Un hotel cu personal 90% romanesc.

TIPĂREȘTE

Dupa ce in luna februarie am cumparat bilete la Blue Air pentru inceputul lunii mai la Roma (doua bilete dus-intors cu toate taxele incluse 440 Ron, respectiv 110 eu) am inceput sa cautam un hotel care sa corespunda unor exigente pe care, din punctul meu de vedere le-am considerat obligatorii: sa aiba lift, sa fie central, dar si in apropiere de o statie de autobuz, strada sa fie linistita, camera sa aiba mini frigider, iar micul dejun suedez.

Cred ca am selectat vreo douazeci de nume si cum ele reveneau mereu in cartierul Termini, ne-am oprit la Welcome Piram Hotel, patru stele, de pe strada Giovanni Amendola 7, in spatele muzeului National al Romei din palazzo Massimo. Pana in stazione Termini din care plecau dupa program 46 linii de autobuze, din acestea 10 fiind de noapte, nu erau mai mult de 100 m. dar cladirea monumentala a muzeului constituia un ecran fonic excelent ca sa nu mai vorbim ca puteai traversa straduta citind ziarul fara frica sa te calce vreo masina sau scuter.

Taxiul de la aeroport asigurat de hotel ne-a costat 45 eu cursa pe ceas la care s-a adaugat 2 eu pentru bagaj. S-ar fi putut lua metroul (nu noi) dar nu era o mare afacere caci biletul costa 15 eu/pers; apoi taratul bagajului pe scari, parcurgerea pietei si a stradutei erau un prêt prea mare pentru economia ce s-ar fi realizat.

Prima impresie a fost intrarea cam inghesuita a hotelului intre doua porti vechi sculptate. Hotelul nu fusese un palat ci un bloc cu apartamente de locuit, construit spre finele sec. XVIII. Proprietarul a deschis hotelul doar cu cativa ani in urma pornind de la 5 camere si ajungand la 120 pe sase etaje. Receptia era mobilata cu canapele, fotolii Louis XVI, masute cu placa de marmora neagra cu striatii; pe tavan atarnau candelabre cu turturi de cristal, scara care ducea la cele doua lifturi era de marmora alba… in fine totul era facut sa te impresioneze.

La receptie doua italience amabile ne-au explicat ca fiind abia 9 a. m. mai avem de asteptat pana vom fi cazati, la ora 14. Atunci a aparut ingerul salvator, sefa personalului, dna Mariana, o romanca din Focsani care a dat dispozitie boy-ului negru sa ne duca la o camera de la etajul 1. La hotel erau angajate 22 de romance ca si cameriste, bucatarese sau chelnerite si unele se plangeau ca nu apuca sa invete italiana vorbind romaneste acasa, la serviciu si uitandu-se la tv-urile noastre...

Costul camerei a fost de 125 eu/noapte dar facilitatile aparute au justificat suma. Mai exista si un al treilea pat pentru care s-ar fi platit un supliment de 30 eu. In opt nopti ni s-a schimbat asternutul de patru ori, iar setul de prosoape zilnic. Camera era foarte curata, cu plasma si mini-fridge (in care romanul isi pune o rosie, 100 gr. sunca si o bere) avea camera de baie dotata cu de toate si totusi…ceva nu mergea. Pai nu mergea gresia de pe jos in dale mari albe si peretii in doua culori cu scrinul cu incrustatii care ar fi facut onoare oicarei incaperi mobilata retro. Nu mergeau ramele de valoare, fin lucrate ale tablourilor, cu natura moarta vulgara cu mar, strugure si vanat. Era si prea mult bronz. pe mobile. Hai, lasa-ma! Doar nu am venit pentru stilul baroc in hotel- asta l-am vazut in sculpturile lui Bernini- ci pentru confort si curatenie si slava Domnului aici statea excelent. Banuiesc ca proprietarul, un farmacist italian la pensie, a cumparat en-gros mobila vreunui hotel dezafectat si a reconditionat-o pentru ca erau unele oglinzi si candelabre de reala valoare

Din casa scarii se desprindeau doua coridoare a cate zece camere; la cate 3-4 era instalata o usa groasa de 5 cm din material ignifugat care in caz de incendiu ar fi izolat compartimentul compromis de rest. Totul era actionat electronic, cu timpi de evacuare, de control, timpul necesar pompierilor. Pompierii impun conditii draconice si bine fac, va dati seama ce ar insemna un incendiu la 20 m. de Muzeul National al Romei plin de sculpturi din sec II-III i. Hr? . E inutil sa spun ca fiecare camera avea sensor de gaze si ca in hotel se putea fuma numai la bar.

Barul ne-a placut mult pentruca se auzea in surdina muzica de jazz din anii 40-50. Aici, am fost tratati din partea casei cu doua cocteiluri din sampanie, kiwi si nelipsita cireasa. Frumos. Micul dejun servit in restaurantul de la subsol era mai mult decat suedez, era total, adica peste poate. Nu erau feluri cine stie ce selecte dar puteai servi la discretie cat voiai. Eu, asumandu-mi toate riscurile ulterioare (ma si mir ca am luat numai 1 kg) m-am axat pe prajiturile lor de casa, gogosi cu crema de vanilie si alune, croissanturi cu socolata, un regal.

Ziua noastra de excursie o imparteam in doua; dimineata la obiective cu autobuzul, la doua luam masa la restaurantul hotelului si pe la patru plecam la muzee. Pranzul costa 10 eu si consta dintr-un bufet asa-zis rece, adica aperitive (sunca, salami, branza cu nuci si stafide, rosii), unul din doua feluri de paste calde la care adaugai una-doua felii friptura cu sos aromat sau peste, legume fierte, multe vinete gatite in diverse feluri, ardei copti, apoi cafea, ½ l. apa plata sau minerala. Vinul sau berea se plateau separat, 4. 5 eu 330 ml. Perroni. Sambata si dumineca la pranz tot la hotel serveam mancare calda pentru 15 eu: antipasto, adica o felie mare de cascaval afumat cu bacon topite in cuptor, bineinteles paste carbonaria, o aschie de friptura cu vegetale, o crema cu dulceata de capsuni sau inghetata; bineinteles in prêt intra si cafeaua.

Pentru deplasari am luat un abonament saptamanal de 16 eu valabil la auto, metro si linii exprese. Cum prima zi am avut niste probleme cu mersul (facusem niste infiltratii menite sa ma deblocheze dar efectul a fost contrar) am luat un hip-hop de doua ore care ne-a facut o prezentare ghidata a principalelor obiective din Roma. Ne-a costat 12 eu dar erau si alte bilete pentru cei care vor sa vada cat mai mult in timp scurt: 20 eu valabil 24 ore cu oricate urcari sau cobarari doreai sau 25 eu valabil 48 ore. Pentru o persoana sanatoasa in maximum un sfert de ora se ajungea de la hotel la Piata Venetia care era capolinea pentru multe autobuze dar si inceputul principalelor trasee turistice.

In ultimul an hotelul s-a extins si intr-o cladire vecina in care gestioneaza opt camere a 80 eu/ noapte. Diferenta e ca acolo, neavand sala de restaurant camerista iti serveste micul dejun in camera, natural mai cu portia. La aceste camere rezervarea trebuie facuta cu mult mai devreme.

Am circulat zilnic dimineata si dupa amiaza si practic nu am vazut supermarketuri. Cateva magazine alimentare numite SMA sunt ascunse la subsolurile unor blocuri de locuit si nu sunt marcate. Noi am gasit un supermarket ieftin pe o straduta laterala langa Maria Magiorre de unde am putut cumpara cateva iaurturi si niste fleacuri pentru seara la preturi de pomana. Pe Via Nationale erau doua magazine romanesti care aduceau totul de casa, de la pasta de mici, la varza murata si telemea de Sibiu.

Recomand fara rezerve hotelul pentru curatenie, amabilitatea personalului, serviciu impecabil, limba vorbita si apropierea de obiectivele turistice.

---

VIZUALIZĂRI: 2635 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI