Nafplio: cosmopolit, aglomerat, șarmant

TIPĂREȘTE

Despre Nafplio se zice că rivalizează cu Chania și Kavala pentru titlul de cel mai frumos oraș mic din Grecia. Le-am vizitat pe toate trei și nici eu n-aș ști pe care să-l aleg. Un lucru este însă sigur: toate candidatele la această onoare supremă sunt situate pe malul mării. Coincidență? Categoric nu!

Superb așezat în nordul Golfului Argolic și al Peninsulei Argolida, Nafplio are o amplă deschidere la mare și un port pe măsură unde acostează bărci pescărești, iahturi luxoase, dar și nave de croazieră impunătoare, un spectacol de care eu una nu mă satur niciodată. Parcarea sa publică uriașă se dovedește însă neîncăpătoare uneori, căci Nafplio este cel mai turistic oraș din Peloponez.

În fapt, întreaga zonă de nord-est a Peloponezului, cu siturile antice de la Epidaur, Micene, Tyrins, Corint, Argos, Nemea, cu plajele de la Tolo sau Porto Heli, ca și cu insulițele Hydra și Spetses din imediata apropiere, atrage mari mulțimi de vizitatori, în majoritate veniți dinspre Atena, situată la numai 140 km distanță. În circuitul nostru, axat pe vestul și sudul acestei peninsule de poveste, Nafplio a fost singurul loc unde am întâlnit puhoi de lume de toate națiile, inclusiv compatrioți.

Să ne începem așadar plimbarea de-a lungul portului, pe bulevardul Bouboulinas, eventual cu opriri pentru o pauză de hidratare la o cafenea sau pentru a lua masa la una dintre numeroasele taverne ce se înșiră pe țărm, dincolo de fâșia de gazon mărginită de palmieri falnici. În capătul bulevardului, Piața Filellinon/Philellinon, dominată de monumentul închinat filoelenilor francezi susținători ai luptei pentru independența Greciei și de frumoasa clădire neoclasică a hotelului Grande Bretagne, este totodată și locul de plecare pentru trenulețul și busul turistic - detalii pe www.nafpliocitytour. gr.

Și tot de aici ai parte de o panoramă cuprinzătoare și romantică la asfințit asupra fortăreței Bourtzi, construită de venețieni în secolul al XV-lea pe insulița Agios Theodoros ca parte a rețelei defensive a orașului, căci apăra singurul pasaj navigabil spre golf, închis cu un lanț. Denumirea vine din limba turcă, „burj” însemnând „turn” , și este folosită generic pentru toate aceste tipuri de construcții (am întâlnit-o, de pildă, și la Methoni). A servit ca închisoare și reședință a călăului iar din 1930 până în 1970 drept hotel. Astăzi se poate vizita (intrarea este liberă) luând una din micile bărci-taxi din port.

Bourtzi este doar una din cele trei fortărețe ale orașului, încrise colectiv în 2014 pe lista de propuneri de includere în Patrimoniul Mondial UNESCO. Cea mai întinsă dintre ele, și totodată din întreaga Grecie, se cheamă Palamidi, după numele lui Palamedes, fiu al acestor locuri și al regelui Nafplios, inventator și participant la Războiul Troian. Imensa citadelă a fost ridicată de venețieni între 1711-1714 și deși a fost concepută pentru a rezista atacurilor de artilerie, a fost cucerită de otomani în 1715 iar în 1822 din nou, de data aceasta de către insurgenții greci conduși de Staikos Staikopoulos.

Considerat o capodoperă a arhitecturii militare, Palamidi este amplasat pe un promontoriu stâncos cu înălțimea de 216 m la care se ajunge fie pe jos, urcând cele 999 de trepte, care se pare că ar fi în realitate „doar” 857, fie cu mașina, rulând pe strada 25 Martiou și cotind la dreapta la indicator. Are opt bastioane, șapte din ele construite de venețieni și purtând nume de eroi greci (Leonidas, Miltiade, Temistocle, Ahile etc.), al optulea fiind adăugat de turci, precum și mai multe curți interioare și o mică biserică - Agios Andreas. Într-una din celulele închisorii a fost întemnițat generalul Theodoros Kolokotronis, faimos pentru rolul jucat în Războiul de Independență. Citadela se poate vizita zilnic între orele 8-19.30; biletul costă 8 euro.

Poate că ar fi cazul să amintesc aici că Nafplio a fost unul dintre primele orașe grecești eliberate de sub otomani, în noiembrie 1822, și că în semn de recunoștință pentru înflăcărarea cu care locuitorii săi au contribuit la această victorie, Ioannis Kapodistrias, cel dintâi guvernator al statului elen, l-a ales drept capitală, onoare deținută din 1829 până în 1834, când regele Otto a mutat capitala la Atena. În Nafplio există multe monumente care comemorează contribuția orașului la lupta pentru independența Greciei.

Dincolo de aceste considerente de ordin istoric, Palamidi reprezintă și un excelent punct panoramic. De aici orașul ți se așterne la picioare, după cum la fel de adevărat este că cetatea poate fi admirată de jos iar pe timpul nopții, când e iluminată, priveliștea este extrem de spectaculoasă.

Revenind pe strada 25 Martiou și continuând să rulezi înainte, drumul te poartă șerpuind în jos spre plaja Karathonas, cea mai frumoasă dintre întinderile de nisip din zona Nafplio, aflată cam la 3 km distanță. Așezată într-un golfuleț cu ape liniștite și intrare lină, plaja are în spate o mulțime de copaci umbroși și este deservită de mai multe terase. Noi ne-am așezat în față la Utopia, dotată cu șezlonguri, umbrele, cabine de schimb și dușuri și, contra sumei de 8,50 euro (un frappe, o cafea grecească mare și o sticlă de apă plată), ne-am bucurat de o ședere foarte plăcută la soare și de câteva băi.

Revenind în oraș, să ne îndreptăm spre cea de-a treia fortăreață, și totodată cea mai veche dintre ele, Akronafplia sau Its Kale („castelul interior” ), cum au denumit-o turcii. Este locul unde se înălța Acropola antică, apoi Castello dei Franchi, sediul administrativ al cuceritorilor franci, pentru ca ulterior venețienii să ridice aici Castello di Toro. Și tot venețienii au mutat populația în Orașul de Jos pentru ca Akronafplia să fie folosită doar ca garnizoană și închisoare.

Cetatea este situată la baza dealului Palamidi, pe promontoriul de deasupra Orașului Vechi, și deși mai puțin bine conservată, oferă priveliști frumoase. N-am înțeles ce se întâmplă cu hotelul Pallas, pentru a cărui construcție o parte din vechea Acropolă a fost dărâmată; am avut impresia că a fost abandonat.

O scară duce din parcare în jos către plaja Arvanita, singura aflată propriu-zis în oraș. N-am coborât să o vedem; citisem că deși bine amenajată, e plină de pietre, așa că ce rost avea?

Partea cea mai frumoasă din Nafplio este, fără îndoială, Orașul Vechi, pietonal, datând în mare parte din perioada celei de-a doua ocupații venețiene (1686-1715). Evident, predominant este aici stilul arhitectonic venețian: casele cu două etaje, zugrăvite în nuanțe pastelate și cu balconașe cu balustrade din fier meșteșugit dantelate, stau lipite unele de altele pe aleile și pasajele înguste, adăpostite sub bolți rozalii de bougainvillea. La parter, puzderie de magazine elegante, amenajate cu mult gust, și taverne cu mese scoase pe trotuar își așteaptă clienții. Printre clădirile venețiene sau neoclasice se strecoară și câteva moschei și fântâni otomane, combinația dând locurilor un farmec cu totul aparte.

În „centrul centrului” , Piața Syntagma arată aproape la fel ca în urmă cu trei secole, când otomanii au construit aici două moschei, una din ele transformată în cinematograful Trianon, cealaltă în sediul primului Parlament elen. Vasta esplanadă dreptunghiulară pavată cu marmură este mărginită și de alte clădiri interesante, cu semnificații profunde în istoria orașului: Muzeul de Arheologie (fostul arsenal venețian, construit în 1713), casa generalului Theodoros Kolokotronis, palatul lui Ioannis Kapodistrias, clădirea Băncii Naționale datând din 1930, în stil nou micenian, biblioteca publică din 1887 în stil neoclasic.

Piața e locul de întâlnire preferat de localnici, dar și de turiștii dornici să savureze un cocteil, o cafea sau o înghețată la barurile cu terasă.

În spatele pieței se află Catedrala Agios Georgios, construită inițial ca moschee în timpul primei ocupații otomane (1540-1686), probabil pe locul unei biserici catolice. Iar în Piața Spyridon se găsește Biserica Agios Spyridon, datată 1702, asociată unui eveniment tragic pe care l-am prezentat într-un alt review vezi impresii: pe treptele sale a fost asasinat în 1831 Ioannis Kapodistrias. Urmele de gloanțe se mai văd și acum în zidărie.

Părăsim piața și pornim pe bulevardul Vasileos Konstantinou, mai cunoscut sub vechiul nume de Megalos Dromos, adică „marele drum” , construit la inițiativa lui Kapodistrias după modelul arterelor principale din marile orașe europene. Încadrat de buticuri șic la parterul clădirilor neoclasice și plin de atmosferă, drumul ne va purta până la Piața celor Trei Amirali - Plateia Trion Navarhon. Despre eroii Bătăliei navale de la Navarino am amintit în acest review: vezi impresii. Admirăm clădirile primăriei și tribunalului și statuia lui Demetrios Ypsilantis, un alt erou al Războiului de Independență, după care pătrundem într-un parc unde vedem statuia lui Kapodistrias și ajungem în Piața Kapodistriou, unde suntem întâmpinați de statuia ecvestră a generalului.

Ne apropiem de capătul bulevardului, nu înainte de a arunca o privire statuii lui Staikos Staikopoulos. În imediata sa apropiere se află Poarta Ţinutului (Gate of the Land) , singura care permitea accesul în cetate, o construcţie medievală având sculptat pe frontispiciu un leu, simbol al Veneției, imagine care apare și la Akronafplia, Bourtzi sau Palamidi.

Ceva mai departe de centrul vechi, în cartierul Pronia, construit în a doua jumătate a anilor 1820 pentru a-i adăposti pe refugiații din ținuturile aflate încă sub ocupație otomană, găsim o statuie monumentală săpată în stâncă, Leul din Bavaria, comandată la 1841 de Ludwig I al Bavariei, tatăl lui Otto, primul regel al Greciei, în memoria soldaților care îi însoțiseră fiul la sosirea pe pământ elen și pieriseră în urma unei epidemii de tifos.

Dincolo de acest cartier se întinde Orașul Nou, cu clădiri tipice de 2-3, maxim 5 etaje, în una din ele fiind și noi „încartiruiți” timp de trei nopți. Detalii în reviewul următor.

A venit vremea să ne luăm la revedere de la Nafplio, un orășel fermecător pe care m-am bucurat să îl revăd la fel de animat ca în urmă cu 6 ani. Atunci nu-i acordaserăm decât câteva ore, acum ne-am luat răgazul de a-i lua pulsul într-un ritm mult mai tihnit.

Ceea ce vă invit să faceți și voi. Pentru că merită!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI