Born to Be Wild. Sau nu?

TIPĂREȘTE

Prima zi obligatoriu Zoo…

Altfel auzeam într-una „da’ la animale când mergem”… aşa că am început în funcţie de priorităţi. Din vârful dealului unde am fost cazaţi am ajuns foarte uşor cu indicaţiile GPS-ului. De la locul unde am parcat şi până la intrarea propriu-zisă la zoo am parcurs o porţiune bună de drum printr-o zonă verde cu alei pietruite prin pădure.

Pădurea înaltă, cu foioase şi conifere este de fapt regatul veveriţelor, unde mai multe specii domnesc nestingherite şi întâmpină turiştii cu tumbe vesele, sărind de colo-colo de nu poţi să nu te gândeşti la simpaticii Cheap şi Dale.

Acolo am avut primul contact cu animalele. Veveriţele păreau foarte prietenoase. Erau obişnuite cu oamenii şi reacţionau la sunetul a două nuci bătute una de alta. Noi am gasit câteva coji vechi şi s-au lăsat păcalite da’ ar fi frumos să le duceţi de acasa câteva. Eu una m-am simţit prost că le-am chemat degeaba… Dar era o încântare să le văd la câţiva metri depărtare. De Iulia ce să mai zic. Îi plac animalele aşa de mult şi are impresia că există o legătură ancestrală între ea şi orice animal sălbatic sau domestic. Avea o coajă de nucă în mână şi am văzut veveriţa că se apropie timid. Nu mi s-a părut nimic în neregulă. Dar ea, obişnuită cu animalele de la ţară, a încercat cu o mişcare fermă să o prindă să o poată mângâia în voie. Nici n-am avut timp să reacţionez. Eram oricum cu aparatul foto la ochi şi am vazut totul prin obiectiv. :D

Rezultatul? Nişte dinţişori fini în degeţele şi un copil şocat că nu toate animalele se simt binecuvântate de mângâierea ei protectoare... Aveţi grijă, sunt animale sălbatice care ţin foarte mult la libertatea lor. Iar dinţii… hm… gândiţi-vă că sparg nuci şi alune cu ele. Am consolat copilul spunându-i că a fost blândă cu ea, putea să o rănească mult mai rău şi i-am ţinut o teorie despre cât e de important ca animalele să fie libere şi neatinse. După întâmplare a fost un copil disciplinat, şi a înţeles că sunt animale chiar daca par neajutorate, prietenoase şi liniştite. Instinctele lor poate s-au estompat în urma contactului cu oamenii, dar te miri când li se declanşează. Îmi amintesc de un studiu psihologic făcut pe un grup de oameni de la oraş, care erau chestionaţi în legătura cu cele mai mari frici pe care le au. Toţi menţionau frica de păianjeni, şerpi, de tigrii, lei, crocodili, rechini, fulgere, tornade, adica pericole cu care nu se întâlneau prea des în mediul lor. Nimănui nu-i era frică de electricitate, accidente de maşină, stres, boli de inimă… Cred că fricile ancestrale sunt înscrise în codul nostru genetic de pe vremea când trăiam în pădure printre animale. Între timp am progresat, am facut rost de alte pericole şi am uitat să ne facem un upgrade să actualizăm datele. :)

Revin la Zoo şi vă spun că a fost cea mai frumoasă pe care am văzut-o. Recunosc, nu-s mare amatoare de animale captive, dar când peştişorul vrea... Primul lucru după ce am intrat, am luat o hartă gratuită pentru a ne putea orienta mai bine. Pe hartă găsiţi nu doar aşezarea animalelor ci şi orele la care sunt hrănite.

A fost fondată în 1752 de împăratul Franz I. Stephan von Lothringen, consortul Mariei Theresia. Acesta a dispus construirea menajeriei în jurul unui pavilion central. Inițial, menajeria lui cu „animale rare” putea fi admirată numai de familia imperială și oaspeții nobiliari. Începând cu anul 1778, în zilele de duminică se permitea accesul tuturor „persoanelor cu îmbrăcăminte decentă”.

Este de fapt prima grădină zoologică din lume.

Împăratul Joseph II a organizat expediţii in Africa şi în cele două Americi, cu scopul de a captura animale sălbatice pentru a le expune la palat. Numărul animalelor a crescut constant până în 1945 când grădina a suferit în urma unui bombardament. O parte a fost distrusă şi multe animale au fost omorâte.

Acum totul era bine organizat în aşa fel încât animalele să se simtă cât mai confortabil posibil. Dovada şi rezultatele cu care se mândresc. Pentru prima dată în lume s-a născut în captivitate, un elefant african. În 2007 a urmat a doua premieră mondială: pentru prima oară a venit pe lume, într-o grădină zoologică, un pui de panda prin reproducere naturală. Este unul dintre puţinele parcuri zoo din Europa care adăpostesc urşi panda. În august 2010 a venit pe lume al doilea pui de urs, iar în august 2013 a venit al treilea. Deci… se simt bine.

Şi elefanţii au pui din septembrie 2013. Au avut şi câteva accidente nefericite, dar nu au fost implicaţi vizitatori. Nu poţi să te superi pe jaguar că atacă, dacă intră o acadea pe picioare la el…

După cum probabil ştiţi, există anumite ore la care se hrănesc animalele, moment în care angajaţii grădinii zoologice vă prezintă şi multe informaţii interesante de la modul de viaţă specific al animalelor, particularităţă, obiceiuri, măsuri de protejare a speciilor. Din ce am prins noi mi s-a părut mai interesant momentul elefanţilor, pinguinii erau tare simpatici şi urşii panda păreau încântaţi să fie în centrul atenţiei. Lupii polari erau tare agitaţi, alergau haotic în cerc şi deşi aveau spaţiu destul de mare la dispoziţie mi-au creat o stare de tristeţe. La fel şi leii, tigrii, jaguarii... Oricât de bine s-ar adapta, e clar ca nu sunt în mediul lor, mai ales animalele care sunt născute să vâneze. N-aş fi vrut să văd că aruncă în ţarcul lor un iepuraş sau o găină vii, dar ăsta e instinctul lor şi câteva bucăţi de carne crudă cu care erau hrăniţi cred că le omoară spiritul încet încet. Nu e locul lor potrivit, dar pentru amuzamentul nostru, al oamenilor, tot timpul a fost nevoie să se sacrifice cineva. Bine că nu mai vrem gladiatori…

Spaţiul este bine gândit, deşi nu e foarte mare, e aerisit. De-a lungul unor alei amenajate pe ambele părţi întâlneşti păuni, lupi, capre, urşi, mufloni. Îngrădirea lor este cât se poate de discretă, după caz şi gradul de risc. Animalele care nu prezintă riscuri sunt împrejmuite de garduri din lemn, există peste tot camere de luat vederi. Există un spaţiu amenajat pentru animalele arctice unde poţi vedea pinguini, urşi polari, foci. Unele animale sunt mai timide. La hipopotam i-am vazut doar ochii şi urechile.

Mai solid îngrădite ţarcurile leilor, tigrilor, jaguarilor. Toţi păreau trişti. Poate aşa mi s-au părut mie, copiii erau încântaţi…

Ursul panda e veşnic pus pe treaba, despică demonstrativ trunchiurile de bambus şi arată vizitatorilor cum se savurează o mâncarica de bambus.

Cum ziceam spaţiul nu e foarte mare, dar poţi pierde linistit o zi. Sunt câteva locuri în care copiii, nu doar ei dar mai ales ei, pot interacţiona cu animalele: ieduţi, capre pitice, iepuraşi… probabil în funcţie de puietul de sezon. Sunt şi câteva locuri în care copiii pot face echilibristică şi căţărări, un fel de parc amenajat. În zonă, la Pavilionul Împăratului sau la Gradina Tiroleză puteţi servi masa, sunt câteva locuri în care puteţi bea cafea, băuturi, ceaiuri. Dacă sunteţi amatori de îngheţată, găsiţi şi la cornet şi mai sofisticată la salonul de îngheţată, iar bere am băut pe undeva prin zona leilor. Oricum mâncările şi băuturile … le găsiti instinctiv după miros. Important e să ştiţi că există.

Pe spaţiul gradinii zoologice există câteva cişmele cu apă potabilă. Nu căraţi apa cu voi. E bună. Am încercat-o.

Grădina Zoologica Schönbrunn este deschisa tot timpul anului, iar plata biletelor se poate face cu cardul. Copiii sub 6 ani intră gratuit. Orele de vizitare diferă în funcţie de anotimp. În mijlocul verii ora limită e 18.30.

Deja ştiţi suficient să nu vă rătăciţi. Ora închiderii e anunţată cu acelaşi clopoţel folosit de peste 240 de ani pentru anunţarea sosirii împăratului şi a arhiducilor.

Când auziţi „clopotul împăratului” e timpul s-o luaţi din loc. Ne vedem la palat!

---

VIZUALIZĂRI: 4378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI