La căsuța cu arici din inima Clujului

TIPĂREȘTE

Îmi place tare mult să povestesc despre locuri cu care am avut o chimie particulară și, iată, azi i-a venit, în sfârșit, rândul unuia dintre cele mai dragi! Deci lăsați-mă să mă afund în apa călduță a amintirilor și poate pe alocuri voi bate un pic câmpii – să nu vă supărați!

Pe la sfârșitul lui iunie am avut din nou treabă la Cluj. Cei ce ne cunosc mai îndeaproape știu că ambii noștri copii locuiesc, mai mult sau mai puțin temporar, la Cluj, lucru care mie îmi convine de minune, căci am motive în plus să vizitez periodic frumoasa urbe transilvană. Îl mai țineți minte pe Băiețel, devenit între timp Paulică, transformat în final în Paul?! Exact, Băiețel a crescut și-a venit timpul să zică pa-pa primei părți a facultății pe care și-a ales s-o parcurgă. Deci cam asta era treaba noastră, să fim alături de el și de Diana, prietena și colega lui de an, într-un asemenea important și festiv moment. Și s-o îmbrățișăm și pe Milena, fiica noastră! ????

Festivitatea a fost programată într-o zi de marți, iar de la Galați la Cluj, cu mașina, faci aproape o zi. De aceea, când nu avem prea multe chestii de cărat, alegem varianta „avion” . Sigur, aeroport la Galați n-avem (cică vom avea cândva, dar nu cred să mai apuc eu ziua aia), tot cu mașina/maxi-taxi trebuie să ajungem la Otopeni, dar măcar în mai puțin de 4 ore suntem acolo. Urmează zborul – nici n-ai decolat bine, că deja te pregătești de aterizare; în tot cazul, e mult, mult mai ok și ca timp, și ca oboseală (și posibil nici la bănuți nu suntem departe).

În fine. Având cunoștință din timp despre deplasare, am avut vreme să căutăm (Tati adică) bilete de avion convenabile. Ne-am gândit să plecăm sâmbătă sau duminică și să revenim miercuri, dar mai apoi – nu știu cum i-a venit lui Tati ideea și lucrurile s-au legat – ne-am gândit să ne luăm toată săptămâna liberă și să legăm Clujul de altceva. De... Rodos, spre exemplu. Sigur, 3 zile și 2 jumătăți sunt prea puțin pentru o insulă precum Rodos, dar, în mod cert, e mai bine decât deloc. Mai ales că orarul zborurilor părea pefect! În final, traseul nostru a arătat cam așa: duminică după-amiază (Tarom) București – Cluj; miercuri (8:00 – 9:45, Blue Air) Cluj – Rodos; duminică (18:30 -20:10, Blue Air) Rodos – București. Asta cu Rodos va fi, desigur, o altă poveste (mai multe povești, mai precis), deocamdată să vorbim despre Cluj.

Copiii noștri au, desigur, în Cluj, „casele” lor, am fi putut să ne cazăm la unul din ei, dar ar fi însemnat să ne cam înghesuim și asta nu ne place. Așa că am căutat un loc doar pentru noi 2. Deși m-am apucat din timp, am fost surprinsă să găsesc o ofertă destul de firavă și în primă fază n-am prea înțeles, dar ulterior am aflat cauza: deplasarea noastră se suprapunea peste binecunoscutul festival de film TIFF 2022. Aș fi vrut un hotel cu mic dejun inclus, însă singurele variante rămase afișau niște prețuri de te durea capul! Cum nu am vreo problemă nici cu alte tipuri de cazări, am lărgit paleta de căutare, singura condiție fiind ca locația respectivă să se situeze cât mai central. Am rezervat un apartament, după câteva zile am anulat și am rezervat altul care mi s-a părut mai bun. Nu eram prea împăcată, așa că din când în când mai căutam... Și iată, în sfârșit, s-a produs click-ul mult așteptat! Anulat, rezervat din nou: Avram Iancu Apartment.

O să ziceți: ce atâta foială, ce poate avea un apartament și să nu aibă altul (că doar căutam doar printre locațiile cu review-uri excelente)?! Ei, bine, Avram Iancu Apartment nu e un apartament, ci o căsuță. O căsuță cu living-bucătărie, dormitor și baie plus o grădiniță superbă. Ei, pozele cu grădina au fost cele care m-au convins!

Drumul s-a dovedit plăcut și plin de surprize (cum sunt multe din drumurile noastre); prima a fost că, trecând prin Fierbinți, renumita localitate unde se filmează serialul Las Fierbinți, șoferul (un nene hâtru, între 2 vârste) a propus să ne facă un popas de câteva minute la Barul lui Bobiță, iar publicul a acceptat cu încântare! ???? Pe urmă, am zburat printr-un văzduh extrem de limpede, doar câțiva norișori firavi sub noi, la un moment dat, nu-mi amintesc să fi avut o asemenea vizibilitate de mult; minunat! Am aterizat, am luat un Uber, care ne-a costat cam mult (ocazie cu care am aflat că prețul e direct proporțional cu cererea), dar care în mai puțin de jumătate de ceas ne-a lăsat, cu tot cu bagajele nostre puține, la adresă: str. Avram Iancu 14. Am identificat ușor poarta uriașă de lemn vopsit în maroniu, genul acela de porți săsești, din 2 foi, curbate în partea de sus.

Am apăsat clanța grea, care n-a opus nicio rezistență și am pătruns în incinta plină cu tot felul de materiale de construcție, cel puțin în primă parte. Primisem ceva indicații scrise și fotografii de la gazda noastră, așa că am dat deoparte prima impresie (nu prea grozavă) și am urmat aleea, delimitată în stânga de un gard, iar în dreapta de o grădină neîngrijită, plină de o sumedenie de plante, dealtfel minunate: trandafiri, caprifoi înflorit, chiar și frăguțe sălbatice erau! Prin perdeaua de vegetație se zărea o casă cu 2 sau 3 niveluri, cu schele pe ea. Noi am mers în continuare până la capătul aleii, unde ne aștepta... micul nostru colț de rai!

Contrastul între curtea interioară aproape părăginită pe care o traversaserăm și cea a noastră, mititică (un pătrat cu latura de 5-6 m), delimitată de un gard de tuia – ne-a produs un mic șoc (plăcut) ! Gazonul frumos tuns, străbătut de alei formate din pietre mari, albicioase, cu suprafețe ușor neregulate, copăceii țuguiați de tuia, bolta de iederă agățată de o pergolă și, pe o latură, căsuța albă, delicată, ca de pitici! Wow, ce frumos! „Ora de aur” adăuga și ea efecte speciale, soarele poleia frumos ici-colo, pur și simplu rămăsesem mută, cu gura căscată, tot admirând!...

Sistemul de intrare în casă este unul cu care nu m-am mai întâlnit până acum. Gazda noastră îmi explicase amănunțit și, deși am avut un pic de emoții, ne-am descurcat din prima. Trebuie să apropii palma de zona de deasupra clanței, astfel aceasta se activează, apoi tastezi un cod format din câteva cifre, iar ușa se deschide. Atât de simplu! În felul ăsta, nu mai stai stresat să nu uiți cheia înăuntru sau să n-o pierzi. Cheia e mereu în capul tău! ???? (Sau în mesajul primit de la gazdă.)

Am pătruns și ne-am minunat din nou! Știam pozele de pe booking, dar realitatea le întrece cu mult! Să le luăm pe rând.

Se intră direct în living, peretele din dreapta este ocupat de partea de bucătărie, în stânga avem zona de relaxare, adică o canapea simplă, decorată cu 2 pernițe și o păturică aruncată voit neglijent, iar pe mijloc o masă rotundă cu 2 scaune. Mobilierul este alb-crem, cu accente florale, romantice. Masa e acoperită cu o față albă și 2 naproane, plus o glăstruță cu o imitație drăguță de flori de măr. Deasupra canapelei, un decor închipuind o fereastră încastrată, cu obloanele deschise. Câteva etajere și încă un corp mai mic de mobilier, gen pantofar, în colțul de lângă ușa de la intrare. Pe peretele opus, o băncuță (unde aveam să ne depozităm bagajele), iar deasupra un TV cu ecran plat, de dimensiuni generoase.

Partea de bucătărie este compusă din mai multe segmente de mobilier așezate pe podea sau suspendate, ce fac corp comun, combina frigorifică e încastrată și ea în această unitate. De asemenea, chiuveta și aragazul cu hotă. Pe blat găsim tot felul de utilități: espresor, cană electrică, cuptor cu microunde, prăjitor de pâine. Pe etajere, câteva obiecte de decor și consumabile: cafea, zahăr, ulei, oțet, condimente. În interior – spații de depozitare, dar și veselă suficientă pentru 2-3 persoane, chiar și câteva vase de gătit. (Evident că n-aveam de gând să ne rupem în figuri în acest sens, dar pentru o cafea și un mic dejun încropit, am apreciat din plin utilitățile pe care le-am avut la dispoziție.) Evident, chestii de spălat vasele, cârpă de bucătărie, șervețele. N-avea să ne lipsească nimic!

Am pătruns mai apoi în baie – foarte drăguță și ea, decorată în același stil retro-romantic. Cada se sprijină pe niște „lăbuțe” de bronz, chiuveta pe un blat de lemn, vegheată de oglinda ovală, cu ramă dantelată și de micul bonsai de plastic. Sub chiuvetă sunt organizate spații de depozitare, arată ca niște sertare cu mânere metalice, ondulate. Totul e drăguț, dar și funcțional. Avem uscător de păr și câte un recipient cu săpun lichid la chiuvetă și la duș, chiar și bețișoare parfumate avem! Pe un suport metalic, împăturite frumos, ne așteptau câte 2 prosoape de căciulă, precum și unul de ieșit din cadă.

Dormitorul ne smulge, desigur, alte sunete de admirație! Spațiul nu permite decât un pat dublu încadrat de noptiere, un dulap-garderob care ocupă un întreg perete și o oglijoară pe un suport, în colțul dinspre fereastră. Dar nici nu-ți trebuie altceva, să fim serioși! Mobila este tot albă, lenjeria albă, cuvertura satinată de culoarea untului, pereții acoperiți cu un tapet cu model floral, perfect asortat cu draperiile ce dublează perdelele lungi și fine. A, și candelabrul cu 5 brațe ca 5 lumânări! E clar, cine a decorat casa asta n-a prea chiulit de la școală!

Ne-am minunat, am pozat și am ieșit afară, căci într-adevăr mica grădină părea să fie cireașa de pe tort! Chiar lângă căsuță, cum ieși, în dreapta, a fost amenajat un mic loc de relaxare: o canapeluță cu măsuță pe mijloc și 2 locuri de șezut de-o parte și de alta. Minimalist, dar atât de eficient! Alături, într-o nișă, un coș de gunoi, un furtun conectat la sursa de apă și ceva instrumente pentru autogospodărire, just in case.

În partea cealaltă – o remarcasem încă din pozele de pe site – micuță și drăguță, în ton cu restul, căsuța pisicii. Care pisică tocmai se strecurase ca o umbră, părăsind grădina, în momentul în care ne simțise venind. În apropiere de căsuța ei, pe un mic postament din lateralul casei, se aflau 2 văsuțe, unul pentru apă (deja gol) și celălalt în care mai rămăseseră câteva bobițe. „O-ho, Tati, hai, că avem de treabă! Caută pe Maps un supermarket, să cumpărăm mâncare la mâță!”

Doar că n-a fost nevoie să cumpărăm. Mi-am amintit că pe pantofarul din casă erau aliniate cele 2 pernuțe pentru canapeaua din grădină și m-am dus să le iau. Curiozitatea m-a împins să deschid și ușa pantofarului, ocazie cu care am găsit papucii de unică folosință (am apreciat, dar oricum îi aveam pe ai noștri) și punga cu bobițe pentru pisică. Așa că, de fiecare dată când părăseam domiciliul temporar, aveam grijă să umplu vasul cu apă proaspătă și pe cel cu mâncare.

În prima seară ne-am întors destul de târziu (a propos: ca să străbați curtea interioară e bine să ai o lanternă, dar la intrarea în grădiniță, la primul pas se activează senzorii de mișcare și se aprinde becul de deasupra ușii). Cu surprindere, am găsit goale ambele vase. Măi, să fie, da’ flămândă pisică mai avem! Și doar părea destul de silfidă, atât cât am zărit-o... În fine, să-i fe de bine!

Pe urmă ne-am luat câte o bere și ne-am așezat pe canapeluță. Liniște, stele, aer curat... Noi cuminței – lumina s-a stins curând. Deodată, am auzit ceva foșnăială, nu departe, în zona căsuței pisicii. Am aprins repede lanterna telefonului și... cine credeți că era?! Domnul Arici în persoană! Căuta bobițe, pesemne. Până am plecat, ne-am lămurit misterul celor 2 boluri pe care le găseam mereu goale, indiferent de câte ori le umpleam: ziua pisica, noaptea ariciul (de fapt, am aflat ulterior că e vorba despre un cuplu de arici). În tot cazul, asta a fost distracția noastră de fiecare seară, să-i surprindem la „oala cu sarmale” și să-i pozăm. Pe mâță am nimerit-o puțin doar într-o după-amiază, cam sperioasă, fugea imediat ce ne simțea.

... De prisos să spun că ne-am simțit minunat la „căsuța cu arici” ; atât de bine, încât, aflându-ne încă acolo, am mai rezervat o dată pentru finalul lui septembrie, când trebuie să ajungem din nou la Cluj. Prețul a crescut un pic, 300 lei/noapte, față de 280 prima dată. Abia după ceva vreme mi-am dat seama că în septembrie vom veni cu mașina și căsuța are totuși un defect: n-are parcare. I-am scris gazdei noastre acum câteva zile și am rugat-o să-mi ofere o soluție, dacă există. Există: ori un loc (gratuit) în parcarea altei pensiuni pe care o deține în cartierul Gruia (lângă Cetățuie, cam departe de noi), ori cică ar fi o parcare cu plată în apropiere, pe Str. Biserica Ortodoxă (zona 2). Probabil că vom alege a doua variantă, dar m-am bucurat nespus că nu-s nevoită să anulez și că ne vom întâlni din nou cu Domnul & Doamna Arici.

Ca poziție, greu de găsit una mai bună! Practic, ești în centrul orașului, până în Piața Unirii făceam cam 5-10 minute pe jos. Există un restaurant bun (Ciao New York) la 30 m de adresa noastră și, desigur, multe altele la distanță de mers pe jos. O cafenea se găsește pe partea opusă străzii, la vreo 100 m și un Carrefour la aproximativ 500 m.

Deci, ce să mai zic?!... Acum, dacă m-a mâncat limba, sper să mai găsesc căsuța liberă când oi mai avea nevoie...

Un spațiu nu foarte generos îți pune la dispoziție tot ce ai nevoie pentru o ședere conforabilă. Un plus de romantism și stare de bine aduc decorațiunile retro și grădina umbroasă vizitată de o pisică și 2 arici.

Căsuța este în centrul Clujului, la distanță convenabilă de orice.

Relaxare, da!!!

---

VIZUALIZĂRI: 301 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI