Cazare confortabilă, mâncare gustoasă, ospitalitate – Pensiunea Valea Lungă – Cheia

TIPĂREȘTE

Adresa: Str. Valea Lungă nr. 95, sat Cheia 507131, Moieciu de Jos, jud. Braşov

Coordonate GPS: 45.474418 N; 25.319518 E

Website: https://valea-lunga. business. site/

Abia revenită din vacanţa petrecută în Turcia, simţeam dorinţa de a petrece câteva zile de relaxare la munte. De peste cincisprezece ani pentru mine zona Bran Moieciu reprezintă prima opţiune atunci când vine vorba de munte, acumulând deja multe minivacanţe în această zonă aflată într-o continuă schimbare. Iau la scotocit cunoscutul site de rezervări în căutarea celei mai potrivite locaţii pentru un weekend prelungit la final de octombrie. Multe cazări erau deja epuizate, surprinzător pentru mine, mai ales în condiţiile restricţiilor impuse celor nevaccinaţi. Ulterior am înţeles că îmi alesesem prost ieşirea la munte, tocmai în timpul vacanţei celor mici, vacanţă care a fost mai apoi impusă tuturor elevilor chiar pentru două săptămâni. Totuşi nu-mi făceam griji ştiind că pensiunile au apărut şi s-au înmulţit precum ciupercile după ploaie în toată acea zonă, deci era imposibil să nu găsesc ceva pe gustul meu.

Norocul îmi surâde şi îmi pică sub ochi o pensiune recent intrată pe booking, cu o poziţie de invidiat, în mijlocul naturii, la aproape un kilometru de drumul principal pe care se află majoritatea pensiunilor din Moieciu. Mai mult chiar, găsesc şi opţiunea cu pensiune completă, care mă scutea de grija căutării zilnice a unor restaurante pentru prânz şi cină, totul la un preţ de nerefuzat :D.

Preţul surprinzător de mic mi-a ridicat unele semne de întrebare, astfel că am mai căutat, fără succes, şi alte variante, am dat şi câteva telefoane la pensiuni la care mai fusesem cazată cu alte ocazii şi unde mi-ar fi plăcut să revin, dar, în final, m-am întors după vreo oră la booking şi am finalizat rezervarea la Pensiunea Valea Lungă din satul Cheia, alegând ultima cameră disponibilă, o cameră micuţă dar care, contrar obiceiului, m-a atras din prima. Îmi era clar că pensiunea va fi plină la capacitate, ceea ce nu ar fi fost o problemă, dându-mi mai multă încredere că va fi bine.

Am precizat şi că voi ajunge la pensiune în jurul orei 11.00. Primesc imediat pe mail confirmarea rezervării şi apoi un mesaj din partea proprietarului cum că voi fi cazată la ora sosirii dacă există disponibilitate, chiar dacă ajungeam mai devreme de ora oficială de check in. Am apreciat răspunsul, chiar dacă obţinerea camerei mai devreme nu era neapărat o prioritate pentru mine.

Două zile mai târziu primesc un alt mesaj de la proprietar, prin care mi se sugerează să aleg un alt weekend, deoarece în perioada aleasă de mine pensiunea este ocupată de un grup care are un eveniment de sărbătorit. Mă enervez. Eu îmi luasem două zile de concediu, vineri şi luni, pentru această scurtă ieşire, abia făcusem cerere şi acum eram nevoită să modific datele, demers destul de complicat. Decât să replanific, mai bine mă lipseam şi stăteam acasă, dar nici să renunţ cu una cu două nu mi se părea ok, cât timp nu era din vina mea. Am ştiut că am rezervat ultima cameră, dar nu-mi închipuiam atunci că restul erau toţi grup cu chef de petrecere, deoarece dacă erau turişti individuali ca mine, era puţin probabil să se împrietenească toţi brusc şi cu chef de socializare, mai ales în contextul actual :D.

Soţul îmi spune să renunţ, dar eu nu renunţ prea uşor. Destul stătusem doar în casă tot anul trecut, renunţasem deja la prea multe :(şi nu mai aveam intenţia de a repeta. Sun proprietarul la numărul de contact din confirmarea rezervării să văd ce şi cum. Îi explic că nu pot pleca în altă perioadă decât cea pentru care am făcut rezervare, omul recunoaşte că a fost vina lui că nu a blocat şi ultima cameră atunci când a rezervat toată locaţia, îmi spune şi că a fost o eroare cu preţul, eu intrând pe site tocmai când el actualiza preţurile, dar că îşi asumă greşala. Din discuţia telefonică am simţit că ne vom înţelege şi că va fi bine, ceea ce s-a întâmplat. Soţul, mult mai precaut decât mine, chiar excesiv de precaut, m-a tot bătut la cap să anulez şi să caut altceva, că fie n-o să ne primească, fie ne va caza prin vreo debara ceva. Am încercat să-l liniştesc că oricum am rezervat cea mai micuţă cameră şi mai rău nu se poate =)). Şansele să mai găsesc ceva liber oricum scăzuseră drastic după anunţarea vacanţei forţate de două săptămâni a copiilor, destui părinţi dorind să profite de această vacanţă neaşteptată pentru a petrece câteva zile la munte. Aşa se „combate” pandemia în România :D.

Pensiunea s-a dovedit exact ce căutam, nu foarte mare, cu o poziţie extraordinară în mijlocul naturii, peisaje superbe, departe de drumul principal şi de traficul aglomerat, cu restaurant şi parcare proprie.

Se află în satul Cheia, aflat între Moieciu de Jos şi Moieciu de Sus. Este o construcţie destul de nouă, de prin 2008-2010 cred, care dispune de opt spaţii de cazare în cinci camere duble cu balcon, o cameră dublă la mansardă, un apartament cu două camere şi un dormitor cu şase paturi single, toate cu baie proprie.

La parter este recepţia, barul, restaurantul, un grup sanitar şi bucătăria, la primul etaj este un spaţiu de socializare cu mese, canapele şi fotolii confortabile, transformat ad hoc în loc de joacă pentru copiii grupului, precum şi apartamentul şi cele cinci camere cu balcon, cu vedere spre munte, iar la mansardă se afla camera mea şi dormitorul comun cu şase paturi.

Mi-a plăcut mult foişorul „Lodge House Bran” în care am petrecut ore plăcute la poveşti, la o ţigară, cafea sau un pahar de vin. În continuarea acestuia era „beciul” , spaţiul în care erau depozitate murăturile: varză, castraveţi, gogonele, puse de ei şi oferite nouă la masă. Nici grătarul nu putea să lipsească din peisaj. Îl puteam folosi fără restricţii, însă având toate mesele incluse, nu ar fi meritat efortul.

Am pornit spre Moieciu într-o dimineaţă de vineri, nu foarte devreme şi am condus eu, deoarece nu ne grăbeam :D şi drumul a fost destul de liber, aşa cum estimam. Am folosit autostrada A 3 până la Ploieşti, apoi pe DN 1 până la Predeal, continuând spre Pârâul Rece, apoi Bran şi Moieciu de Jos până la Cheia.

Accesul la pensiune se face pe strada Valea Lungă, virând stânga din drumul spre Cheile Grădiştei. Când GPS-ul mi-a zis să virez stânga, am ignorat indicaţiile acestuia, nevenindu-mi să cred că trebuie să intru pe o stradă neasfaltată. Şi dacă ar fi fost numai atât. Am oprit imediat, am analizat situaţia, GPS-ul nu greşise, mi-am făcut curaj, am întors şi am abordat străduţa respectivă cu viteză foarte redusă şi cu maximă atenţie. Am parcurs câteva sute de metri aproape un kilometru pe strada Valea Lungă, atentă la bolovani, drumul urmărind cursul unui pârâiaş, cu porţiuni mai înguste pe unde nu aveau loc să treacă două autoturisme, dar şi cu porţiuni mai late, întâlnind, din fericire, doar puţine alte maşini. Nimeni nu se grăbea, nimeni nu claxona, oamenii erau politicoşi.

Pensiunea se află pe partea stângă chiar în punctul în care pârâiaşul subtraversează strada trecând de pe partea stângă pe dreapta.

Am oprit maşina în parcarea proprie a pensiunii, care avea suficiente locuri raportat la numărul de camere. Parcarea a fost, evident, gratuită.

Am ajuns la Valea Lungă cu puţin înainte de ora 11.00, mai repede decât estimasem. Am urcat cele câteva trepte de piatră şi am intrat în recepţie. Ne-am prezentat, am făcut cunoştinţă cu proprietarul şi am fost invitaţi la o cafea sau/şi o afinată sau palincă. Din partea casei. Nu puteam să refuz o cafea bună, un espresso Lavazza :). Ne-au fost cerute certificatele de vaccinare, le aveam la noi şi a fost ok. În cazul în care nu am fi fost vaccinaţi sau trecuţi prin boală ar fi trebuit să facem acolo un test rapid. Mi s-a părut o abordare corectă.

Am ieşit apoi afară şi am mers în foişor să ne savurăm mai bine cafelele, toţi fiind fumători. Am aflat că pensiunea fusese preluată foarte recent, cu nici trei luni în urmă, că noul administrator făcuse deja unele îmbunătăţiri şi avea şi planuri de viitor pentru dezvoltarea şi extinderea pensiunii, părându-mi destul de implicat.

Am solicitat să plătesc la finalul minisejurului, trecând pe cameră şi toate costurile suplimentare cu cele consumate pe parcurs, multele cafele, afinata şi vinul de la fiecare masă.

Cum am povestit deja, am ales ultima din cele opt camere ale pensiunii, cea mai mică dintre toate, situată la mansardă, însă aceasta mi s-a părut cea mai intimă. Singurul minus l-ar constitui lipsa balconului, dar acesta a fost un risc asumat.

Camera era decorată într-un stil rustic, cu mult lemn, tavanul mansardat sporind senzaţia de căldură şi de intimitate. Patul matrimonial, suficient de lat şi foarte confortabil, ocupa cea mai mare parte a încăperii. Acesta era încadrat de două poliţe încastrate în perete care ţineau loc de noptiere.

Loc de dulap nu mai era, dar am folosit cuierul din lemn fixat pe un perete şi ne-am descurcat. Televizorul era de tip vechi cu tub catodic, însă proprietarul zicea că le va schimba în cel mai scurt timp cu unele moderne cu ecran plat. Pe mine nu m-a deranjat decât estetic, să zicem, deoarece nu venisem acolo să mă uit la TV, iar soţul oricum se uita pe telefon la ce îl interesa.

Baia era micuţă, curată, dotată cu cabină de duş. Prosoapele erau albe, impecabile. La chiuvetă am avut săpun lichid şi gel de duş la duş; calitate normală. Nu ştiu cât de des ar fi trebuit schimbate prosoapele, pentru că noi nu am avut nevoie; se uscau imediat pe caloriferul fierbinte din baie. Uscătorul de păr a fost disponibil la cerere.

A fost cald, foarte cald, la fel ca în toată pensiunea încălzită cu centrală pe lemne, alimentată în permanenţă cu buşteni. Caloriferele erau atât de fierbinţi încât nu puteai ţine mâna pe ele. Mi-aş fi dorit să-mi fi oferit şi mie primarul ales de unii măcar jumătate din confortul termic de care am beneficiat la Valea Lungă :D.

Rezervarea mea a inclus toate cele trei mese. Acolo am aflat că puteam alege doar mic dejun, demipensiune sau fără nicio masă. Prânzul costa 60 lei de persoană, iar cina 50 lei de persoană şi se putea trece în contul camerei. Mi-a plăcut faptul că a existat o flexibilitate maximă atât în ceea ce priveşte programul meselor, cât şi al meniului. Am fost mereu întrebaţi când am dori să mâncăm sau dacă un anumit meniu este ok pentru noi. Spre norocul meu toate propunerile au fost pe gustul meu. Am ştiut că va trebui să ne pliem cumva pe preferinţele culinare ale grupului cu care împărţeam pensiunea, însă nu au fost probleme. Dacă am fi dorit să mâncăm altceva diferit sunt sigură să reuşeam.

Micul dejun

Care cum se trezea cobora să mănânce. Începeam cu o cafea Lavazza foarte bună sau cu un ceai. Când am ajuns mai devreme în prima dimineaţă şi eram singuri în restaurant am fost serviţi la masă cu un platou cu mezeluri, brânzeturi şi legume, plus gem, miere etc. Am cerut două omlete şi le-am primit în scurt timp. Celelalte două mic dejunuri au fost servite în sistem bufet, fiecare alegându-şi ce dorea să mănânce, platourile fiind completate des.

Prânzul şi cina

La primul prânz ne-am săturat doar cu aperitivele servite pe un platou bogat cu produse tradiţionale foarte gustoase. Nu am mai aşteptat felul principal care atunci se făcea afară la grătar, am plecat în drumeţie prin împrejurimi anunţând că vom mânca la cină fripturile şi cârnaţii făcuţi la grătar. A doua zi la prânz am avut de ales între ciorbă de burtă şi ciorbă de văcuţă. Am ales, desigur, ciorba de burtă, care, atât de mult ne-a plăcut, încât am cerut încă o porţie renunţând la felul al doilea care nu ar mai fi încăput. Am găsit înţelegere la fiecare solicitare a noastră.

Ziua următoare am încercat şi ciorba de văcuţă, bună şi asta, şi friptură cu cartofi copţi în coajă şi salată la felul al doilea. La cină am mâncat mereu diverse produse „de-ale porcului” , la grătar sau la cuptor şi au fost pe gustul nostru. Mi-au plăcut şi salatele, mai ales castraveţii în saramură din „cămara” proprie.

Singurul reproş ar fi acela că porţiile sau platourile au fost prea mari, greu de dovedit chiar şi pentru persoane cu antrenament şi multă experienţă :). Fiecare masă era însoţită şi de o carafă de vin roze de Drăgăşani. Acesta ne-a plăcut nouă. Într-o seară am încercat şi afinata de casă care, la fel, a fost foarte bună, chiar dacă prea dulce şi prea tare pentru mine. Preţurile băuturilor mi s-au părut absolut rezonabile, clar mai mici decât estimam.

Există internet wireless foarte bun pe întreg teritoriul pensiunii.

Am avut noroc de vreme frumoasă şi însorită, ne-am plimbat prin împrejurimi, cu maşina, dar şi pe jos, am petrecut multe ore în mijlocul naturii admirând peisajul de vis şi culorile toamnei şi ne-am umplut plămânii cu aerul tare de munte. Aveam mare nevoie să ne încărcăm bateriile.

Înainte de plecare am rezolvat şi problemele financiare, am cerut şi primit factură pentru toate serviciile de care am beneficiat. Plata am făcut-o prin transfer bancar, dar se putea plăti şi cu numerar sau cu vouchere de vacanță.

Am petrecut un minisejur relaxant la Pensiunea Valea Lungă. Am fost mulţumită de condiţiile de cazare, încântată de serviciile de masă şi de amabilitatea personalului.

Chiar dacă noi am fost singuri, nu am putut să nu remarc faptul că se pretează foarte bine pentru grupuri, pentru evenimente de tot felul, mici petreceri cu circa douăzeci de persoane.

Poziţionarea pensiunii departe de drumul care leagă Moieciu de Jos de Moieciu de Sus constituie un avantaj important.

Recomand această pensiune la care eu sigur voi reveni. Mai greu va fi să găsesc locuri disponibile :), deoarece rezervările se fac cu destul de mult timp înainte.

---

VIZUALIZĂRI: 2430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI