Când oaspeții sunt doar clienți

TIPĂREȘTE

Pentru ieșirea în zona Moeciu preferam o cazare într-unul din satele Măgura sau Peștera, datorită frumuseții cadrului natural.

Cum hotărârea de a pleca în drumeție a fost luată cam pe moment, oferta de camere a fost una destul de redusă, semn cert al revenirii industriei turismului.

Dintre puținele libere, am ales Pensiunea Pe Mușuroaie din Fundățica, cam peste mână, ce-i drept, față de năzuințele noastre. Însă frumusețea peisajelor din jur a topit din fașă urmele de nemulțumire în această privință.

În plus, citisem aici pe site 6 review-uri despre pensiune. Cu aprecieri de la un înalt grad de apreciere până la cuvinte grele adresate proprietarului, astfel încât am simțit și un imbold de a verifica percepțiile oaspeților anteriori.

După rezervare am fost nevoit să achit un avans de 100 lei și să trimit ordinul de plată. Măsuri de precauție luate de proprietari, deși nu mă simt pe aceeași undă.

Am corespondat cu proprietarul în cele două zile anterioare sosirii și mi-a răspuns prompt tuturor solicitărilor, oferindu-ne detalii ce nu apăreau pe site-ul cazării.

Odată porniți de la Plaiul Foii către pensiune, mă gândesc că e corect să-l anunț de iminenta noastră sosire, mai ales că aveam să depășim ora anunțată în prealabil.

Pe parcursul respectivei convorbiri urma să descopăr o trăsătură de caracter a patronilor noștri, una care-i face detestabili.

În concret, întreb dacă există posibilitatea de a servi cina la pensiune întrucât ni se făcuse foame și am fi mâncat o ciorbă. Ni se transmite că vom fi așteptați cu masa, cu un mix grill și salată de cartofi și ciuperci, fapt care mă intrigă puțin deoarece eu nu solicitasem în cursul discuțiilor anterioare servirea cinei.

Îi repet că dorim doar câte o ciorbă și că nu mi se pare corect să fim obligați a cina la pensiune doar pentru că suntem clienți. Simt nemulțumire și în vocea interlocutorului, dar nu mă pot lăsa manipulat doar pentru că” acesta e obiceiul casei” .

Urmarea acestei conversații a constituit-o modul în care am fost așteptați și primiți. Adică nicio lumină în curte sau la recepție deși se știa că vom sosi. Plus că am fost lăsați să așteptăm într-o salon – în care am intrat cu de la noi putere – întrucât e” ora la care se servește cina” .

Sunasem la clopoțelul de la recepție, sunasem la telefon, trimisesem mesaje că am ajuns, toate rămase fără rezultat. Probabil pentru că nu ne conformasem regulilor.

La fel, la masă, am fost tratați foarte rece, fiind lăsați să așteptăm destul de mult servirea ciorbei.

Iar dimineața următoare, la micul dejun, noi doi am alcătuit mulțimea celor neîntrebați dacă dorim și o omletă sau ochiuri, pe lângă meniul ce ne aștepta pe masă. Și care, recunosc, a fost foarte gustos: jumări, slăninuță, salată de vinete, cașcaval, telemea, șuncă, unt, miere, dulceață și ceai.

Spațiului de cazare, în sine, i-a lipsit o notă de personalitate. Toți pereții și ușile camerelor în culoare albă, un salon cu niște cărți pe rafturi și un televizor, o mică recepție la intrare. Nu am remarcat nimic care să transmită o notă de căldură sau de bun venit oaspeților. Iar constatarea aceasta nu are legătură cu modul în care am fost noi primiți.

Deși citisem în alte review-uri despre lipsa televizoarelor din camere, într-a noastră exista unul. Nu știu câte programe prindea sau de era alb negru sau color întrucât nu l-am pornit.

Internetul nu mă pot exprima cum funcționa deoarece nu primisem nicio parolă de acces la rețeaua wi-fi, așa că am utilizat datele mobile.

În cameră nu fusese pornită căldura, astfel că a trecut puțină vreme până ce temperatura a devenit una cât de cât confortabilă din momentul pornirii termostatului caloriferului. Și să nu uităm că în dimineața zilei respective temperatura afară fusese -5 grade iar apa înghețase.

Să nu mă credeți foarte cârcotaș, vă voi spune că am dormit pe un pat foarte comod și curat. Curățenia reprezintă, înclin să cred, principala calitate a pensiunii. Asta și pentru că proprietarul mai are un fix, acela de a se descălța toți musafirii în holul de la intrare, iar în interior se pot folosi doar papuci de casă, ai tăi sau cei puși la dispoziție de gazde.

În privința acestei fixații, de a nu permite accesul în încălțămintea folosită în exterior, nu mai sunt atât de vehement. Chiar dacă am găsit-o criticată în review-rile citite anterior, sunt de acord cu ea. Am mai întâlnit-o și în alte pensiuni.

În care, ca și aici, mi-am uitat papucii de casă la plecare...

---

VIZUALIZĂRI: 1862 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI