O cazare cu DP de excepție, la BREZA, în Croația

TIPĂREȘTE

Un mic colț de Rai, pensiunea BREZE – Croația

A fost ultima și „cea mai cea” - dacă pot să spun așa – cazare cu demipensiune, din periplul caravanei noastre, despre care v-am mai spus că s-a făcut între 26 iunie și 4 iulie anul acesta.

Știu că Admin-ului nu i-a fost ușor să organizeze atâtea cazări, în patru țări diferite, cu oferte diferite și cu prețuri mulțumitoare pentru toți membrii caravanei. Îi mulțumesc și eu că s-a străduit să ne fie bine tuturor! :) Pe unde am fost cazați, nu am auzit pe nimeni să fi cârcotit. Poate c-or fi fost ceva nemulțumiri minore, dar – cred - s-au rezolvat imediat, la cerere.

În ultimele zile ale excursiei noastre mai aveam, ca obiectiv de vizitat în Croația, Parcul Natural Plitvice Jezera, iar cazarea a fost foarte inspirat aleasă în apropierea acestuia, și anume la

Pansion BREZA, așa cum apare înscrisul pe cele două hărți mari lipite pe peretele de la recepție, dar și pe ofertele de pe Net. Este, pe bună dreptate, foarte bine apreciată de turiștii care i-au călcat pragul, chiar dacă încadrarea turistică este de, numai, 3*. Din punctul meu de vedere ar trebui să fie de cel puțin de 4*, dacă nu chiar mai mult, atât pentru condițiile excepționale de cazare, pentru mâncarea foarte bine gătită de gazde, dar și pentru locul și atenția care s-a dat îngrijirii naturii, în mijlocul căreia se află.

Pentru că am spus mai sus că motivul alegerii acestei cazări a fost apropierea ei de parcul natural Plitvice Jezera, pe care l-am vizitat a doua zi, trebuie să spun că distanța până la cea mai apropiată intrare în parc este de 1,32 km, (unde se face verificarea plății vizitării, făcute în avans, on-line, în cazul nostru), iar de aici până la îmbarcarea pe un vaporaș mai sunt încă vreo 500 m, drum care se face cu pasul lejer, cam într-o jumătate de oră.

Am ajuns la pensiunea Breze pe 2 iulie, în jurul orei 15.30. Gazda noastră, al cărei nume l-am aflat făcând „săpături” pe Net, Doamna Porodica Momcilovic este proprietara acestei pensiuni de familie care, cu mână forte și cu multă pricepere – așa cum numai o femeie isteață știe să gospodărească cum se cuvine nevoile unei afaceri turistice - duce mai departe moștenirea lăsată de la bunicul ei. Acesta, prin anii 1970 ai secolului trecut a avut - ca oaspeți - prieteni din Italia, Germania sau din alte țări, iar buna primire și ospitalitatea de care s-au bucurat au făcut ca vestea să fie dusă mai departe și așa, încet, încet, a luat ființă această pensiune. Acum vin, ca turiști – după cum se mândrește proprietara – copiii și nepoții celor care veneau aici în anii ' 70. Tot pe net am citit că doamna vorbește, pe lângă limba croată, engleza și germana.

Primul lucru care ne-a impresionat când am ajuns, pe lângă faptul că eram înconjurați de verdeață și aer curat, a fost frumusețea florilor care se găseau peste tot și care împrejmuiau aleile pietruite, sau care atârnau la toate ferestrele vilelor.

Pensiunea are patru sau cinci vile (dacă socotim că una din ele are două corpuri lipite), cu unul sau două nivele, al doilea fiind, de obicei, mansardat. Sunt vile din construcție solidă, nu prea mari și care par, mai degrabă, case de vacanță, între ele fiind spații generoase de verdeață bine îngrijite. Comunicarea între vile se face pe alei pietruite, bordate cu straturi de trandafiri sau de alte flori, viu colorate. De aceea când am coborât din microbuz am exclamat: „-wow, parcă-i un mic paradis aici!” :)

La recepția micuță de lângă parcare, construită ca o căbănuță, din lemn, nu s-a pierdut timp, eram așteptați, iar Admin-ul avea – parcă – repartizarea pe vile și camere a întregului grup. Noi am fost repartizați în prima vilă, cea din dreapta intrării pe aleea principală de acces în pensiune, iar cheia camerei – una clasică – am primit-o de la recepție. Fata - care vorbea bine limba engleză - ne-a dat-o și ne-a însoțit până în fața ușii, atât pe noi cât și pe ceilalți colegi vecini de camere cu noi. Prin amabilitatea ei am primit pliante cu harta locului și a Parcului „Plitvice” pe care urma să-l vedem a doua zi.

Tot lângă vila noastră era un loc amenajat pentru socializare, hai să spunem că suplinea lobby-ul, și era „mobilat” cu fotolii și mese din ratan. Și aici, dar și la mica terasă din fața restaurantului puteai să stai la un pahar de bere, de vorbă, sau la o țigară. Urcând spre nivelul 1, mansardat, am putut să iau seama la scara frumoasă cu trepte și balustradă din lemn, la tablourile care decorau pereții, dar și la faptul că, pe fiecare treaptă era lipită o bucată de mochetă care atenua zgomotul, iar în fața ușilor era, de asemenea, câte un covoraș, mai mare sau mai mic.

Camera

Noi am primit camera cu nr. 6 și, chiar de la intrare m-au impresionat în mod plăcut culorile odihnitoare ce se armonizau între ele, atât cele ale parchetului cu mobilierul și lenjeria patului, cât și cele ale gresiei și faianței de la baie cu prosoapele. Am observat că s-a dat atenție fiecărui detaliu de montaj, atât la mobilierul și la parchetul din cameră, cât și la cel al gresiei și faianței, de la baie. Se vedea că nu este nimic făcut de mântuială, că acolo au lucrat meșteri pricepuți, zidari, parchetari, faianțari, tâmplari și instalatori.

Imediat în dreapta intrării era un dulap îngust, cu două uși, dar încăpător, cu o poliță, umerașe și o pătură groasă și pufoasă, gen „cocolino” , în caz de nevoie. Lângă dulap era cuierul și, sub el, o măsuță pentru bagaje și pentru încălțăminte.

Patul matrimonial, cu saltea de bună calitate, odihnitor, avea câte trei perne fiecare, iar lenjeria era impecabilă. De o parte și de alta erau noptiere micuțe, dar și veioze, spre bucuria mea. TV-ul cu ecran plat era montat pe peretele de la picioarele patului. Sub el era o masă gen „birou” , cu un scaun, iar aerul condiționat era montat deasupra ușii ce dădea în balcon. În stânga ușii de la intrarea în cameră era băncuța pentru bagaje, o oglindă dublă cu ramă de lemn, deasupra ei și, spre colțul de la fereastră o măsuță cu două fotolii mici. Nu lipsea nici covorașul de lângă pat.

Am ieșit în balcon și, bineînțeles că, pe lângă masa cu scaunele aferente celor două camere ce dădeau în același balcon erau - și aici – flori! :) Am deschis, apoi, fereastra camerei să facem poze spre curte și…. ce să vezi?! și aici, ca peste tot, erau flori. :)

Baia

Față în față cu ușa de la intrare este ușa de acces la baie. Aceasta este mai mult îngustă decât largă, obiectele sanitare și cabina de duș fiind montate în șir, unul lângă altul pe peretele opus caloriferului modern de tip „port-prosop” și înalt, pe care ne așteptau două prosoape de bună calitate, de culoarea lenjeriei patului și a păturii din dulap dar și - lucru ce mi-a plăcut - frumos mirositoare. :) Consumabilele de bună calitate nu lipseau nici ele, erau puse pe policioara albă de deasupra rezervorului de WC. Fereastra de la baie era, ca și cea a ușii și ferestrei din cameră, din termopan, cu rame ce imitau lemnul. (Sau, poate, chiar erau din lemn, cu geam termopan? :-??)

Restaurantul

Acesta este vis-à-vis de vila în care am stat noi și se ajunge la intrarea lui coborând câteva trepte. Are ferestre mari prin care se poate vedea o parte a curții cu flori multe, corpul de bucătărie unde se pregătește „papa bun” pentru turiști și alte două vile, din curtea pensiunii. În spatele corpului de bucătărie este un spațiu mare, înierbat și – cum altfel :-?? decât cu multe flori, amenajat pentru relaxare și odihnă, pe șezlonguri, leagăne, sau într-un foișor, în caz de vreme mai puțin bună. Totul este foarte bine îngrijit, atât aleile pietruite care comunică între vilele pensiunii cât și spațiile sădite cu flori, care le bordează.

Seara și dimineața mergeam la restaurantul care se compune din două săli. Majoritatea grupului nostru a mâncat în prima sală, cea cu ferestre mari pe tot conturul. Mesele sunt din lemn bine lucrat și finisat, cu 4 sau 6 locuri și cu scaune cu spătar înalt, tot din lemn și tapițate. Mai este o sală de restaurant cu care aceasta comunică, dar face parte din – hai să-i spun – mezaninul vilei unde am stat noi. Aici a mâncat o mică parte a grupului nostru.

În fiecare sală erau frigidere cu băuturi reci, bere sau răcoritoare, iar în sala a doua era amenajat un bar, de unde se puteau comanda și băuturi mai tari, contra cost, desigur. Unul dintre colegi a adus de acasă o tărie pe care a vrut s-o bea cu noi în prima seară. Am cerut, bine înțeles acceptul gazdei s-o deschidem și ni s-a permis s-o facem doar în seara zilei următoare. De ce? Nu știu. Trebuie să spun că aici am băut berea cea mai ieftină din tot acest periplu al „caravanei” noastre, o bere locală și bună, la prețul de 2euro/sticla de 0,5 litri. Toată băutura, alcoolică sau non alcoolică s-a plătit, nu a intrat în prețul meniului.

Despre cât de gustos și îndestulător am mâncat aici trei cine și trei mic (i?) dejunuri, în mod sigur o vor face mai bine pozele atașate. Eu spun, doar, că a fost unul dintre restaurantele pe care nu le voi uita ușor :p Toate produsele au fost proaspete, de calitate și foarte bine pregătite, atât salatele și garniturile, cât și carnea, de la cină. Un alt lucru lăudabil a fost acela că, la micul dejun am găsit pe masă – în afară de ceea ce se putea mânca sau bea – niște punguțe mici de plastic pentru a pune în ele ce nu mai puteam mânca la acea oră, sandviciuri sau ce ne doream, pentru drum. În felul ăsta nu se arunca nimic. De la mine are încă o bilă albă, pentru că n-am mai văzut niciunde așa ceva!

Facilități

Parcare gratuită, Wi-Fi gratuit inclus, camere ȘI pentru nefumători, grădină și teren de joacă pentru copii. Recepția este deschisă non-stop și există cameră pentru bagaje.

Personalul

Fiind o afacere de familie, presupun că personalul este compus și din membrii familiei. În mod sigur fata frumoasă de la barul restaurantului este fiica gazdei care, tot timpul a fost cu zâmbetul pe buze, atât când a servit la bar, dar și când aducea farfuriile cu mâncare de la bucătăria de vis-à-vis de restaurant.

Fata de la recepție a fost și ea în măsură să ne ofere tot ce am vrut să știm în legătura cu vizita la „Plitvice Jezera” , sau despre împrejurimi și a făcut-o cu amabilitate și cu zâmbetul pe buze.

Concluzii

Ne-am simțit foarte bine la „Pensiunea BREZA” unde am remarcat că toate amenajările, atât cele interioare cât și cele exterioare - sunt făcute cu mult bun gust, că acolo totul este făcut sub atenta supraveghere a unei mâini de femeie cu simț estetic, că ce-am mâncat acolo mi-a mers „la inimă” – cum se spune - și mai presus de orice, n-am să uit cât de frumos este micul „colț de Rai” pe care l-a realizat Domnia sa în mijlocul naturii! :)

---

VIZUALIZĂRI: 2002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI