul dejun vă pot împărtăşi că a fost fabulous, cel mai bun şi variat din întreg concediul. Nu doar poziţionarea restaurantului ca o terasă cu privire la apă dar şi calitatea bucatelor mă fac să regret că nu am ocazia măcar în unele dimineţi să mai gust din ele. La marginea terasei restaurantului, între acesta şi piscină, se afla un şanţ de apă în care înotau peşti tropicali.

Mese pline cu cratiţe, farfurioare, tăviţe sau platouri erau întinse pe metri întregi lungime, aşteptându-te să le goleşti. Preparatele locale ne-au încântat pur şi simplu, pe când de platoul continental cu mezeluri şi brânzeturi nici măcar nu ne-am atins.

Sucuri, fructe proaspete, iaurturi, patiserii completau posibilitatea de a alege pentru prima masă a zilei, una care devenise prea copioasă în zilele petrecute acolo.

Am admirat şi personalul, începând de la puştiul de 10 – 11 ani vorbitor de engleză şi care ne întâmpina dimineaţa cu un salut voios, până la şefa de sală ce coordona activitatea furnicilor vietnameze avute în subordine. Care răsăreau lângă tine cum terminai din farfurie și îți curățau masa, parcă pentru a avea loc alte și alte preparate.

Camia Resort a reprezentat una dintre cele mai bune cazări rezervate vreodată. Nu pentru că e clasificată la 5 stele ci datorită imaginației și viziunii arhitectului și peisagistului care s-au ocupat de resort.

O simplă plimbare de dimineață sau seară se transforma într-un moment romantic, în clipe de reverie și destindere. A trupului și sufletului. Nu ne venea să plecăm de aici…

---

VIZUALIZĂRI: 2452 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI