Plimbare de o zi prin Creta de Vest

TIPĂREȘTE

O altă plimbare frumoasă a fost cea din vestul Cretei pe care am făcut-o cu plecare din Chania urmând traseul Mănăstirea Gonia Odigitria, Plaja Falasarna, Cheile Topolia cu Peștera Sf. Sofia, Mănăstirea Chrysoskalitissa, Plaja Elafonissi, Palaiochora revenind apoi la Chania. Traseul lung de peste 230 kilometri l-am parcurs cu ajutor Google care ne-a indicat drumurile foarte bine, nouă ne-au fost necesare 11 ore pentru a vizita obiectivele propuse, fără a face plajă sau baie….

Mănăstirea Gonia Odigitria, la care am ajuns venind de la Chania aflată la circa 26 kilometri, a fost prima noastră oprire din această plimbare.

Din Chania am mers până la Kolymvari unde într-un sens giratoriu am virat la stânga conform indicatorului rutier și în câteva minute opream în Parcarea Mănăstirii nebăgați în seamă de căprioarele de alături care, chiar dacă le-am invitat la o poză, continuau să mănânce sau să își facă siesta, era deja ora 10. Mănăstirea poate fi vizitată zilnic între orele 9 – 14 și 16 – 19 în lunile aprilie – octombrie și între orele 8 – 12:30 și 15:30 – 17:30 în celelalte luni, taxa de acces fiind de 3 euro, redus la 2 euro pentru seniori.

Am admirat mai întâi aspectul de cetate și amplasarea ei pe malul mării, pe vârful unui deal cu o amplă vedere asupra Golfului Chania, într-un „Colț” al Golfului, de aici numele Gonia, traducerea pentru colț. Al doilea nume, Odigitria a fost pus de călugărul care, în secolul 17, a reconstruit biserica pe locul la care a fost condus de Maica Domnului, spune povestea, semnificația lui fiind „Conducătoare, Călăuzitoare” . Aceste lucruri și altele le-am aflat mai târziu, în Sala de proiecție din Muzeul Mănăstirii.

Mi-a plăcut și arhitectura ei venețiană, Zidul înalt ca de cetate ce o înconjoară și a făcut-o puternic adăpost împotriva piraților, cetate de rezistență antiotomană, cum o arată foarte bine „Ghiuleaua de tun” otoman ce stă în zidul bisericii de peste 150 de ani.

În curte m-am oprit la Biserica mare și înaltă, închinată Maicii Domnului cu o Clopotniță suplă și o Cupolă largă, apoi am intrat în Biserica ce are are Pronaos, Trei Nave, Capele laterale și Altar pe care le-am pozat. Trebuie menționată Catapeteasma sculptată în lemn și împodobită, ca și pereții bisericii, cu icoane ale Școlii Cretane de Hagiografie din secolele 16 – 17. Am mers în spatele bisericii și printr-o poartă am ajuns la o terasă exterioară cu un frumos mozaic pe podea și cu o amplă priveliște asupra mării zbuciumate, ascultându-i sunetul…

Mănăstirea are un mare și foarte important Muzeu Ecleziastic amenajat în 6 săli la subsolul mănăstirii, intrarea făcându-se prin Sala de Proiecție unde este prezentată istoria Mănăstiri, istoria religioasă a Cretei. În celelalte săli sunt expuse Icoane din secolele 15 – 18 de o mare valoare artistică, Cărți și Manuscrise vechi de secole printre care două Coduri monahale ce prezintă istoria mănăstirii, Veșminte și Ustensile bisericești. Aici sunt păstrate și părți din Catapeteasma originală, sculptată în lemn în secolul 17.

Ne-am mai plimbat prin curte, am mai văzut câte ceva, ne-am dus la mașină nu înainte de o poza vechea Fântână aflată vizavi de intrare, acum doar element de decor și, după aproape o oră, am continuat plimbarea acelei zile spre Plaja Falasarna aflată la circa 50 kilometri de Chania.

După circa 30 de minute de mers printre livezi de măslini și mulțime de sere, pe un drum cu multe urcușuri și coborâșuri, destul de șerpuitor, am oprit mașina și am pozat de la înălțime plaja exotică și marea cu nuanțe albastre – turcoaz, apoi am mers până la Parcarea Free Falasarna. Am coborât la faimoasa plajă apreciată, în urmă cu ceva ani, ca cea mai bună plajă din Creta, plajă cu o lungime mare, peste 2 kilometri, și suprafața pe măsură. De fapt sunt 5 plaje, cea mai mare fiind Paralia Pahia Ammos, „Plaja Nisip Mare” de circa un kilometru. Are umbrele și șezlonguri, un teren de volei pe plajă și facilități pentru sporturi nautice, terase….

După circa 30 de minute, timp suficient pentru o plimbare pe plajă, încercarea apei, cu mâna, și mai multe poze ne-am continuat plimbarea.

Mergând prin Defileul Topolia, nu este la mare înălțime dar este lung și îngust, am ajuns la mica Parcare de lângă Indicatoarele turistice „CAVE AGIAS SOFIAS” și „CAVE WISDOM OF GOD” și am plecat pe poteca abruptă cu trepte de piatră ce duce la Peșteră. Am urcat circa 10 minute, știți de ce?!?! , și am pozat defileul de la înălțime, apoi am mers la Peșteră.

Peștera Sf. Sofia aflată la circa 30 kilometri de Plaja Falasarna, de unde veneam noi, este deschisă zilnic între orele 8 și 20, intrarea fiind liberă. Peștera și-a primit numele de la Sf. Sofia al cărei mormânt ar fi fost descoperit acolo, cum spune o poveste, sau de la Icoana Sfintei care se află acolo. Este cunoscută și ca Peștera Înțelepciunea Divină, după Icoana Înțelepciunii Divine, despre care povestea spune că a fost ascunsă în peșteră de niște marinari cretani apărători ai Constantinopolului…. Poate este combinația celor două povești, Sofias grecesc fiind „Înțelepciune” românească.

Este o peșteră mare și înaltă, umedă și răcoroasă, ocupată nu de lilieci ci de porumbei al căror gângurit ne-a însoțit în scurta plimbare făcută, scurtă pentru că nu am avut lanternă să explorăm peștera. Am văzut frumoase formațiuni speologice, de diferite forme și dimensiuni, unele ajung și la 5 – 6 metri, multe înverzite de mușchiul ce le acoperă, nu am găsit însă urma Copitei calului Sf. Dimitrie lăsată când a sărit pe colina de vizavi, o adâncitură în formă de potcoavă într-o piatră mare….

Am văzut mai întâi Clopotniță din intrarea în Peșteră, o arcadă luminată noaptea de o stea, apoi Bisericuța construită în Peșteră, în stânga intrării, cu ziduri de piatră și un mic Altar cu Catapeteasma din lemn cu picturi ale lui IIsus, Maicii Domnului și alți sfinți. Am văzut și Icoana Sf. Sofia cu fiicele ei, Iubirea, Credința și Speranța, dar spre regretul meu, nu și Icoana Înțelepciunii Divine.

Câteva poze și am plecat spre mașina pe care o părăsisem în urmă cu circa 45 de minute.

La Mănăstirea Chrysoskalitissa, destinația următoare, am ajuns după 23 de kilometri de drum greu, cu curbe ac de păr, cu urcușuri și coborâșuri, în plus și destul de îngust, parcurși în circa 40 de minute.

Am trecut pe lângă Satul Tradițional Elos, era undeva la stânga, aș fi vrut să-l văd, dar, timpul…, am oprit în Parcarea de la Mănăstire destul de plină la ora prânzului….

Construită în secolul 17 pe stânci, la 35 de metri deasupra apei, acolo unde a fost găsită Icoana Adormirea Maicii Domnului, care mutată în locul unde se propunea ridicarea bisericii s-a întors pe stânca ei, dorința Maicii Domnului fiind ca biserica să se ridice acolo unde a fost găsită.

La Mănăstire, o adevărată fortăreață, am ajuns urcând cele 98 de trepte azi săpate în stâncă, odinioară doar 97 ultima treaptă fiind turnată din aur, acum nu mai este fiind dată unui sultan otoman, spune povestea…. De aici numele Mănăstirii care s-ar traduce prin Mănăstirea Scara de Aur, Hriso – „Aur” , Skalitissa – „Scară” , poate că este și astăzi din aur, povestea spunând că numai adevărații credincioși o pot vedea, noi am văzut doar o panoramă nemărginită asupra Mării Libiei.

Intrând în Curtea Mănăstirii privirea mi-a fost atrasă în stânga de o Capelă, parte din ea cioplită în stâncă, după care am urcat puțin și am ajuns la casa de bilete aflată sub Muzeul Bizantin, unde sunt expuse Icoane în stil bizantin și renascentist, precum și vechi Obiecte Bisericești. Am urcat alte trepte și am ajuns sus la Poarta de Intrare în curtea de sus și la Biserica închinată Adormirii Maicii Domnului și Sf. Treimi ridicată la sfârșitul secolului 19, mare și înaltă, cu Clopotnița suplă deasupra intrării. Interiorul ei este simplu, împodobit cu câteva icoane, cu mobilier din lemn sculptat și o Catapeteasmă din zid acoperită de icoane.

În stânga este un alt muzeu, Muzeul Folcloric, ce adăpostește Unelte și ustensile tradiționale folosite de strămoși dar și o mică încăpere unde era Școala Secretă. Am mers mai departe prin curtea de sus spre stânga, pe poteca de lângă zidul mănăstirii pentru a poza Marea Libiei și albastrul ei, nu ratați plimbarea!!

Toate acestea se pot vedea zilnic între orele 7:30 și 19:30 cu o taxa de 2 euro de persoană, noi le-am văzut între orele 14 – 14:45.

Plaja Elafonissi, aflată la circa 5 kilometri de Mănăstire a fost următoarea noastră destinație. Elafonissi este o peninsulă legată cu o fâșie de nisip de Insula Creta, fâșie care uneori este acoperită de apă și atunci peninsula redevine Insula Cerbului, cum s-ar traduce în română.

Șoseaua a fost bună, liberă, am ajuns în sat în mai putin de 10 minute, dar am coborât spre parcare pe un drum neasfaltat, printre mașini parcate peste tot, drum denivelat, cu multe ramificații că nu mai știam pe unde să mergem. Parcarea gratuită este imensă dar era foarte aglomerată și cu greu am găsit un loc liber, mă întrebam cum vom ajunge la mașină la întoarcere, dar am luat câteva repere și am găsit-o foarte repede….

Deși era trecut de ora 15 plaja era destul de plină la început de octombrie, oameni fiind risipiți peste tot, cei mai mulți așezați pe șezlonguri sau direct la soare, sub umbrelele de pe plajă sau sub propriile umbrele, unii se plimbau, alții se bălăceau, Elafonissi fiind cunoscută pentru Laguna sa cu apă mică și caldă în care se bălăcesc adulți și copii…. M-aș fi bălăcit și eu dar nu aveam costumul de baie la mine…, așa că am plecat la plimbare pe plajă admirând și pozând apa vopsită în nuanțe de bleu, azuriu, albastru, turcoaz sau verzui, și nisipul fin alb – rozaliu obținut din milioane de scoici zdrobite și măcinate de-a lungul timpurilor de valurile mării…. După circa 30 de minute de plimbare pe plajă am părăsit plaja și satul, deși în sat se mai pot vedea Monumentul ce comemorează masacrarea în anul 1824 de către turci a peste 600 de femei și copii și 40 de luptători care au încercat să-i apere, Crucea mare de lemn ce comemorează naufragiul vasului de pasageri Imperatrix din 1907, Zona Agia Irini cu un Far și două Capele. Au ce face în insulă și căutătorii de comori acolo fiind ascunse Comorile piraților ce au ocupat insula mulți ani…, noi ne mai având ce face am plecat spre următoarea destinație, unde am ajuns în circa o oră.

Palaiochora, oraș veritabil cretan, necosmetizat, mult apreciat de turiști pentru pitorescul lui, ocupă o mică peninsulă pe coasta sud-vestică a Cretei, la circa 48 kilometri de Elafonissi de unde veneam. Pe țărmurile peninsulei care se întinde în Marea Libiei, la marginile orașului, se află câte o plajă, cu nisip în partea vestică, cu pietricele pe cea estică.

Paliochora este o zonă cu un farmec deosebit, cu priveliști magnifice, cu munții din jur de o frumusețe sălbatică ce par că țin în brațe orașul care se scaldă în apele albastre ale Mării Libiei. Pentru toate astea locuitorii sunt foarte mândri de orașul lor și spun că acesta este Mireasa Mării Libiei sau Mireasa Cretei de Vest.

Ne-am oprit pe partea estică a peninsulei, într-o mică parcare aproape de Faleza cu multe terase pe care am mers până la capăt la Plaja Chalikia. Ne-am plimbat pe Faleza mare, cu multe taverne, plimbare foarte placută, apoi am plecat spre fortăreața ce se vedea sus pe o colină.

Mi-au plăcut străduțele pe care ne-am continuat plimbarea, înguste, răcoroase, cu taverne dar și cu multă verdeață, pomi și flori, ne-am oprit în fața unei Clopotnițe înalte, impunătoare, prin care am intrat în curtea Bisericii Evanghelistria, și ea mare, frumoasă, impunătoare. Pe măsură este și interiorul bisericii împodobit cu icoane, cu mobilier sculptat în lemn, candelabre deosebite și o Catapeteasmă imensă. Câteva poze și ne-am continuat plimbarea până la fortăreață cum mai este cunoscut Castelul Selino construit de venețieni la sfârșitul secolului 13, azi simple ruine, vizitabile permanent, nu Am Fost Acolo pentru el ci pentru panoramele oferite asupra orășelului și împrejurimilor, asupra Portului și Plajei Pachia Ammos de pe țărmul vestic, de neratat!!

Mai multe poze, priviri și mai multe, am revenit apoi la mașină și după circa o oră și jumătate eram la drum spre Chania unde am ajuns după circa 11 ore de când o părăsisem….

A fost o zi lungă, un traseu foarte frumos, mai spun doar că mare parte din el aparține Traseului european de drumeții E4, vezi impresii, în care am văzut multe, și-i invit pe cei ce ajung în Creta să le vadă! Mergeți acolo și nu veți regreta!!

Cadru natural deosebit, diferit, cu plaje de top pentru Creta, cu peșteră, chei, mănăstiri și un orășel tradițional la Marea Libiei, de neratat!

Plimbare mai lungă pentru o zi, dar plăcută, deconectantă chiar și fără plajă...

---

VIZUALIZĂRI: 2597 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI