Macinic

TIPĂREȘTE

La pensiunea Macinic din Alba Iulia am ajuns pe la prânz. Veneam din Apuseni. Am străbătut în cursul dimineții 120 de kilometri prin Valea Arieșului apoi Valea Ampoiului, prin Abrud, Zlatna, venind din Arieșeni, Gârda, Scărișoara și cu destinația Alba Iulia. Vroiam să mai stau o noapte pe la moți. Nu aveam nici o grabă s-o zbughesc spre București și jumătate de zi nici nu era chiar suficient pentru asta pentru că nu vroiam să ajung târziu acasă. Astfel, a doua zi pe la 9:00 – 10:00 dimineața am pornit pe drum, pe un traseu ocolit, pe la momârlani, pe la Baru, Pui, Ohaba, Valea Jiului și tot mai departe. Zonele astea muntoase, înverzite, erau minunate.

Și pentru popas în Alba am ales pensiunea Macinic pentru că avea piscină și pentru că era aproape de cetatea Carolina.

Deci programul a fost așa: ajuns la pensiune, așteptat că nu era pregătită camera, zbenguială la piscină câteva ore, ieșit la masă pe terasa Casa Del Sole care era aproape, pe drumul spre cetate și foarte cochetă și primitoare, vizitat cetatea încă pe lumină, revenit la cazare pe la 22:00 unde am avut parte de un somn bun.

Pensiunea Macinic este într-o zonă de case. În fața clădirii au o curte cu vreo două mese cu umbrele și scaune confortabile unde am servit o băutură luată de la bar și ne-am relaxat. În maxim jumătate de oră am fost poftiți în cameră. Pentru piscină trebuia să plătim separat, 10 lei de persoană. Pentru că am solicitat piscină, am primit camera 31 care este la parter și are ieșirea spre curte unde este și piscina și are și un pridvor cu ceva fotolii și ceva decorațiuni.

Curtea cu piscina era foarte confortabilă, avea gazon frumos, îngrijit, umbrele și șezlonguri și ceva măsuțe unde am servit ceva din traistă după relaxarea la piscină.

Pensiunea Macinic nu oferă masă, nici mic dejun. Încă mai aveam sandwish uri din Apuseni, cu pâine din aia moțească, bună și produse tradiționale.

Camera avea minimum de spațiu, doar puțin pe lângă paturi, însă era confortabilă, am dormit bine și-am avut și ceva timp pentru TV. Baia tot mică era însă oferea necesarul, dușul funcționa bine, apă caldă, tot ce trebuie.

La parter erau două camere, 31 unde eram noi și 32 care era, de-asemenea, ocupată dar la piscină am fost doar noi. Spre seară, însă, au venit 2 – 3 persoane pentru o baie și cred că erau din personal după cum se comportau, destul de dezinvolt. Ce-am observat la venire, apropo de personal, la recepție erau două fete, una foarte tânără și alta mai experimentată, mai relaxată. Cea tânără arăta mereu derutată, părea neexperimentată și cred că era minoră însă era îmbrăcată provocator, cu fustă scurtă, strâmtă și niște platforme imense, părea că nu este în lumea ei și mă întrebam ce caută copilul ăla acolo, mirându-mă ce o fi reprezentând pentru ei hospitality. Am spus că am rezervare și asta micuță tot se învârtea speriată pe acolo și tot o întreba pe cealaltă ce să facă. Am văzut frigiderul cu băuturi, am cerut și iar confuzie maximă: vai de mine, ce să fac? Sper că acum e mai bine și că și-a găsit locul potrivit în viață. În fine...

După piscină mi-a trebuit multă voință să ieșim în oraș. Somnul vroia să vină. Totuși, cu ceva efort, am fost și la masă, și la plimbare, și la cetate, totul în 3 sau, maxim, 4 ore.

Pe ansamblu, păstrez o amintire plăcută despre Pensiunea Macinic, știu că am făcut multe lucruri într-un timp scurt și, sincer, aș mai merge că sunt destule de făcut prin cetate iar piscina aia de la pensiune este foarte inspirat pusă acolo. Mă gândesc să luăm și ceva să servim în curte, mai elaborat, așa, mai gândit și nu așa improvizat cum a fost prima dată.

Spațiul camerei a fost micuț dar intim și confortabil, cu toate utilitățile. Era cameră dublă dar paturile fiind foarte largi, a fost confort pentru 3 persoane. Practic, abia acum înțeleg de ce era așa puțin spațiu în cameră: Era un pat dublu și o canapea extensibilă - cochetărie, așa - pe care ei au întins-o și au montat lenjeria și de asta am așteptat jumătate de oră pentru cazare că le-am spus că vrem piscină și atunci ei au schimbat camera alocată pentru noi. A fost bine pentru că era chiar lângă piscină și cu pridvorul acela.

La gastronomie nu este, au doar bar cu băuturi dar terasa din proximitate a fost minunată precum și înghețată din cetate.

Cartierul este aerisit și m-am simțit bine și avantajul este că la câteva case distanță este un restaurant drăguț și alte case distanță este o poartă de intrare în Cetatea Alba cu un platou betonat cu un monument și foarte frumoasă priveliște de Belvedere și de acolo plecau și trenulețe spre Cetate.

Piscina e un punt forte la distracție și cele două terase din față și din spate și odihnă la TV e bine venită.

---

VIZUALIZĂRI: 393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI