Atât de aproape de Chania și suflet... Agia Triada Tsangarolon!

TIPĂREȘTE

În toate călătoriile mele, poate și voi în ale voastre :), am avut parte de câte o surpriză- un loc neașteptat, despre care poate nici nu am știut, dar care m-a fascinat maxim! Poate vă așteptați să încep acum seria de povestiri cu minunatul Loutro, pentru că v-am tot spus despre el, ei, nu; sau nu acum; de data asta, ceea ce m-a surprins într-un mod foarte plăcut a fost un așezământ sfânt, mai precis o mânăstire, așa că astăzi vă voi povesti despre ea. Mânăstirea Agia Triada Tsangarolon, căci despre ea este vorba, se află situată pe mica peninsulă Akrotiri, peninsulă bine delimitată între pitorescul golf Souda și Chania, mai precis cartierul Chalepa (Halepa). Complexul monahal este aproape și de aeroportul din Chania, la cca 15 km, precum și de o altă mânăstire importantă- Gouverneto și situată minunat la poalele lanțului muntos Stavros, în zona Tzompomilos.

Adresa este:

Orar: -zilnic de la 8 până la asfințit vara

- iarna doar până la 16.

Prețul biletului de intrare pentru turiști, 2,50 euro pentru adulți, iar pentru copii până la 12 ani, este gratuit, ca și pentru cetățenii greci.

Mânăstirea Agia Triada, sau Sfânta Treime, este una din cele mai importante mânăstiri din perioada sfârșitului epocii venețiene din Creta, un lăcaș care a avut o contribuție decisivă la istoria și educația insulei.

Scurtă istorie:

După cum se regăsește și în arhive, mânăstirea a fost fondată în secolul XVII, de doi călugări frați, Ieremias și Lavrentios Tsangarolon, ce proveneau dintr-o familie mare, cretano-venețiană. Pe locul actualei mânăstiri exista o foarte veche biserică.

Frații despre care vă povesteam au avut o bogată învățătură, fiind educați în istorie, greacă, latină, arhitectură.

Ieremias este cel care a proiectat și construit mânăstirea în 1611, pe locul micii biserici deja existente, ajutat fiind de un arhitect veronez din secolul XVI, Sebastiano Serlio.

Doar că nu a putut asista la finalizarea lucrărilor, spre a-și vedea visul împlinit, pentru că a murit, astfel că fratele lui a preluat conducerea lucrărilor. Acestea au fost întrerupte în 1645, atunci când turcii au invadat Creta, mânăstirea numindu-se în perioada respectivă- Selvili Manastir- adică, mânăstirea cu chiparoși.

Călugării greci, care locuiau în mânăstire, odată cu revoluția din 1821, au reușit să scape, au fugit cu o parte din manuscrise, dar multe altele s-au pierdut sau au fost arse de turci. După revoluția greacă, s-au reluat lucrările de construcție a mânăstirii, iar după ce s-au încheiat, încet-încet, se adună o avere impresionantă, domeniile fiind tot mai mari. Mânăstirea face la vremea respectivă comerț cu țările din jur, chiar și în Asia Mică.

Până și în perioada actuală mânăstirea are un rol foarte important în viața ecleziastică dar și în economia locală.

Astăzi călugării se ocupă cu cultivarea viței de vie, a măslinelor, produc cca 20 tone de ulei de măsline extra-virgin pe an, au câștigat premii internaționale, iar produsele se vând de regulă în străinătate. Mai produc tsikoudia-raki, săpun din uleiul de măsline, oțet și miere, dar nu în ultimul rând vin-excelent, Cabernet roșu sec, Merlot roșu sec, Trebiano, alb sec, etc, produse care se pot degusta și cumpăra la micul magazin din curtea mânăstirii.

Educativ, a avut un rol major, aici funcționând din 1892 un seminar, undeva până prin 1930.

Câteva cuvinte despre arhitectura mânăstirii:

Mânăstirea Agia Triada Tsangarolon, este atât de impresionantă cât și rafinată prin arhitectura sa.

Biserica este construită în stil cruciform bizantin, cu trei cupole. Biserica principală este flancată de două capele cu cupole mai mici, una din ele fiind dedicată Izvorului care dă viață, Zoodochos Pigi iar cealaltă, Sfântului Ioan Teologul.

Dovada tradiției cretane, a stilului renascentist și baroc pot fi observate în proiectarea clădirii principale. Aceasta, biserica principală, este închiantă Sfintei Treimi și are un pronaos în partea din față.

Există două coloane mari în stil doric și una mai mică în stil corintic, pe ambele părți ale intrării principale.

Fațada bisericii are coloane duble în stil corintic și ionic, precum și o inscripție în limba greacă, veche, din 1631. Ușa pivniței este și mai veche, din 1613, iar clopotnița datată din 1864.

Atât în biserică cât și în muzeu, există icoane foarte frumoase din lemn, atribuite artistului Mercourios din Santorini.

Aripa de vest a mânăstirii, este o clădire cu trei etaje și are magazii unde se păstra pe vremuri rezerva de vin și ulei de măsline.

Vizita noastră:

Din drumul principal, la întoarcere de la plaja Seitan Limania, un indicator ne arată spre dreapta la doar 3 km, Mânăstirea Agia Triada. Sigur, nu aveam asta în plan, dar, de ce nu? parcă ea ne chema...

Așa că am virat pe drumul acela, frumos, mărginit de copaci înalți, apoi pe ultimul km, un drum spectaculos, umbrit de chiparoși înalți, și ziduri portocalii de piatră, iar la finalul lui, aveam să zărim frumusețea care se dezvăluia încet, încet în fața noastră.

Există o parcare mare, la umbra copacilor.

Prima vedere, impresionantă, ca și următoarele, dealtfel...

După ce am făcut primele poze chiar de acolo, am urcat niște trepte, o scară grandioasă, până la intrare.

Intrarea-frumoasă, masivă, elegantă.

Aveam senzația că intrăm într-un castel. Și nu de puține ori, am avut această senzație... că suntem undeva pierduți în timp, parcă treceai brusc într-un alt secol... a fost fantastică experiența.

Pe alocuri am asemănat-o cu castelul aragonez din Ischia, despre care v-am povestit anul trecut.

Am achitat cei 2,50 euro de persoană, apoi am intrat într-o... lume magică!

Pe bună dreptate se spune, că aici, este una din cele mai frumoase mânăstiri și în ceea ce privește curtea și grădina, extrem de bine îngrijite și absolut remarcabil conservate.

Nici nu știam unde să privesc... am citit pe net, că un fotograf amator poate pierde cel puțin o oră să facă sute de fotografii... credeți-mă că este adevărat... nici nu știam ce să pozez mai întâi, florile, pisicile, scările absolut impresionante, coloanele, zidurile, apropos... toate zidurile sunt vechi, dar au o culoare... da, culoarea caisei coapte, la care se adaugă puțin negru de la patina vremii...

Totul este fotogenic, arcade în stânga, în dreapta, bananieri, portocali, o revărsare de bouganvillea pe scările de piatră, multă iederă cățărată pe zidurile vechi, iasomie, caprifoi, palmieri, magnolii, leandri, trandafiri, mușcate colorate, petunii, crini, iriși și foarte multe altele... de parcă eram într-o grădină botanică.

Sigur că prima dată am dat ocol curții, am pozat din toate colțurile și rotunjimile zidurilor, am remarcat clădirea bisericii și din spate, locul și clădirea unde se afla pe vremuri școala. Tot complexul este dreptunghiular, iar asta se vede cel mai bine, dacă urcați pe scările din față de lângă turnul clopotniță.

De acolo puteți vedea și spre stradă, de o parte și alta a drumului mărginit de chiparoșii înalți, unde se află domeniile mânăstirii, câmpurile cultivate cu viță de vie, dar și măslinii sau legumele. Copaci uriași, acei” pini cu umbrelă” străjuiesc și pe lateral, pe lângă zidurile groase, ca ale unei cetăți fortificate. În spatele mânăstirii, masivul muntos, Stavros, cu crestele mai mult golașe, se potrivește perfect în fotografie.

Revenind în curte, am stat pe băncuțe printre flori, am mirosit florile parfumate, am văzut și admirat fântânile umbrite de flori și copaci. Pisici leneșe dormeau la umbra zidurilor.

Am intrat și în micul muzeu, cu multe cărți și manuscrise vechi, câteva din cele salvate de la incendiu. Multe icoane, pictate pe lemn, sau sculptate în lemn, veșminte monahale, tiare, monezi, bijuterii, potire și alte artefacte bisericești. Se poate vizita și micul magazin, se pot degusta produse, miere, brânză, ulei și desigur vin...

În cele din urmă am intrat și în biserica răcoroasă, am admirat icoanele, altarul deosebit de frumos, de lemn aurit, precum și cupola frumos pictată.

Complexul monahal mai găzduiește și alte facilități auxiliare cum ar fi: fabrica de ulei de măsline, crama, presa de vin, moara, grajduri, un rezervor imens pentru colectarea apei de ploaie, o bibliotecă cu cărți foarte vechi și valoroase, chiliile călugărilor, un osuar, etc.

Foarte ușor se poate petrece aici cel puțin o oră-două, depinde de cât de multe poze faceți :), depinde cât de mult vreți să vă reculegeți în biserică.

Important este că am simțit așa o liniște interioară, sufletească, o reîncărcare a bateriilor, o stare de bine pe care e greu s-o descrii, trebuie musai trăită!

O singură părere de rău am, dar e totodată un foarte bun motiv de reîntoarcere :p la doar 3-4 km este o altă mânăstire importantă- Gouverneto, iar de aici la cca 10-15 minute de mers pe jos, este Katholico Monastery, ruinele unui complex foarte vechi, în mijlocul unor stânci și de unde pe o cărăruie se poate coborî la nivelul mării, la Katholico Beach. Poate data viitoare!

Am folosit surse ajutătoare Wikipedia și www.explorecrete.com

Nu pot decât să recomand vizita aici, de sunteți prin zonă, o oază de liniște și frumos pentru ochi și suflet!

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/Qt-GF-03-mA - mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI