Palatul Esterházy, Versailles-ul Ungariei

TIPĂREȘTE

Dupa patru zile in Budapesta, am pornit in continuarea circuitului nostru prin Ungaria, cu intentia de a vizita cateva palate renumite si de a lenevi pe malul lacului Balaton. Primul obiectiv la care am facut un popas de cateva ore a fost Palatul Esterházy, situat in orasul Fertőd-Eszterháza, unul dintre cele mai frumoase si mai vizitate din tara. Din Budapesta pana aici sunt mai putin de 200 km, astfel ca dupa aproximativ 2 ore, am ajuns in parcarea amenajata situata peste drum de palat. Tot in aceasta zona se afla o cafenea si casa de bilete, pretul turului palatului fiind de 3500 HUF/persoana.

Am traversat strada pentru a intra pe poarta splendida din fier forjat in stil rococo si am patruns in curtea de onoare frumos ingrijita ca o gradina franceza, in mijlocul careia se afla o fantana arteziana decorativa. Vizita se face in cadrul unui tur ghidat in limba maghiara, insa strainilor le este oferita o brosura intr-o limba de circulatie internationala (la alegere). Pana la ora programata pentru inceperea turului, ne-am plimbat prin gradina si am admirat exteriorul, cu teresa strajuita de doua scari impodobite cu mici statuete si felinare de epoca. Pe fatada principala, in zona terasei se afla emblema familiei princiare Esterházy.

Pentru ca putina istorie nu strica, am sa povestesc despre familie si castelul din Fertod.

Adevarata perioada„de aur” a familiei Esterházy a fost in sec. al VII-lea, in timpul lui Nicholae I Esterházy. El a fost numit de catre contemporanii sai„, Magnificul” , datorita bogatiei si generozitatii sale. Vizitand Versailles-ul de doua ori in timpul vietii sale si fiind destul de bogat pentru a construi propriul sau„Versailles al Ungariei” , a inceput sa se gandeasca la proiectarea noului sau palat, imediat dupa ce a obtinut titlul de print, la moartea fratelui sau mai mare, Paul I Esterházy, in 1762.

Deoarece nu agrea formalismul curtii austriece, a ales cabana de vanatoare a familiei drept nucleu in jurul careia sa construiasca palatul. 20 de ani a durat inaltarea lui, iar costurile au fost uriase pentru ca terenurile mlastinoase din zona au fost asanate inainte de a incepe constructia.

„Orice poate face imparatul, pot si eu!” , aceasta a fost deviza printului Nicholae I Esterházy„Magnificul” , care a construit castelul grandios in stil baroc rococo, in Fertőd.

In spatele castelului, pe latura de vest a gradinii a fost construita Opera house, locul in care operele lui Joseph Haydn rasunau pentru printul si invitatii sai care stateau la loja, in timp ce alti 400 de iubitori de opera stateau la parter, bineinteles gratuit. Din pacate, acest teatru a fost distrus intr-un incendiu in anul 1779.

Operele lui Hayden au fost prezentate si in Teatrul de papusi, construit in partea opusa Operei House. In spatele Operei House se aflau grajdurile si centrul de echitatie, iar in Casa muzicii locuiau Haydn cu alti muzicieni. In parcul intins pe 700 acri, in sec. al XVIII-lea existau statui, fantani si flori peste tot, dar si cate doua perechi de temple, unul dedicat lui Apollo si Dianei si celalalt, zeitelor Fortuna si Venus.

Cand a murit Nicholae I Esterházy, in 1790, locul plin de viata a murit si el. Angajatii de la curte au parasit palatul, care a fost abandonat pentru cateva sute de ani. Faimoasa Opera House si alte cladiri, precum si o mare parte din gradini au disparut.

In jurul anului 1900, printul Nicholae al IV-lea Esterházy si sotia sa Margaret, au renovat palatul si s-au mutat aici. Ei au fost ultimii locuitori ai acestuia, camerele din partea de est fiind folosite de printesa, iar cele din partea de vest, de catre print. Aceasta a fost a doua perioada de aur a a palatului. In timpul celul de-al doilea razboi mondial, a suferit numeroase avarii, dar nu a fost bombardat niciodata. In ultima perioada a razboiului a fost ocupat de nemti si a fost spital al militarilor rusi. In consecinta, furniturile au fost distruse si palatul abandonat. Dupa al doilea razboi mondial, mobilierul castelului a fost demontat, un institut de cercetare agricola a functionat aici, iar spatiile sale au fost folosite pentru birouri, depozite si garaje. In anii 1950, tractoarele si sacii de cereale s-au mutat din salile castelului si au inceput lucrarile care au dus la deschiderea unui muzeu in cladire in anul 1959, la aniversarea a 150 de ani de la moartea lui Joseph Haydn. A fost aprobat atunci un proiect de renovare al intregii cladiri, care a continuat, iar in anul 2009 a primit finantare de la Uniunea Europeana.

Intorcandu-ma in prezent, nerabdarea mea se accentua citind informatiile din pliantele pe care le-am primit. La ora programata, am pasit, impreuna cu ghidul in interiorul cladirii principale, unde, din pacate, o parte dintre incaperi erau in renovare si nu se vizitau.

Prima incapere a fost Sala Terrena, situata la parter, folosita ca si camera de receptie in timpul printului Nicholae. Pardoseala este din marmura de Carrara, peretii sai fiind decorati cu marmura artificiala alba si roz si ghirlande de stuc cu motive rococo bogat pictate. Doua bazine din marmura rosie functionau ca si fantani. Frescele de pe tavan sunt create de un artist austriac, iar intr-una dintre ele, ingeri tin in mana flori ale caror ghirlande compun initialele numelui primului locatar al palatului, in limba germana: f. N. E. (furst Nicholae Esterházy).

Incaperea este decorata cu oglinzi amplasate in asa fel incat imaginile se reflecta de zeci de ori, creand impresia de infinit.

De la fereastra acestei sali se poate admira parcul in care, candva erau templele dedicate zeilor antici, Teatrul de papusi si Opera.

Am urcat apoi la etaj, pe o casa a scarii cu peretii roz pictati cu ghirlande colorate, ca o continuare a Salii Terrena, iar intr-un colt am descoperit o mica amprenta a anilor 1944-1945, anume un desen in creion al unui pilot sovietic.

Sala de concerte (Sala Haydn) este cea in care orchestra condusa de Joseph Haydn, care a petrecut 24 de ani aici in Esterhaza, a cantat in premiera cateva dintre lucrarile sale. Pentru a aminti ca Haydn este creatorul cvartetului de coarde, in mijlocul incaperii au fost asezate 4 scaune cu stativele de partituri, care parca isi asteapta invitatii. Nicholae, nu numai ca iubea muzica, dar era si un mare baritonist, iar Haydn a compus muzica pentru el, circa 150 de piese. Nu a fost primul care a iubit muzica din familie. Bunicul sau Paul, primul print al familiei, a fost de asemenea un iubitor de muzica si a compus el insusi multe piese mizicale.

Sala poate fi accesata de pe terasa cu scarile exterioare ale curtii, pe unde se facea candva primirea oaspetilor la palat. De aici am admirat si noi panorama curtii interioare si a cladirilor laterale.

Peretii inalti cat doua etaje sunt decorati cu marmura artificiala alba si roz, dar si cu stuc aurit. Peretii sunt decorati cu ingerasi ce tin in brate Cornul abundentei din care ies zece brate in stil baroc, de asemenea aurite, suport pentru lampi de iluminat. Asortate cu tonurile culorilor din sala, doua sobe construite de artisti unguri si austrieci, in forma de clopote, din faianta alba si cu brauri aurite, sunt amplasate pe laturile de est si de vest.

In aceasta sala, Joseph Haydn a interpretat pentru prima data celebra „Farewell Symphony” in toamna anului 1772, simfonie care are si ea o poveste. La sfarsitul unui sezon de vara istovitor, Haydn si muzicienii trebuiau sa se intoarca acasa la familiile lor, insa printul le-a cerut sa ramana sa interpreteze o noua simfonie.

Prin urmare, Haydn a scris ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Simfonia „Adio” si a pus la cale un final special, in semn de protest. In timpul unui„Adagio” de la finalul simfoniei, muzicienii s-au oprit din cantat, au stins lumanarea de pe suport si au plecat, pe rand, astfel ca la final, au ramas doar doua viori in surdina, interpretate de Haydn si Luigi Tomasini. Nicholae a inteles mesajul, astfel ca, a doua zi si-a luat ramas bun de la muzicieni si le-a permis sa se intoarca la familiile lor.

Din aceasta sala se patrunde in Sala de ceremonii, una dintre cele mai frumoase sali de gen dintre toate palatele baroce din Ungaria. Iluzia optica este si aici foarte populara. In colturi, pe socluri din marmura brun-rosiatica sunt statuile in marime naturala, simbolizand cele 4 anotimpuri, acoperite cu foita de aur. Tanara Flora, alegorie a primaverii e impodobita cu o coroana de flori, Ceres, care personifica vara, sta goala purtand o cununa de grau, Diana, reprezentand toamna, e inconjurata de struguri, iar Boreas cu parul carunt, semnifica iarna inghetata. Oglinzile din cristal asezate de o parte si de alta a camerei, reflecta si creeaza senzatia de infinit. Pe tavan sunt fresce magic colorate, cea din centru fiind„Triumful lui Apollo” , foarte interesanta deoarece oriunde stai in incapere, cei 4 cai albi par ca alearga spre tine.

Accesul in Capela familiei se face prin curtea interioara. Altarul original a fost dedicat Sfantului Antonie de Padova, dar a fost distrus in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Actualul altar reprezinta„Misiunea cereasca a lui Iisus” . Fresca de pe tavan il reprezinta pe Sfantul Stefan, primul rege al ungurilor, oferind coroana tarii, Fecioarei Maria. Gestul acesta simbolizeaza hotararea lui Stefan de a raspandi cu fermitate religia romano-catolica in regatul sau maghiar. Deasupra fecioarei Maria, se vede in stanga, Iisus Hristos, langa cruce, iar in dreapta este Dumnezeu care priveste si binecuvanteaza scena ofrandei. Duhul Sfant e reprezentat de un porumbel din sticla agatat in turnul cupolei. Intreaga capela a fost renovata intre 1998 si 2000, fiind recompensata cu„Europa Nostra” , o recunoastere prestigioasa pentru arhitecti.

Palm House este singura locatie in care nu am putut fotografia, aici fiind expuse opere de arta, mobilier, ceasuri, porțelan, care au fost rascumparate recent in ultimii ani, apartinand familiei Esterhazy, intr-o expozitie intitulata„Comorile povestitoare ale Esterházys” .

La intrare sunt expuse doua scaune care fac parte dintr-un set de 12 piese, in partea dreapta a incaperii este expus mobilier produs in Franta in stil rococo, baroc si empire, precum si numeroase ceasuri, folosite mai ales ca ornament. In capatul salii se gasesc doua scaune acoperite cu argint, care au fost facute pentru Paul I Esterházy. Deoarece a fost ridicat la rang de print de catre imparatul Leopold I, in mijlocul stemei Esterházy a aparut litera L, referindu-se la imparat, stema care se afla pe spatarele scaunelor. Acestea au fost distruse in timpul primului razboi mondial, atunci cand o bomba a lovit incaperea in care acestea erau adapostite, insa au fost restaurate. In partea stanga sunt portelanuri afisate in urmatoarea ordine: japonez si chinezesc, piese Meissen (prima fabrica de portelan din Europa), vieneza (Augarten) si apoi portelan olandez (Delft). Tot pe aceasta parte exista portrete ale membrilor familiei.

Turul organizat s-a incheiat aici, insa nu si vizita la palat. Am continuat cu plimbarea prin parc.

Maria Teresa, regina Ungariei, spunea ca daca vrei sa asculti o opera buna, trebuie sa vii la Eszterháza. A vizitat o singura data palatul, insa pregatirile pentru acest eveniment au fost fabuloase. 24000 de felinare chinezesti au fost agatate in parc, un bal mascat a fost tinut in Salonul chinezesc, muzicienii fiind imbracati in costume chinezesti pretioase. Momentul de maxima importanta a fost focul de artificii, cand insasi regina a atins fitilul si imediat un fundal albastru pe care au aparut literele VMT (Vivat Maria Theresa), cu ingeri inaripati pe partile laterale, au stralucit pe cer. Pe tot parcursul vizitei reginei a avut la dispozitie un pavilion de relaxare si amuzament in gradina franceza. Pavilionul se numea Bagatelle, Maria Theresa l-a intrebat pe duce cat costa aceasta cladire, iar el a raspuns:„Bagatelle” .

De aici ne-am indreptat spre Gradina de trandafiri, creata in 1908, in cadrul reconstructiei parcului inceput de printul Nicholae al IV-lea si sotia sa, contesa Margaret Cziraky, in 1902. Designerul a fost un gradinar al imperiului Austro-Ungar, unul dintre cei mai renumiti ai acelor vremuri. Ulterior aceasta a ajuns in paragina, pe baza fotografiilor anterioare și a descrierilor contemporane ale gradinii, actuala gradina de trandafiri a fost reconstruita. Din vechea gradina de trandafiri, a ramas doar sistemul de pergole si foisorul central. Au fost plantati 9000 de trandafiri si mai mult de 700 de specii ingrijite de crescatorul de trandafiri Gergely Márk.

M-am plimbat pe sub pergola restaurata, in forma de cruce, lunga de 220 metri, in mirosul imbietor de trandafiri si am ajuns in mijlocul acesteia, unde exista un pavilion asemanator unei pagode, cu bancute unde te poti odihni si asculta concerte, probabil compuse de Haydn.

Experienta pe care am trait-o aici a fost mai mult decat placuta, desi palatul este intr-un proces de restaurare continua si nu poate fi vizitat in totalitate, probabil datorita povestii familiei sale.

---

VIZUALIZĂRI: 1009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI