La Mamaia, la Jijo' s Hotel

TIPĂREȘTE

Prolog :

Ăia de mă știți de pe saitul ăsta ați aflat că mie-mi place marea, necondiționat! Aș merge la mare oricând, are același efect benefic asupra mea, indiferent că fac plajă pe nisipul fierbinte sau pe banchiză. De aici și dorința de a ajunge la mare în orice vară, în fiecare an.

În rest, sunt un om normal, am plăceri mărunte, cum ar fi : mâncarea bună, berea rece și ziua de salariu. În unele momente mă înduioșează soarta mea, mai ales când vinu-i tare și alteori sunt atât de romantic că-mi plac cerul înstelat sau nopțile cu ceață, în care-o cucuvea cântă bu-hu-hu! Ce vreți, sunt un om cu idei puține.

Că veni vorba de idei puține, de doi ani mi s-a fixat pe neuron ideea de Mamaia, la Marea Neagră. Da, v-am spus că sunt un bărbat normal, cu viața trăită la zi și cu armata făcută la infanterie, știu că pe copii nu-i aduce barza și că Moș Crăciun nu există, de aceea am realizat că nu sunt atât de bogat să merg în concediu la Mamaia. Dar, totuși...

În fine, astăzi o să vă vorbesc, cumva tehnic, despre o cazare în Mamaia, nu foarte ecletantă, dar, de bun simț și elegăntuță, dacă-mi acceptați termenul.

De ce Jijo' s Hotel?

Că, după cum v-am spus, în viață mi-am făcut niște parități, vise - bani de plătit pentru îndeplinirea lor. Și locația de vă spui de ea corespunde, din punctul ăsta.

Nu, nu-i adevărat că doar din spirit parcimonios am ales un hotel cotat la 3* ci și pentru că hotelul de vreau să vă băsnesc despre el, îndeplinește niște cerințe de le vreau eu, musai, legat de distanța până la plajă, confortul oferit, preț.

Unde este

În istoria litoralului românesc, hotelul a fost cunoscut pe vremuri sub numele de” Selena” . Evident, din Mamaia. Practic este amplasat lângă Hotel” Savoy” și” Ambasador” . Când vii de pe Bulevardul Mamaia spre Mamaia Nord ai să vezi indicatoare care să te îndrume spre locul cioată din timp cât să nu-ți saluți colegii participanți la trafic cu mijlociul erect pentru c-ai semnalizat brusc la dreapta și-ai și procedat în consecință și cu volanul. De-ale șofatului în Românica.

Se trece prin parcarea celor două hoteluri și ai s-ajungi și la parcarea hotelului Jijo' s, nu prea mare, e drept, dar frumos păzită de-o barieră și de un vajnic pensionar angajat la o firmă al cărei nume conține, invariabil, numele de” Security” , așa, să-ți mărească sentimentul de siguranță.” Pe ce te bazezi?” , vorba lui Ilie Moromete are aplicabilitate deplină, deși, nu știu ce răspuns te-ar putea liniști, atunci când te gândești că acel bodyguard este la vârsta când are maxim experiență de viață și minim de putere fizică. Și, nu, când cobori din mașină, nu-ți vine să plângi, chiar dacă iarba-i un pic ofilită, spațiul verde arătând pârjolit, de zici că urmează să vie turcii și noi otrăvim fântânile și ardem recolta. Oups, Dobrogea a fost turcească vreo 400 de ani, deci nu-i asta cauza! Dar, hei, nu te lăsa doborât de asemenea mici, dar de efect, detalii, încearcă și ridică-ți ochișorii spre clădire!

Hotelul e micuț dar pare prietenos. Adică, na, știți cum e, impozantul induce o răceală atitudinală (mamă, ce cuvinte scoț din mine, ceva de speriat!) Să pătrundem, dară, cu curaj, spre recepție.

La recepție erau doi tineri, foarte amabili și prompți în oferirea serviciilor. Știam ora la care urma să fie făcut check-inn-ul, 15,30, dar, așa-s eu, norocos, am ajuns la hotel pe la 13,30, așa că am intrat la o soartă și-un destin.

Zîmbesc io, zîmbesc ei, o dăm de bara-bara, le spui ce anume e cu mine în frumoasa locație, ei se uită pe nește tabele și, da, își reînnoiesc zîmbetul și-mi confirmă că acoloșa voi fi cazat, deci saitul de pe care făcusem rezervarea e serios. Mi-a venit culoarea-n obrăjori și când am aflat că banii de-mi fuseseră reținuți de pe card nu erau pierduți, cu ei chiar se acoperise cheltuiala cazării.

Cum spuneam, se uită oamenii în hîrțoagele lor și-mi spun că, tii, ce noroc, au o cameră care e chiar gata, la etaj, unde și făcusem rezervarea, deci, pot să mă cazeze, oarecum anticipat de ora legală. Năvălim deci în hotel, nevastă-mea și io, eu cărând din bagajele îndelung pregătite de Adriana, oarecum ușor congestionat la față, spre apoplexie. Asta, cu căratul bagajelor e singura situație când mă gândesc că bărbatul ar trebui să fie precum caractița, să aivă vreo 8 brațe. Și, în loc de” Ochtopoulos” să se cheme, bărbatul zic,” Ochtomasculus” . Da, astea-s idei ce provin de la faptul că, sub efectul efortului depus, creierele nu se mai oxigenează și-ncepi să ai năluciri și idei de astea, de vi le spusei mai sus.

Năvălirăm în cameră.

Față de an-țărț, anul trecut, na, v-am tradus, am ales o cameră la etaj, cu vedere spre grădină. Hotelul oferă și camere, la parter sau le etaj, cu vedere la mare dară io n-am reușitără să m-agăț de vreuna din asta.

Camera este micuță, are loc un pat extrem de matrimonial, doo noptiere, un frigider, un șifonier, televizor și aer condiționat, toate așezate gospodărește, la locurile unde ar trebui să se afle, cât să nu devii surprins. Rămâne și spațiu vital, pe un' s-ajungi la baie și spre balcon. Mai exista și o masă pe care Adriana a vărsat niște nimicuri, sticle-sticluțe, borcane-borcănele, tuburi-tubulețe, cu creme, parfumuri, alifii și alte cosmeticale, a căror utilitate și aplicare îmi este total necunoscută - inutilă, mă gândesc io, din moment ce avem 30 de ani, oficial, de când ne împărțim salariile și ne facem speranțe la comun, așa că s-ar presupune că ne cunoaștem oarecum! Ea zice că nu-i așa, că fetele trebuie să arate bine mereu, eu, domestic fiind, vreau mâncare caldă la domiciliu, deci n-oi fi nebun să mă contrazic cu cea care mi-o furnizează, așa că las de la mine și nu combat. Mai ales că frigiderul mergea uns, ginul stătea la rece, Schwepsul, la fel. După un pahar-doo, ți se schimbă perspectiva, toată lumea știe că cât bei mai mult cu atât ți se pare femeia mai frumoasă chiar și dacă e soția ta...

Ziceam de balcon. Ei, bine, balconul are dimensiuni care nu-ți permit să te-ascunzi dacă ai greșit nevasta, situație în care de la etajul 1 până jos sunt cei 3 metri regulamentari, o înălțime nu tocmai de speriat în caz de la o adică, doritorii pot încerca. Eu, unul, n-am porniri haiducești, am folosit balconul mai ales pentru a pune prosoape și alte lenjerii la uscat după îndelunga lor umezire în apa mării sau de la duș.

Că veni vorba despre duș, baia este micuță, mobilată cu tot ceea ce este necesar într-o asemenea încăpere, bașca și consumabilele. Locul de duș este cumva de-a valma cu restul băii, dar, iacă, n-am căzut în depresie din această cauză. Și, yeac, n-aveau foehn, deci, m-am ras și mai abitir pe cap, că, deh, nu aveam cum să-mi usuc cosițele-mi cărunte.

Aer condiționat funcționa în parametrii stabiliți de ăla de l-o fabricat, televizia mergea brici, șifonierul corect compartimentat, uitat înăuntru înainte de-a pune boarfele acoloșa să văz dacă n-am oaspeți, deși, abia de venisem în cameră. M-am cam grăbit, nu?

Bine, camera nu este de mofturi, are vreo 16 m foarte pătrați, dar, pentru ceea ce doream noi s-a dovedit a fi perfectă.

Un mare plus pentru curățenie, am găsit-o curată iar echipa de întreținere și-a făcut datoria ori de câte ori a fost nevoie.

Bine de știut, hotelul are o preafrumoasă pixcină, dar, anul acesta, pe motive de distanțare socială, ea a fost umplută doar cu aer. Mă mir, distanțarea socială se poate realiza în toate direcțiile, mă gîndesc că și în jos e tot depărtare. Doar că dacă ești acoperit cu apă îți vine greu să respiri și, v-am spus, dacă nu respiri creierele nu se oxigenează și ai halucinațiuni. Deci, în anul de grație 2020, niet pixcină la Jijo' sHotel!

În ceea ce privește partea gastronomică hotelul Jijo' s nu oferă nimic, nici mic dejun, nici prânz sau alte cine, dar, despre acest fapt ești avertizat, în scris, încă din momentul rezervării. Anul trecut am ales varianta cu mic dejun inclus și a fost cumva partea stângace a gazdelor, micul dejun a fost pe întreaga perioadă a sejurului același : primeai două coli de hârtie, laminate, cu două variante de mic dejun și, cam asta era. Bine, mai avea vreo două-trei dozatoare de ceai, cafea și lapte, dar oamenii erau botoși că nu exista o varietate mai mare.

Ei, bine, anul ista nu s-a mai servit absolut nimic-nimicuța de papa. Pentru asemenea activități hotelul este amplasat relativ aproape de complexul comercial care adăpostea vreo trei-patru-cinci autoserviri, celebrul” La butoaie” și, în plus, vreo câteva magazine alimentare de unde puteai să-ți iei cele necesare traiului : gin, vodcă, bere, ba chiar și pâine, cu asta din urmă am uitat ce se face!

Pe noi nu ne afectează treaba cu micul dejun, dimineața prefer să dorm până la ore mai mature decât să cobor să bat falca. Pentru prânz, autoservirile erau la îndemână, și-apoi, ce fel de concediu la mare e ăla în care nu mergi la” plimbă-tava” , huh?! Mâncarea bună-bună-bună, multă, proaspătă, bere rece, câtă vrei, Măria Ta, mai găsești, fără să ai cunoștințe de orientare turistică, tarabe cu plăcinte, cu înghețată, cu granita, ce mai, ca la mare!

Pentru fițe, este restaurantul” Hawaii” de care noi am abuzat ocazional, când și când, zilnic, pentru cină, fără glumă, au niște scoici de mori! Nu, nu din cauză că ar fi rău gătite, ci, de bune ce-s! Și ceafa de porc e bună, și pieptul de pui picant, și pizza. Prețuri absolut decente, servire promptă, zău, se poate trăi!

Deci, cazați fiind la Jijo' s Hotel, nu veți muri de foame, decât dacă chiar asta vreți!

Vă spuneam, de la început, că punctul forte al acestui hotel este faptul că este amplasat, practic, lângă malul Mării Negre. Abia ce-ți târșîi papucii spre plajă c-ai și ajuns.

Șezlongul, 15 lei/zi, plaja curată, nisipul fierbinte, berea rece. Anul ăsta, pe motiv de Covid s-a respectat și regula de distanțare socială, nu venea nimeni peste tine să-ți sufle-n borș.

Marea a fost frumoasă și caldă, oarecari valuri pe care cei de la” România TV” le prezentau ca pe o mare furtună, salvamarii postaseră steagul roș-galben al Spaniei dar cred că, mai degrabă, dintr-un exces de zel. Totul a fost perfect!

Strict pe plajă, ca pe plajă; stai și te arzi la soare, mai intri -n baltă să-ți uzi costița, mai fuga la micile baruri să-ți asiguri hidratarea, mai un frape, mai o înghețată, timpul trecea.

Lîngă plaja de zăceam este și” Malabar Beach” . Să trăiască nenea DJ-ul de anul ăsta, a pus numai muzică de aia, de-mi place mie, deși Adi spune că-i pune nervii pe moațe. Am stat, nagara, pe programul ăstuia și i-am luat play-listul, trăiască Shazamul!!!

Pentru cei dornici de senzații tari, există ski-jet-urile, 100 de lei 15 minute, eu nu merg că nu i-am găsit marche-arrier-ul, sau, te prostești cu o mare saltea rotundă, trasă în larg de un ski jet, ori, mai casnic, cu barca” Speranța” , în care, pentru fetele bronzate aveau locuri mai în spate, după cum spunea Căpitanul” Burtă Mare” când ne invita la plimbare.

Seara, plimbare spre Mamaia clasică, pe lângă Telegondolă spre Satul de Vacanță, cu pauze pe la terase sau diverse dughene de vând produse de sezon: hamsii, creveți pane, bere, mici și alte alea.

Dacă ai plozii după tine, sunt multe stații de închiriat biciclete, carturi și alte mijloace de transport copilărești. Toate cu soneriile de rigoare, sonerii de care mucoșii fac abuz necondiționat. Ce bine!!!

Seara era mai aglomerat, nu toată lumea purta mască, dar, nah, ne-am furișat și-am scăpatără. Față de alți ani, parcă și muzica de la terase a fost mai omenească și, mai ales, mai puțin cocalarească. Pentru că, da, cocalarii sunt, invadează mai abitir decât pandemia. Sau, asta o fi pandemia?!

În schimb și pe terase mesele erau așezate de așa natură încât covidul să nu poată colcăi, erau folosite una-da, ailaltă, nu, aveai distanțare. Ca la TAROM, un avion zboară aglomerat, unul gol! Mai ales că s-a dat drumul la zboruri, încă vreo 10.000 de angajați or să zboare din joburile lor!

Zboară avioanele cam cum zbor eu, acuma, de-aicea, de pe sait, câtă vreme sunteți calmi și doar mă înjurați că v-ați cherdut timpul citind ce-am liorbăit, io, aicișa.

Că cam asta la Mamaia, la Jijos Hotel, pe 2020, citiți și luați-mă-n serios la partea care vă convine. În rest, stați cuminți, nu mă luați în seamă, așa că vă salut, haidi, pa!

Nenea web, te rog io, muzică la fel ca aia de la plajă : https://www.youtube.com/watch?v=1QL6Ryj9LX4

---

VIZUALIZĂRI: 1574 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI