ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 08.05.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Cluj-Napoca
ÎNSCRIS: 15.02.16
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
SEP-2014
DURATA: 1 zile
familie cu copii
2 AD. + 1 COPII -- v: 12

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 14 MIN

Chinezii, palatul Schönbrunn şi Cenuşăreasa. Cu legătura… la Viena.

TIPĂREȘTE URM de aici

Vă place joaca? Dacă nu, daţi pagina mai departe. Nici n-are rost sa citiţi de Schönbrunn. Adică citiţi, dar nu de la mine. Azi e pentru gameri. :D

Jocul e cam aşa. Am structurat articolul in 3 părţi diferite ca informaţii. Dacă vă băgaţi la joc, alegeţi partea preferată: 1,2 sau 3. Rezultatul îl interpretez eu când mi se pare că am un eşantion reprezentativ. ;)

Dacă vă place istoria, indiferent cine o spune, aici trebuie să veniţi.

Dacă vi se par simpatici turiştii asiatici care fotografiază obsesiv fiecare părticică din peisaj, vă jur că nicăieri n-am văzut mai mulţi.

Dacă vă plac poveştile cu prinţi şi prinţese, cu siguranţă e locul potrivit.

Începem cu povestea? Nu? Ok, o lăsăm pe pentru final.

1. Începem cu chinezii.

Acum după o bună perioadă de timp de la vizită, întreb peştişorul care avea atunci 12 ani. Ce ţi-a plăcut cel mai mult la Schönbrunn? Şi ea… mare iubitoare de asiatici… „păi m-am simţit ca în China. Erau în jurul meu atâţia chinezi îmbrăcaţi în haine verzi încât nici nu mai conta cum arată palatul. Era verde sau galben?? ” :) Buuun. Nu era verde, era de o culoare galben regal, am înţeles că există chiar denumirea de galben de Schönbrunn sau galben Maria Tereza, cum avem noi albastru de Voroneţ… Culoarea i-a plăcut atât de mult Mariei Tereza încât a fost folosită prin lege, pentru toate clădirile administrative ale vremii. Încă e preferată de austrieci şi foarte des folosită. Mie îmi place. Caldă şi elegantă. Şi se potrivea de minune cu hainele verzi ale chinezilor.

Palatul… arăta impunător. Luxul şi măreţia lui pe mine m-au lovit bine de tot. Candelabrele, mobilierul, oglinzile, camerele, covoarele, totul era făcut în aşa fel încât să strige de la o poştă : „I AM THE KING OF THE WORLD!! ”. Bine… probabil striga în germană… faceţi voi traducerea… care vă pricepeţi… „Ich bin der Kaiser von Erde!! ”. Am zis bine? haha Bănuiesc că nu. Sunt obişnuită s-o dau în bară cu germana. :)) Încep într-un mare fel şi ajung după al doilea cuvânt la engleză. Nu-i bai! În Austria toată lumea înţelege engleză, n-a refuzat nimeni să vorbească cu mine, cum am păţit prin Croaţia sau Slovacia. Dar indiferent ce au vrut să zică cu palatul…. au fost foaarte convingători. Îmi pare rău că nu se poate poza înăuntru, dar dacă nu l-aţi văzut deja, căutaţi nişte poze pe net. Cuvintele sunt prea puţine pentru a reda extravaganţa din interior. De m-ar fi lăsat vreo două săptămâni şi cred că tot nu aprofundam toate camerele suficient. Mă plimbam, cu ochii cât cepele prin palat şi îl tot coteam pe soţul meu: „Iţi dai seama că sunt 1441 de camere. Câţi angajaţi le trebuiau să le cureţe pe toate?! ”, „Îţi dai seama ce efort financiar să le mobileze pe toate, în timp ce oamenii trăiau în boli şi mizerie? ”, „Îţi dai seama câţi trebuiau să producă pentru ca un aristocrat să se lăfăie în lux? ” Şi îi tot dădeam înainte cu întrebările retorice până şi-a pus căştile pe urechi să nu mă mai audă. Daaa, acesta era stilul de viaţă al aristocraţiei austriece. Un fel de… după noi potopul.

Peste tot ne-au însoţit chinezii. Nu ştiu daca a fost o întâmplare sau sunt mulţi de obicei, dar am fost înconjuraţi de ei şi la exterior şi în palat. Îşi făceau poze în disperare cu fiecare colţişor de clădire. Aş fi fost curioasă ce înseamnă pentru ei vizita la palat, ca outsieri ai istoriei locale, dar nu aveau timp de poveşti. Erau acolo să se pozeze şi să urmărească nişte steguleţe colorate. Să intre mai mulţi în poză, la un moment dat ne-au solicitat ajutorul, să manevrăm noi aparatul… În clădire… au venit tot după noi. Aveam impresia că mă pierd între atătea haine şi feţe identice.

Istoria e o poveste frumoasă, dar depinde cine o spune. Şi mai ales trebuie înţeleasă în contextul de atunci. Vă zic de un profesor din liceu care ne repeta încontinuu: „Contextul, contextul!! Degeaba zici povestea. Fără context, nu ştii nimic! ” Aşa că m-am obişnuit să nu judec lucrurile cu datele de acum. Dacă oamenii de atunci sau de oricând, ar fi cunoscut viitorul, multe decizii importante ar fi fost diferite. Dar oamenii erau obişnuiţi să fie conduşi de trimişii lui Dumnezeu şi nu concepeau altă formă de guvernare. Iar aristocraţi… Mă rog, totul era să te naşti de partea norocoasă. Că altfel, te-ai ras. :D

Şi-n acele vremuri sistemul era unul concurenţial. Păi cum să aibă francezii un Versailles, şi habsburgii nimic? Era inevitabil să crească un palat… altul mai falnic şi mai frumos. Construirea palatului era dovadă a puterii monarhiei austriece, a capacităţii familiei imperiale de a materializa orice proiect pe care şi-l asuma. Cu costurile de rigoare, evident. Fraierii nu mor, doar se schimbă… cunoaşteţi.

2. Povestea domeniului

Începe din Evul mediu când era cunoscut sub denumirea de domeniul Katterburg. În posesia Habsburgilor e doar din 1569, iar denumirea de Schönbrunn datează din 1642. Fântână frumoasă… nu? Pe domeniu, există şi acum acea fântână care i-a dat numele. În jurul ei a fost construit un ansamblu de statui. Atunci, nobilii veniţi de la vânătoare sau plimbări călare se opreau la fântână să-şi astâmpere setea. Şi acum e tot frumoasă. În 1683 castelul şi grădina au fost devastate de turci. Şi dacă tot a fost devastat… l-au reconstruit într-un mare fel. Reconstrucţia a fost începută de Leopold I in 1686 pentru fiul său, dar moare înainte să-l vadă terminat. Trebuia să fie Versailles-ul Imperiului Austriac, dar în 1695, când Fischer von Erlach a prezentat planul proiectului aşa cum e structurat azi, costurile pentru ridicarea sa au părut prea mari. Construcţia începe sub comanda arhitectului, dar este finalizată de altul, Nicolaus Pacassi, abia sub domnia Mariei Tereza, care a făcut din palat sediul principal, politic şi administrativ al imperiului. Poate cel mai important moment al istoriei Schönbrunn-ului a fost când împaratul Carol al VI-lea a oferit domeniul fiicei sale, Maria Tereza. Aceasta iubea înca din copilărie domeniul şi când a ajuns să deţina puterea absolută a declarat oficial statutul Schönbrunn-ului de resedinţă de vară a Curtii Imperiale. În acele timpuri curtea împerială era formată din peste 1.500 de nobili puşi pe dans şi petrecut. În timpul Mariei Tereza palatul a cunoscut momentul de maximă grandoare, şi unele din cele mai frumoase camere sunt legate de numele ei: salonul chinezesc de lac, cele două Galerii, camerle Bergl. La fel ansamblul Gloriette, Făntâna lui Neptun şi Ruinele Romane.

Un personaj cheie de care este legat palatul este strănepotul ei, Franz Josef, care a ţinut frâiele imperiului între anii 1848 şi 1916. Acesta s-a născut aici în 1830, a trăit împreună cu soţia lui şi a murit între pereţii acestui castel. De fapt mare parte din povestea palatului pe care o puteţi asculta vizitând camerele cu ghidul audio pe care-l primiţi la intrarea în palat este ţesută în jurul lor. Dar am zis că lăsăm povestea pe final.

Abia trecem de intrarea formată din două obeliscuri şi un gard de fier impunător şi suntem teleportaţi în timp în epoca triumfului împăraţilor şi a luptei dintre imperii. Totul are un echilibru atent studiat. În exteriorul palatului, ne putem pierde printr-un labirint constuit din gard viu, şi multe monumente. Grădinile, o multitudine de spaţii verzi cu despărţituri şi alei în formă de raze, dirijează privirea spre palat. Totul este foarte colorat, de o simetrie perfectă. Pe cele două laturi ale grădinii sunt 32 de statui, care reprezintă tot atâtea virtuţi. O parte a grădinii este practic un labirint conceput într-un spirit romantic al epocii. Îţi şi imaginai domniţele pierzându-se prin labirint, în căutarea iubirii. Off, am vrut să zic în căutarea ieşirii şi uite ce-a ieşit. :)

Clădirea principală este lungă de 175 metri și are o fațadă simetrică în stil baroc plină de coloane clasice şi ferestre. Are 1441 de încăperi din care doar 40 pot fi vizitate. La ultimul etaj sunt locuinţe care aparţin Primăriei.

Mobilierul şi decoraţiunile interioare în stil rococo, unele cu stucaturi albe şi ornamente de frunze din aur de 14 karate, candelabre de cristal de Boemia şi de şeminee de portelan. Fastul şi extravaganţa sunt fără măsură.

Mai modeste sunt camerele de lucru ale împăratului Franz Josef. Îmi amintesc de o cameră imensă cu câte un tablou cât tot peretele şi în mijloc o masă de biliad. Era camera de audienţă la Franz Josef. Camera Millioneum se zice că a costat un milion de dolari. E căptuşită cu lambriuri din lemn de trandafir şi decorată cu miniaturi valoroase aduse din India şi Persia.

În Sala Oglinzilor îşi făcea debutul, la numai 6 ani, Mozart în faţa familiei imperiale. De fapt, era a doua lui ieşiere în lume… Pe lângă multe oglinzi de cristal şi candelabre imense, stucaturi albe şi detalii aurii, draperiile, covoarele şi tapiţeria vişinii, dau camerei un aer regal şi intimidant. Luminile candelabrelor se reflectă în nenumăratele oglinzi provocând cascade de reflexii în unduiri diafane. Cum s-o fi simţit Mozart la 6 ani păşind în încăperea opulentă?

Multe camere îmi amintesc că erau cu tablouri imense care surprindeau viaţa la curte, baluri, momente din lupte, tablouri înfăţişând membri familiei regale. Impresionantă sala numită Marea Galerie, o sală imensă în care aveau loc recepţiile, dineele oficiale sau balurile. Pe tavanul acesteia erau nişte picturi care îţi dadeau impresia că deasupra e o bucată de cer populat cu personaje mitologice şi multe detalii aurii, placate cu aur. Şi era imensă. Aveau loc să valseze muuulte perechi. Parcă şi auzeai muzica… Ta rara-ra-ra ra-ra ra-ra… o auziţi şi voi?

Fiecare cameră are propria poveste şi eu aş fi vrut să le aflu pe toate. Dar informaţia e prea multă şi amestecată. Iar bazele trebuie să ţi le formezi de acasă. Altfel… e doar un palat luxos.

Anual 2.6 milioane de oameni vin în vizită la palat. Fiecare îşi alege tipul de tichet care i se potriveşte. Cel mai sumar durează 30-40 de minute şi ai şansa să vizitezi 22 de camere. E suficient să-ţi faci o idee de luxul şi voluptatea în care trăiau. Dacă eşti fără copii şi vrei mai mult, poţi opta pentru un tur mare în care ajungi in 40 de camere. Diferenta de preţ e infimă aşa că alegerea e în funcţie de cât timp vrei să petreci în clădire. Unele camere erau destul de întunecoase. Şi toată bogăţia aceea mie mi-a lăsat un gust amar şi un sentiment de revoltă. M-am simţit mai bine afară în aer liber. Am înţeles că mai nou te poţi şi caza acolo în câteva apartamente. Cu vreo 5000 de euro pe noapte. Sunt doritori? E cu listă de aşteptare. :)

Pe cel mai înalt plan al domeniului se află Gloriette, un fel de Arc de Triumf, e o construcție sub formă de arcadă pe locul unde trebuia să fie inițial construit castelul. A fost ridicată în 1775 în memoria soldaților căzuți în serviciile aduse imperiului și împăratului. Acolo puteţi savura o prăjitură cu gust regal, puteţi bea o cafea imperială sau puteţi să vă răsfăţaţi cu panorama incredibilă asupra palatului. Un loc de observaţie înalt de vreo 15-20 de metri la care ajungeţi urcând o scară în spirală s-a construit pentru a putea admira priveliştea. De o parte şi de alta a încăperii centrale sunt două terase cu coloane, care susţin o altă terasă. O să vedeţi daca vă uitaţi la poze, de imaginat e mai greu că nu prea ştiu să explic construcţiile.

Cum cobori de la Gloriette ajungi la Izvorul lui Neptun. Este cea mai frumoasă fântână a domeniului şi aceasta i-a dat şi numele. Grupul de statui sculptate în piatră albă reprezintă o scenă mitologică în care Thetis, zeiţa mării îl roagă pe Neptun să îi permită fiului ei Achile să ajungă pe mare la Troia nevătămat.

Grădina prinţului Rudolf, în partea de est a palatului a primit numele acesta după ce apartamentele din acea parte au fost mobilate şi amenajate pentru prinţişor. Vara, e plin de lămâi, că nu bate vântul şi le place. Palatul este declarat monument naţional, iar din 1996, întregul complex ce este compus din castel, parc, alte construcţii, fântâni şi statuete, grădina zoologică, şi tot ce se mai află pe acolo, sunt pe lista Patrimoniului Cultural UNESCO.

3. Cunoaşteţi povestea Cenuşărese?

A fost o data o fată frumoasă foc. Sora ei, era promisă împăratului. Ea era mai tânără, mai frumoasă, dar educaţia îi fusese neglijată pentru că toate speranţele şi aspiraţiile familiei erau legate de fiica cea mare, care a devenit o femeie educată, stilată şi ascultătoare. Iar Cenuşăreasa, spirit liber şi nonconformist, era lăsată să-şi vadă de joacă, de poeziile şi de animalele ei. Şi împăratul avea o mamă severă şi rigdă care avea să-i facă zile negre nurorii. Probabil oricare ar fi fost ea… Într-o vizită la palat, Cenuşăreasa îşi însoţeşte sora care urma să-i fie prezentată împăratului. Cu părul lung şi într-o dezordine probabil studiată, cu un aer rebel şi noncomformist, o privire fermecătoare şi un zâmbet inocent, nu a trecut neobservată. Împăratul uită de sora potrivită şi face anunţul care-i ia pe toţi prin surprindere. O vrea pe Cenuşăreasă… Aceasta, nu-şi dorea să fie prinţesă sau împărătasă. Vroia doar să fie iubită, admirată, să călătorească, iubea marea, animalele şi poezia. Nu-i plăcea eticheta de la curte aprecia libertatea, sportul şi natura. Împăratul încalcă promisiunea făcută surorii ei şi îi jură Cenuşăresei dragoste eternă. Aici… povestea Cenuşăresei se încheie cu un happy-end. Ce frumos ar fi să se termine realitatea când dăm de finalul fericit…

Haideţi să-i spunem Cenuşăresei, Sissi. Povestea-i a ei, iar palatul… e Schönbrunn desigur. Şi pentru împărăteasa Sissi, happy-endul Cenuşăresei, înseamnă începutul greutăţilor ei. Avea doar 16 ani când împăratul Franz Josef a fost fermecat de naturaleţea ei. A fost o poveste de dragoste, dar între oameni nepotriviţi. Cu o educaţie lipsită de rigiditate, un spirit liber şi pasional, eticheta şi rigorile de la curte au fost o probă de încercare peste care Sissi nu a reuşit să treacă. A trebuit să înveţe regulile curţii, să înveţe limbile imperiului. A trebuit să înfrunte ostilitatea soacrei sale, Sophia, care avea grijă să o critice în public de câte ori făcea câte o greşeală. Probabil rămăsese cu resentimente că fiul ei a luat propriile decizii în alegerea soţiei. Din păcate, tăria de caracter a împăratului a fost o scânteie de moment, după care loialitatea lui pentru mamă şi sentimentul de datorie faţă de imperiu, au umbrit dragostea faţă de soţie. Presiunile şi obligaţiile politice, rigiditatea şi seriozitatea lui, o îndepărtează şi mai mult pe Sissi, care se simte captivă şi nefericită. La 17 ani a născut primul copil, o fetiţă pe nume Sofia. După un an, a urmat altă fetiţă. Neînţelegerile cu soacra ei au continuat, şi fetele au fost crescute de bunica lor, deoarece aceasta considera că le poate da o educaţie mai potrivită rangului lor. Sissi s-a împotrivit cât a putut, dar în urma unei vizite facute în Ungaria fără acordul soacrei ei, (ooh vai!) împreună cu fetele şi soţul ei, micuţa Sofia s-a îmbolnăvit grav şi a murit la scurt timp. Atunci Sissi a suferit o depresie gravă, şi a renunţat la lupta pentru copiii. Şi rău a făcut. După scurt timp se va naşte viitorul prinţ moştenitor Rudolf. Existenţa lui, va fi cel puţin la fel de nefericită ca a mamei lui cu care semăna atât de mult şi a cărei atenţie a căutat-o toată viaţa.

Uitasem să vă spun că între cei doi soţi exista o relaţie de rudenie destul de apropiată. Familia Wittelsbach din care provenea Sissi, avea câţiva membri diagnosticaţi cu boli mintale. Pe seama acestora va fi pusă orice ieşire din tipar, orice stare de tristeţe a împărătesei, orice alegere greşită a prinţului. Pentru a scăpa de sentimentul de tristeţe şi de constrângerile de la curte Sissi va călători mult, va vizita locuri inedite. Deşi a fost o căsătorie din dragoste, relaţiile dintre cei doi soţi se vor răci tot mai mult. Pereţii aceia ai palatului plini de bogăţii i-au auzit gândurile, vântul din grădinile acelea superbe i-au auzit dorurile, iar priveliştile acelea minunate i-au bucurat ochii. Privind piesele de mobilier printre care a trecut nefericită, te întorci în timp pentru a savura o bucată de poveste. Zâmbetul trist al celei mai frumoase împărătese, te urmăreşte din multele portrete afişate pe pereţi.

Lăsăm povestea să se desfăşoare firesc şi revenim la ea în anul 1898. Sissi avea acum 61 de ani, dar era încă o femeie frumoasă. Graţia şi farmecul nu au părărit-o niciodată. Se zice că toată viaţa a reuşit să îşi menţină aceeaşi grutate, 50 de kg prin exerciţii fizice epuizante şi printr-un regim alimentar drastic. Părul ei îi depăşea nivelul genunchilor şi coafarea lui îi lua cam 3 ore în fiecare zi. Întreaga Europă era fascinată de aerul ei misterios. Dar greutăţile şi nefericirile vieţii şi-au pus amprenta asupra firii ei. Era tristă, aproape de depresie. Nimic n-o mai făcea să zâmbească. Hainele ei erau acum negre, iar dragostea pe care i-o purtase Franz Josef pălise. Acesta avea acum o amantă în persoana actriţei Katharina Schratt. Relația lor a fost cunoscută şi tolerată de Sissi. Nu o mai afecta nimic. Fiul lor, Rudolf se sinucise la Mayerling, în urma unei drame pasionale, după ce şi-a omorât şi iubita. Viaţa luase o turnură tragică pentru împărăteasă. Iar moartea i-a venit pe neaşteptate. Într-una din călătoriile ei, singurele care îi mai alinau durerea, era în trecere prin Geneva. Un anarhist italian, pe nume Luigi Lucheni a înjunghiat-o cu o pilă triunghiulară pe când împărăteasa se pregătea să se îmbarce pe vaporul care ar fi dus-o la Montreaux. Nici măcar nu fusese ea ţinta. Italianul îşi stabilise ţinta în persoana prinţului de Orleans, dar acesta nu a mai ajuns în oraş. Se zice că căderea i-a fost amortizată de părul lung şi bogat. Rana a avut dimensiuni mici, iar după incident a reuşit să se deplaseze pe picioarele propri. Nimeni nu a realizat atunci faptul că a fost înjunghiată. În câteva ore avea să moară.

La fel ca povestea de la castelul Miramare în care s-a refăcut psihic de câteva ori şi Sissi în apropierea mării…

Începe cu "a fost odată un prinţ şi o prinţesă care se iubeau".

"... şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi" se împlineşte oare vreodată? Încă raspunsul e nu…

Pozele… sper să vă mulţumească.

Şi nu uitaţi de joacă… 1, 2 sau 3… chinezii, palatul sau Cenusăreasa? ;)


[fb]
---
Trimis de Maya_C in 08.05.16 18:00:28
Validat / Publicat: 08.05.16 20:00:45
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AUSTRIA.

VIZUALIZĂRI: 4569 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

31 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Maya_C); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P19 [fără descriere]
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 73300 PMA (din 57 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2

31 ecouri scrise, până acum

se afișează ecourile [1 - 30] din total 31
traian.leuca †
[08.05.16 20:14:34]
»

Erau în jurul meu atâţia chinezi îmbrăcaţi în haine verzi

La cât de mult poluează China planeta ar fi trebuit să se îmbrace în negru!! Nu au nici o treabă cu "verzii".

Felicitări pentru review!

crismis
[08.05.16 20:34:02]
»

@Maya_C: 3, categoric! Cui nu-i plac povestile, chiar si cele triste?! Si 4, fotografiile!

webmaster
[08.05.16 20:46:45]
»

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Maya_CAUTOR REVIEW
[08.05.16 21:00:12]
»

@webmaster - multumesc frumos! dar la joacă nu participi?

krisstinna
[08.05.16 22:35:09]
»

@Maya_C -

Aceasta, nu-şi dorea să fie prinţesă sau împărătasă. Vroia doar să fie iubită, admirată, să călătorească, iubea marea, animalele şi poezia.

- Pentru ea, numai pentru ea, am dorit să merg la Viena. Acum doi ani, de ziua mea, am fost acolo, a fost cadoul primit de la soțul meu. Tot ceea ce a iubit ea, iubesc și eu. Intru-n joc! Ce crezi? Partea 3, cu toate că la început am fost convinsă că voi alege prima parte. De ce? Păi tot ceea ce-i spuneai soțului tău i-am spus și eu soțului meu. Aceleași socoteli, aceleași întrebări. În plus i-am spus: " îți dai seama că în Anglia-i la fel? Și în multe alte țări! ". Chiar și la noi, palatele bogătașilor noștri se țin cu multe, multe milioane de euro. Nu suport regii, reginele, prinții și prințesele! Știi care e prima lor regulă de bază? Nu au voie să muncească! Așa a fost mereu: unii cu mălaiul și alții cu f... l, din păcate.

elviramvio
[08.05.16 22:38:11]
»

@Maya_C -

Frumos scris. Nu intru in joc, eu am treaba cu japonezii, anul trecut i-am intalnit in aproape toate drumurile, anul asta sa vad daca-mi taie iar calea. Pe cei de la pct. 1 ii am vecini, multisori, n-am treaba cu ei caci sunt linistiti.

Maya_CAUTOR REVIEW
[08.05.16 22:46:54]
»

@krisstinna - aş fi pariat că te încadrezi la visatori

zlatna
[09.05.16 09:35:22]
»

@Maya_C - Încep prin a vă felicita pentru acest articol. Primul lucru pe care l-am făcut după ce am citit articolul a fost să mă uit prin pozele mele din excursia din Viena (2014), să vad chinezii, sunt ceva asiatici si in pozele mele dar nu aşa multi cum aţi prins dv. În legatură cu votul, aş opta şi eu pentru povestea Cenuşăresei, este foarte bine povestită intoria acestei împăratese rebelă care a fost Sisi.

Felicitări înca o data.

Aurici
[09.05.16 11:41:22]
»

@Maya_C - După Istanbul, Viena este orașul în care am mers cel mai des. La început în excursie, pentru că descoperisem Austria și ni s-a părut wow de tot și mai apoi la cea mai bună prietenă care a fost detașată acolo pentru 3 ani. Am cam văzut tot ce era de văzut, în plus m-am bucurat cel mai mult de ea în sensul că am avut timp să stăm în tihnă și pe la terase, prin parcuri, ceea ce prin alte locuri reducem drastic în favoarea alergăturii. Poza P32 de la parcul tematic din zona Labirintului este la indigo cu o poză a noastră doar că fetița este a mea, cam la aceeași vârstă. Dar și noi ne-am distrat maxim la parcul acela și ne-am căutat prin labirint o grămadă. Atâta ne-am alergat și ne-am încurcat cu copiii că ne-au scos niște gardieni până la urmă. Zona de la Gloriette la palat mi se pare cel mai spectaculos lucru pentru Viena.

In ceea ce privește joaca ta, eu aș fi vrut să fiu prințesă dar viața cică să fiu Xena.

Maya_CAUTOR REVIEW
[09.05.16 12:35:16]
»

@Aurici - inteleg ca alegi prima parte... daca esti Xena. era printesa mea favorita. cine n-ar vrea sa fie puternica ca ea?

si mie imi place Viena, dar am observat ca daca vizitez aceleasi locuri, am tendinta de a face drumurile la indigo. am inceput sa ma feresc, ca-s tare multe de vazut peste tot.

Aurici
[09.05.16 12:57:20]
»

@Maya_C - Sunt absolut de acord. Nici noi nu revenim în același loc, dar ca în toate mai sunt și excepții. De Istanbul suntem dependenți din cauza unor produse și sunt ieșiri de week-end, nu le-aș băga la categoria vacanțe. Iar cu Viena s-a întâmplat să-mi fie detașată prietena, cu care ne vedeam cel puțin săptămânal. Așa că n-am avut ce face. Ca să menținem legătura, venea ea de 2 ori pe an acasă și ne duceam și noi de 2-3 ori. De când s-a întors în țară, adică de vreo 5 ani n-am mai ajuns la Viena chiar dacă mi-e dor.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
costy69
[09.05.16 21:48:08]
»

@Maya_C - Frumoasă și interesantă descriere. Eu nu am ajuns încă la Viena, dar intenționez și acest palat este cap de listă.

Intrând în jocul tău, mie mi-au plăcut cele 3 părți dar nu am decât un singur buton disponibil. Așa că aleg partea a doua.

Sunt de acord cu afirmația referitoare la context, este cât se poate de reală. Făcând o analogie este ca în bancul acela ”depinde cu ce ochi privești”, dar este off-topic.

O seară bună!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Carmen Ion
[10.05.16 09:37:21]
»

@Maya_C - În primul rând, felicitări pentru perspectiva originală din care ai atacat un subiect destul de bătătorit.

În privinţa jocului, am ales toate cele 3 părţi nu numai pentru că am citit tot articolul , ci şi fiindcă fiecare parte îmi zice ceva:

1. Chinezii - îmi place de ei ca naţie; sunt muncitori şi modeşti şi abia au început să "scoată capul în lume", motiv pentru care se manifestă cu un asemenea entuziasm copilăresc faţă de tot ceea ce văd. Nu ştiu cât înţeleg, dar asta e altă poveste. Deocamdată nu au intrat la concurenţă cu japonezii pe tărâmul turismului în Europa, dar dacă economia va continua să meargă cât de cât la fel de bine la ei ca până acum, atunci să te ţii . Gândeşte-te câţi sunt, şi ce ar însemna ca măcar vreo câteva milioane de chinezi să înceapă să facă excursii în străinătate (dintr-acelea organizate, of course!), nu numai la rude de Anul lor Nou. Ştii ce ar fi grozav? Să-i momim în România - ce afacere nemaipomenită!

Carmen Ion
[10.05.16 09:48:00]
»

@Maya_C - Nu ştiu ce s-a întâmplat că nu s-a postat tot ecoul, aşa că scriu aici continuarea.

2. Povestea domeniului - aleg şi partea asta pentru că iubesc istoria şi Schonbrunn e, fără îndoială un loc interesant. Vizitându-l, nu mi-am pus problema muncii sau sumelor necesare pentru construcţia şi întreţinerea sa, ci mai degrabă m-am bucurat că mulţumită acelor vremuri de glorie (şi megalomanie), am ocazia ca, la distanţă de secole, să văd istoria "la ea acasă".

3. "Cenuşăreasa" Sisi - cu ea chiar am o problemă, pentru că nu înţeleg foarte bine obsesia asta faţă de un personaj istoric care ieşea într-adevăr din tiparele vremii şi cu un destin nefericit, dar în urmă căruia nu a rămas nimic decât o poveste tristă - căci realizări notabile nu ştiu să fi avut. Cred că la mijloc e o "făcătură" comercială şi cam atât. Tot la Viena, în complexul Hofburg, există un Muzeu Sisi al cărui scop primordial mi s-a părut a fi inducerea unui sentiment de compasiune faţă de împărăteasă. Cam mult, parcă. Sau poate n-oi fi eu aşa romantică...

Maya_CAUTOR REVIEW
[10.05.16 11:21:19]
»

@Carmen Ion - cred ca fascinatia pe care a provocat-o imparateasa provine de la frumusetea ei despre care s-a vorbit mult. a fost un fashion icon in materie de eleganta si frumusete, iar femeile frumoase fascineaza intotdeauna. nu-i de mirare ca au comercializat-o in asa masura. frumusetea vinde, iar faptul ca povestea ei e una trista, nu face decat sa o umanizeze... si sa vanda mai mult.

in rest influenta pe care a avut-o asupra deciziilor pe care le-a luat Franz Josef si care cu siguranta a existat, nu sunt considerate meritul ei...

Carmen Ion
[10.05.16 11:41:22]
»

@Maya_C - Ai dreptate în privinţa frumuseţii - vezi, la asta nu m-am gândit!

liviu49
[10.05.16 16:46:19]
»

@Carmen Ion - Si eu sunt un mare admirator al poporului chinez si nu pot decat sa ii admir pentru contributia lor la progresul omenirii si asta nu de azi, de ieri, ci de cateva milenii, de pe vremea cand in Europa, sau in America nu prea se stia de existenta oamenilor. Si ii mai admir pentru tenacitatea cu care dau peste cap teoriile economice care spun ca un ritm de dezvoltare prea mare duce la incingerea economiei si se poate autodistruge al un moment dat. Din 1978 economia Chinei se dezvolta intr-un ritm anual de peste 7,5 %, iar atunci cand scade la 7%, sau 6.8% toata omenirea intra in alerta. Sunt aproape 40 de ani de dezvoltare intr-un ritm aproape imposibil de imaginat. Cand am fost in Austria acum doi ani, la Hallstat din zece turisti de pe strada, sase erau chinezi. Am gasit la un momenta dat o justificare; in China s-a construit un oras copie fidela a Hallstat-ului. Dar ce cautau la abatia Melk, la Berchtesgaden, la cuibul de vulturi, la Schonnbrun, la Hoffburg, la Salzburg? Peste tot pe unde am fost in Austria, dar si la Opatija, in Croatia ne-am intalnit cu grupuri de turisti chinezi.

Vorbiti sa-i atragem in Romania, sa ne viziteze tara si frumusetile ei. Am intalnit acum cativa ani la poarta Genistilor pe Transfagarasan o familie de chinezi care vorbeau perfect romana si nu se mai saturau admirand drumul prin saua Balei. Dar daca noi, de la nivelul conducerii tarii, pana la ultimul functionar al statului nu stim cum sa facem sa-i gonim cat mai departe, atunci cand vor sa investeasca in Romania, cum sa ii atragem la turism? Poate vom lua exemplul americanilor, nemtilor, austriecilor, francezilor, care se bat sa ii atraga in tarile lor, ca turisti, ca investitori. Ne place sau nu, avem nevoie de ei.

Dar de ajuns cu vorba si sa aveti calatorii placute!

mishu
[10.05.16 17:09:57]
»

Am citit acest articol dupa ce mai intai am citit articolul scris de @mprofeanu despre cea mai recenta calatorie in China si de unde a venit incantata si ne-a incantat si pe noi si asa cum comenteaza aici in ecou @livia49, ar trebui sa-i aducem la noi pe chinezi deoarece avem cu ce ne mandri si noi, iar ei sunt multi.

Cat despre omuletii verzi intalniti poate ca erau in teambuilding ca vad ca au inceput sa practice acest tip de turism iar grupurile sunt foarte mari, cea mai recenta "isprava" a unui patron chinez a fost sa-si duca angajatii in teambuilding in Spania (mai mult de 3000 persoane dintr-un singur foc).

Revenind la Viena insa, eu am fost de 3 ori pana acum la Viena si la fiecare calatorie acolo nu mi-a scapat Schonbrunn-ul. Are un farmec aparte pe care i-l dau palatul in sine precum si imprejurimile si pentru fiecare exista cate o poveste.

Este un loc fermecator atat vara cat si iarna. Felicitari, votat cu placere.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
liviu49
[10.05.16 17:13:52]
»

@Maya_C - Cu trei luni inaintea dvs. ajungeam in concediu in Austria, iar una din vizitele obligatorii la Viena, a fost la Schonnbrun. Am intrat prin intrarea de langa cimitir, unde era o parcare gratuita, dar la ora la care am ajuns noi era ocupata. Se pare ca altii se sculasera mai devreme ca noi. Norocul nostru ca dl. Lucian, de la pensiunea Lucinel, care ne oferise GPS-ul setat, ne daduse si cateva stradute din jur unde se putea parca. Asa ca dupa ce am coborat din Logan, baiatul a plecat sa parcheze masina, iar noi l-am asteptat. Evident ca nepotul a gasit sa se joace cu o stancuta, probabil atrasa de graiul nostru romanesc. Am mers pe o alee care ne-a condus la Gloriette, poate locul cel mai frumos din tot parcul, dupa ce am trecut pe langa un tarc in care erau niste struti si o veverita. Daca strutii au stat cuminti la poze, veverita nu a dorit sa fie pozata deloc. La Gloriette in fata se vedea palatul in toata splendoarea lui exterioara. Ne facem planuri de vizita, dar aparitia trenuletului ne da toate planurile peste cap. Nepotul nu accepta altceva decat plimbare cu trenuletul. Cum el era seful se aproba ordinul sau si, impreuna cu parintii lui pleaca in vizita cu trenuletul, iar noi, bunicii, ramanem pe loc pentru a plimba carutul nepotului prin parc. Daca-i ordin cu placere! Sigur ca ei au fost mai castigati. Noi am plimbat carutul prin parc, avand grija sa nu ne departam prea mult de locul de imbarcare in trenulet. Din cele spuse de ei si din pozele facute de ei au vizitat numai pe exterior palatul dar si gradina botanica, pe langa gradina zoologica. Noi am admirat avioanele care veneau la aterizare, care circulau mai dese ca metroul la noi si care lasau impresiau ca ating cu rotile varfurile copacilor din parc. M-a impresionat documentarea si prezentarea istoriei palatului si a personalitatilor ale caror nume sunt legate de Schonbrunn. Jos palaria!

Referitor la joc, chiar daca am parul alb, prefer punctul 2. Asta nu ca as avea ceva cu chinezii. Ba chiar ii admir pana la veneratie, uneori. Le datoram atat de multe, incat atunci cand vad ca toate marile puteri economice ale lumii se bat sa ii atraga pe chinezi atat ca turisti, cat mai ales ca investitori, noi ne chinuim sa ii gonim cat mai departe de Romania. Parca suntem nebuni! Dar asta e alta gasca in alta traista.

Va doresc numai bine si calatorii placute!

Maya_CAUTOR REVIEW
[10.05.16 18:10:55]
»

@mishu: nu-i bai ca n-ai votat da' n-ai zis ce parte sustii: chinezii, palatul sau Cenusareasa? Nu cred ca tocmai tu sa nu te bagi la joaca...

calatorul
[14.05.16 23:07:55]
»

@Maya_C - Foarte frumos scris si nu e prima data, acum insa vine si o interesanta idee, la care ma prind si ma inscriu simplu la Cenusareasa Sissi, desi asemanarea celor 2 personaje este mai complicata. Si ma bucur ca am avut sansa sa nu dau de asa o aglomeratie la Schonbrunn, si am putut sa ne plimbam linistiti cu Cenusaresele mele, adica cele 2 copile, ca eu tot asa le numesc, carora nu le doresc destinul imparatesei Sissi, ci pe al Cenusaresei, desigur. Vacante frumoase si inspirate!

alex_iasi
[25.05.16 20:26:31]
»

1,2 si 3... pe toate le aleg. Oricum e dat naibii acest palat, e frumos tare, imens! Ce nebuni pot fi oamenii sa construiasca o asa cladire. Ma intreb cu ce-or fi ocupate toate cele 1500 de camere aproape. Nebunie curata.

Postarea ta e deosebita, pozele la superlativ. Felicitari pentru cursivitate si placerea de a relata!

Maya_CAUTOR REVIEW
[25.05.16 22:57:15]
»

Joaca s-a terminat, să tragem concluziile.

Vreau să vă mulţumesc celor care aţi intrat in jocul meu, indiferent de secţiunea aleasă.

În fiecare parte am încercat o perspectivă diferită: 1-subiectivă, 2-documentată, 3-sentimentală.

Prima parte a fost pentru oamenii optimişti, spirituali şi cu simţul umorului. Dacă acolo vă regăsiti felicitări. Din acea categorie încerc să păstrez cât mai mulţi în jurul meu pentru că îmi place să râd, nu mă supără ironiile şi această atitudine ne face viaţa mai frumoasă. O glumă bună te scoate din cele mai penibile situaţii, iar oamenii cu simţul umorului, zic eu, sunt irezistibili. Vă rog staţi pe aproape.

Partea a doua am scris-o pentru oamenii organizaţi, concişi, hotărâţi, care preferă documentarea. Aceia sunt oamenii fără de care lumea s-ar duce de râpă. Şi vacanţele la fel. Ar fi numai nişte plimbări la întâmplare. Sunt să zic aşa, umărul lui Atlas. Când am nevoie de un sfat, o soluţie, o minte limpede, la ei apelez. Vă rog, să nu plecaţi departe.

Ultima parte am scris-o pentru mine. Cum era de aşteptat majoritatea aţi preferat-o. Poate pentru ca aţi simţit că ar fi fost alegerea mea. Sau poate pentru că e plină lumea de visători ca noi. Depindem de ceilalţi să ne mai aducă cu picioarele pe pământ pentru că altfel am sfida atracţia gravitaţională. Ma bucur că suntem mulţi şi ne recunoaştem după zâmbetul aiurea în tramvai, în metrou, pe stradă sau oriunde. Important e să trăim intens.

Dacă le-aţi ales pe toate (si au fost câţiva) felicitări pentru gândirea complexă. Şi pentru rabdare… că a fost ceva de citit…

Partea preferată de mine, au fost comentariile voastre, pentru care mai spun o data: MULTUMESC.

krisstinna
[25.05.16 23:10:45]
»

@Maya_C - Zână dragă, tu chiar nu ai glumit?!?

Îmi plac surprizele tale, ești fenomenală!

Păcat că nu au intrat mai mulți colegi în jocul nostru, al tău.

Vedeam și eu cui îi place să trăiască intens, cine iubește cu foc, cine e îndrăgostit, cine e visător, dar și cine trebuie să ”mă trezească”. Până una alta, mă trezesc mereu singură. La propriu sau la figurat? Ăsta-i secretul meu!

Te sărut cu drag, Maya!

PS: Ține mine că ecourile reprezintă premiul unui articol! Premiul suprem!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Maya_CAUTOR REVIEW
[26.05.16 07:30:59]
»

@krisstinna - şi eu aveam curiozităţile tale...

dar unii vor să-şi păstreze aura de mister...

sau poate n-au vrut să-mi dea premiul suprem...

clasificările astea... sunt doar o glumă care trebuie tratată ca atare.complexitatea umana nu poate fi clasificată oricât ar încerca psihologii. şi ar fi păcat să putem cunoaşte oamenii doar în funcţie de nişte alegeri. ce ne-ar rămâne de făcut în restul vieţii?

dar era un joc şi aşa e frumos să se termine jocul, cu nişte câştigători. noroc că-i jocul meu şi declar pe toată lumea câşigătoare. chiar şi pe cei care au citit, au aflat ceva nou şi n-au zis nimic. De-asta suntem aici să mai aflăm câte ceva despre lumea asta, că e prea mare s-o descoperim singuri.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
calatorul
[26.05.16 09:45:59]
»

@Maya_C - Felicitari pentru initiativa, dar eu cred ca jocul nu se termina cata vreme relatarea este accesibila pe pagina AFA celor care vor sa raspunda intrebarilor si nu doar sa citeasca impresiile. Iar despre categoriile celor care au optat pentru una sau mai multe dintre descrieri mai este de discutat, ironia si gluma nu aduc mereu optimismul, iar alegerea uneia sau a alteia dintre variante pot fi influentate si de modul in care au fost ele relatate dar si de amintirile la care fiecare dintre cititori se raporteaza. Asa ca, aplicand o teorie a lecturii, putem considera in mod optimist ca oferta ramane deschisa tuturor viitorilor cititori. Vacante frumoase si scrieri inspirate!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mishu
[26.05.16 12:37:28]
»

@Maya_C - Scuze, n-a fost cu intentie, azi am revenit la acest articol pentru a mai citi din ecouri si am remarcat observatia ta si am facut corectia necesara, asa ca imi continui studiul si imi pare rau ca nu am raspuns la intrebare, acum e prea tarziu, am sa citesc concluziile.

Maya_CAUTOR REVIEW
[26.05.16 13:49:35]
»

@mishu - ee. nu-ţi face probleme. tu oricum intri la cei care se documenteaza mult, nu-i aşa? eşti plină de informaţii şi dacă ai fost cu multi ani în urmă. când vreau să merg undeva, esti genul de om pe care mă bazez. big hug.

Mena
[05.06.17 15:17:59]
»

@Maya_C: Buna ziua! Un articol foarte interesant, l-am votat cu placere. Daca va rog frumos ati putea sa imi spune-ti si mie ghidul audio in ce limba este? Este cumva si in romana?

Va multumesc!

Maya_CAUTOR REVIEW
[05.06.17 16:30:36]
»

@Mena: noi am luat ghidul in limba engleza. Cred ca nu mai erau in romana. atunci era un numar limitat si cred ca ar fi trebuit sa asteptam. Poate intre timp au echilibrat situatia...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alex_iasi, Aurici, calatorul, costy69, crismis, elviramvio, liviu49, Maya_C, Mena, mishu, zlatna
Alte impresii din această RUBRICĂPalatul Schonbrunn:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.10884118080139 sec
    ecranul dvs: 1 x 1