EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
in padurea aia nu am alta confirmarea decat pozele din panoramio - by me
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
El, Ghețarul și peștera de la Vârtop nu era pe lista noastră, pentru că soția nu suportă peșterile. Dar la Izbucul Tăuzului tot doream să mergem. De fapt, în zona Gârda - Arieșeni iți tot dorești să mergi! Așa că... am mers! Am mers către Gârda Seacă, Izbucul Tăuzului... și ce-o mai fi.
Am plecat așadar către Izbucul Tăuzului, aparent fără nici o țintă, doar să ne plimbăm. Am trecut, ca nevăzătorii, pe lângă ditamai stâlpul care arăta intrarea către izbuc, și după 1,5 km, la o „plăcintărie” – de care e plin zona – aflăm că am depășit “leo objectif turistique” . Așa că, ne-am întors, am vizitat și am pornit în plimbare mai departe.
Pe drum, mergând către Casa de Piatră ne-am întâlnit cu mulți turiști care veneau de la Ghețarul (și peștera) de la Vârtop.
Din vorbă în vorbă, am aflat - deși știam - de Peștera/Ghețarul de la Vârtop. Nu i-am dat atenție, pentru că, așa cum spuneam, soția nu suportă peșterile. "Aaaa, nu vă faceți probleme, nu-i așaaaa, să te târăști, să te înghesui. Și e păcat dacă ați ajuns până aici să nu mergeți"! Păi... d' aia umblăm, ca să umblăm! :D Și uite așa, pe un drum superb, cu peisaje de... Apuseni, am ajuns la Casa de Piatră. Nu e de piatră, ci din lemn. Acolo, un nene cu ceva puteri acordate, cred, de centrul de informare turistică de acolo, nu permitea trecerea cu mașina. Dar... Ca românu' nu-i nici unul... tot treceau... și treceau. Asta până la un punct unde se spunea explicit că "pe aici nu se trece"! Ei, nu! Tot s-au mai găsit unii care voiau, probabil, să urce și - de ce nu - să și coboare în Peșteră cu mașina!
Drumul frumos, superb, plus alte două obiective pe traseu: Coiba Mică și Coiba Mare - locuri unde apa dispare, pentru a apărea câțiva kilometri mai la vale.
O parcare privată – cum altfel! - și niște rulote cu plăcinte – cum altfel! – ne spun că suntem aproape, și ar fi cazul să renunțăm la mașini.
La un moment dat, o scândurică, înnegrită de veacuri, lată cam cât o periuță de dinți, ne îndrumă către Ghețarul Vârtop – 30 de minute.
M-am văitat, într-un review, de Traseul 300 de trepte de la Slănic Moldova! Ei, ăla era parfum!! Plimbare! Cele două poze nu redau prea bine unghiul pantei - mai ales că le-am făcut înspre coborâre! Ce 30 de minute, că au fost vreo 45! Și numai în urcare în pantă, de parcă eram la Raliul Făgărașului! :D Fiind de cu disdedimineață, și mai ales, după ploaie, era o umiditate în pădure, că transpirai doar stând. Te astupai, pur și simplu! La coborâre, după vreo 2 ore, a fost mult mai bine. Deci, nu urcați după ploaie și nici foarte de dimineață, drumul este numai prin pădure.
Și mai vreau să atrag atenția asupra unor aspecte: nu urcați foarte de dimineață, sau după ploaie! – umiditatea va face respirația foarte dificilă; luați-vă neapărat un tricou de schimb, pentru că veți ajunge sus leoarcă! ; trebuie să aveți – în special pentru intrarea în peșteră – adidași, bocanci sau sandale de drumeție – acelea cu rizuri mari pe talpă, altfel veți urca degeaba, ghidul nu vă va permite accesul!
Odată ajunși sus, am luat loc la măsuțele de lemn amenajate special, și ne-am împrospătat rezerva de apă de la micul butic de lângă peșteră. Am aruncat sticlele golite la coșul special amenajat și... aloooooo! – nu ești nici în Austria, nici în Elveția! Ne-am trântit curul (că așa spunea Alexandru Graur că se spune – cur! Nici fund, nici altfel), ne-am pus deci fesierii - care pe niște pietre umede, care pe niște resturi de bușteni putrezi și am așteptat să ne uscăm. Dealtfel ghidul nici nu ne-ar fi permis accesul, în peșteră fiind 4 grade celsius.
Fac, cu durere în suflet, o mică paranteză: am fost în Germania, la o amărâtă de cascadă! Ce cascadă, o prelingere a unui pârâu amărât pe o stâncă. Ei bine, drumul până sus, prin pădure a făcut toți banii! Era sălbatic - unde trebuia, și amenajat - unde era nevoie! Dar stai! (ca-n reclamele alea de doi bani), coborârea se făcea pe altă parte, tot pe lângă cascadă, pe niște trepte de fier - asemănătoare cu cele de la Vârful Toaca. C-așa-i la ei!
Ghidul, un băiat de treabă, ne-a luat 15 lei și ne-a dat în schimb o lanternuță! În România secolului XXI, într-o peșteră superbă, de câteva zeci de metri, cu 3 încăperi mici, ne-am chiorât la superba dantelărie luminată de o biată lanternuță!
Ghețarul era, de fapt, o mică coloană – eram totuși în iulie – piesele grele fiind dantelăria de piatră care ne înconjura! Deși pe jos era umezeală, nu se alunecă deloc! În unele porțiuni există și niște funii de care să te ții – în special la întoarcere, la coborâre. Așa frumuseți n-am mai văzut decât în copilărie, când am explorat cele 5 etaje (pe atunci accesibile publicului) ale peșterii Meziad. Cred că acum se vizitează doar unul sau două etaje.
La întoarcere, la coborâre, a fost mai ușor... pentru unii! Dar am ajuns cu bine la drum și ne-am întors către parcare. Obosit fiind, n-am coborât decât la Coiba Mică – un „pahar” ce adăpostește o baltă, pe unde apa dispare, pentru a apare câțiva kilometri mai jos. Dificilă coborârea, dar se merită! M-am uitat cu groază la urma de noroi aflată la 4-5 metri deasupra apei – acum liniștită – urmă lăsată de aversa sălbatică din urmă cu o zi-două. La Coiba Mare n-am mai avut putere să cobor, fiind prea obosit de urcușul - și coborâșul - de la Peșteră. Da’ lasă că nici indicatoarele nu te anunțau nimic, trebuia să le cauți tu, nu să te îmbie ele!
Este un traseu must see, pentru că și drumul, dar și multele obiective turistice aflate doar pe acest traseu te îmbie la drumeție, numai pe jos sau doar parțial per pedes! De neratat!
Vă doresc multe și frumoase călătorii, și nu uitați de Gârda de Sus!
Trimis de puiutea in 05.08.21 10:20:29
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GÂRDA DE SUS [AB].
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (puiutea); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 46.53870500 N, 22.78068300 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
te rog să eviţi pe viitor folosirea exclusivă a literelor MAJUSCULE (LITERE MARI), această practică este nerecomandată (îngreunează citirea) şi în general considerată lipsită de politeţe pe internet.
În limbaj internaut, a scrie cu LITERE MARI înseamnă că strigi la noi! Vezi, de exemplu, aici
Textul în cauză a fost ajustat de noi, mai sus.
Rog așteptați...
Ma bagi la banuieli! De unde gasesti locurile astea de drumetit, frumoase, greu de ajuns la ele? Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca au ramas frumoase pentru ca sunt mai izolate si putin accesibile. Nu prea am mai fost prin Apuseni din 2010, cand am fost pana la Scarisoara, dar amintirile cele mai multe din Apuseni le am din 1971, cand militar fiind aplicatiile le faceam in Apuseni. Anul viitor (daca il mai apuc), baiatul cel mic si consoarta lui mi-au sugerat ca ar dpori sa mergem in Apuseni. Articolele tale sper sa-mi dea idei bune, sa completez schitele mele de acum. De=abia astept celelate articole.
Numai bine si calatorii placute!
@webmasterX: Awwwww! Am bolduit eu ce am bolduit, dar tot am scăpat ceva pe undeva! Scuze!
@liviu49: Arunc și eu ochii pe ici, pe colo dar mai și stau cu orele pe hărți. Și apoi... toată iarna, ce am de făcut? Trasee. Apusenii merită din plin, păcat că la Padiș se ajunge cam greu - de, suntem în România! Dar răzbat eu și pe acolo! Oricum, zona Gărda e o bogăție de trasee... Mulțumesc pentru ecou și pentru vot!
@puiutea: Sa stii ca si in decembrie 1971, drumurile in zona Padis nu prea erau cine stie ce. Am fost atunci in cea mai mare aplicatie in Apuseni (1 - 21 decembrie) cu trageri de lupta, cu munitie de razboi, iar ultimul PC l-am avut in Padis, de unde am inceput imbarcarea spre Ineu. Am plecat cu masinile si toata tehnica militara a unui regiment de artilerie din Padis spre Belis (atunci incepeau lucrarile la lacul Belis-Fantanele, apoi spre Calatele, unde ne asteptau la rampa 2 trenuri in care ne-am imbarcat cu catel, cu purcel. Pe vremea aceea nu erau drumuri asfaltate prin zona, dar hartile militare dupa care am stabilit traseele de deplasare erau perfecte. Acum avem harti facute din satelit care arata ceva, iar pe teren mai dam si peste altceva. De cand cu GPS-ul posibilitatea de a gresi drumul este foarte redusa.
Numai bine si calatorii placute!
@puiutea: Apusenii, altă minunăție naturală! Vreau să revin pe acele meleaguri pentru multe obiective rămase pe harta cu locuri de vizitat. Observ că la Izbucul Tăuz a apărut un indicator nou care marchează intrarea pe cărare față de 2019 când era o simplă bucată de lemn inscripționată prinsă de un stâlp (vezi P03 din articolul: vezi impresii).
În rest, numai de bine...
@tata123: Da, a dat Dumnazeu! În schimb, pentru Coiba Mare și Mică, trebuie să caști bine ochii. Mulțumesc pentru ecou și vot!
@liviu49: Mulțumesc pentru urări, la fel vă doresc și dvs! Din câte am aflat, nici acum drumul nu pare a fi diferit de cel din 1971! Tot cârpit, tot nesigur, ba bolovani, ba un pârâu... se pare că trebuie îndrăzneală! Mulțumesc pentru ecou și pentru vot!
@puiutea: Foarte frumoși Apusenii! Am fost și eu in acest an, prin Trascău, și m-am indrăgostit de ei - pășuni verzi, sate vechi cu câteva case cu acoperișuri ca niște căciuli din paie, râuri limpezi, rețeta ideală pentru câteva zile liniștite de vacanță. Drumuețiile prin Apuseni te fac să te bucuri de natură fără să depui foarte mare efort. Sper că voi mai reveni să văd și zona despre care ne-ai povestit așa frumos!
@Mika: Zona Gârda - Arieșeni - Vârtop este una cu totul deosebită! Și dacă am reuși să ajungem și pe la Padiș - în condiții mai sigure - tabloul Apusenilor ar fi complet! Mulțumesc pentru ecou și pentru vot!
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2016 Peștera Ghețarul Vârtop și satul Cătunul de Piatră — scris în 21.08.17 de simplegirl din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Jul.2014 Un ghetar cu numele, dar o pestera superba — scris în 24.09.15 de alunelu69 din CONSTANțA - RECOMANDĂ
- Jan.2012 Pestera 'Ghetarul de la Vartop'/Un loc minunat! — scris în 13.02.12 de ctc din SIBIU - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Neanderthal din Apuseni – Peștera Gheţarul de la Vârtop — scris în 26.03.13 de Utube din ARAD - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată