O minivacanță relaxantă într-o zonă de poveste

TIPĂREȘTE

Imediat după Sărbătorile de Iarnă am mai avut parte de câteva zile libere, prilej perfect pntru o deplasare mai lungă, dintre cele pe care le păstrez tocmai pentru asemenea ocazii: măcar 3-4 zile legate, să merite deranjul. Ocazia era chiar dublă, deoarece intervalul urma să includă și aniversarea zilei mele de naștere. De data asta a fost Colibița.

Ne-am hotărât din timp și am rezervat din timp, așa că am găsit disponibilă o locație pe care o urmăream de mult: Villa Galleria – 4*, „în prima linie” (cu ieșire la lac), restaurant și o excelentă zonă spa (din câte auzisem). Am antamat așadar o cameră dublă cu mic dejun inclus pentru 4 nopți și prețul total de 2644 lei, cu drept de anulare gratuită până la o dată oarecare, după care banii s-au teleportat din contul meu în cel al proprietății.

Drumul de dus a fost – previzibil – lung și greu, așa, ca după Sărbători, când unii își reiau activitățile curente, iar alții se mai plimbă încă. Am urmat varianta recomandată de Waze: Galați – Focșani – Bacău – Roman – Gura Humorului – Vatra Dornei – Colibița; un pic peste 7 ore de mers întins, în cea mai bună situație. Desigur, au fost mult mai multe, ne-am mai oprit pentru una-alta, ne-a prins noaptea, ba – cam din Bucovina încolo – și o fulguială ușoară... Pe ultimii 50 km aveam impresia că nu înaintm deloc și că n-o să ajungem niciodată – știți senzația.

Și totuși am ajuns. Urcând (sau coborând?!) cei câțiva km din DN spre Colibița, zăpada devenea din ce în ce mai prezentă – un cadou nesperat, care ne-a aprins o luminiță în suflet. Deși mereu am zis că sunt născută în anotimpul greșit și că îmi place zăpada doar s-o văd de la fereastră/în poze, de data asta chiar m-a bucurat, având în vedere că în ultimii ani nu prea am mai avut parte... Îmi amintesc când ne-am dus intens chitiți pentru zăpadă, de Crăciun, la Peștera (hotelul), pe Platoul Bucegilor și de-abia-abia am avut parte de o fulguială anemică... Mda; ca orice lucru în viață, și zăpada asta nu vine neapărat când o cauți, ci când are ea chef... (hi-hi)

Bun, deci am ajuns. N-a fost greu să dibuim proprietatea; de când există Waze și GoogleMaps și altele, nimic de genul nu mai e greu. Țin minte că de la intrarea în stațiune am făcut dreapta, am mai mers un pic și gata. Este semnalizată, tot ce trebuie. Se coboară pe un drumeag șerpuit în parcare, care are 2 niveluri – unul mai sus pentru „ai casei” și cel inferior pentru clienți. Hotelul e chiar un pic mai jos – o clădire nu foarte mare, cu 2 corpuri alipite, unul cu 3 niveluri și altul cu 4.

Am părăsit habitatul călduț al mașinii și ne-am lansat în gerul de afară. Primii pași mi-au fost chiar șovăitori, parcă nici nu mai știam să merg pe zăpadă îngheațată... Intrarea spre recepție – am intuit bine – se face prin spate, iar biroul respectiv se află imediat în dreapta. Eram așteptați, am primit repede cartelele magnetice de la cameră și am fost rugați să ne grăbim în cazul în care vrem să și mâncăm, căci bucătăria va mai primi comenzi doar în următoarele 15-20 de minute.

Am străbătut repejor spațiul de la parter, care este de tip deschis – recepția și un holișor, pe urmă restaurantul cu terasă (cu vedere frontală la lac) – și am apelat la serviciile liftului, să ne care pe noi, dar mai ales bagajele.

Am primit camera 204, la etajul al doilea. Am luat act de toate cele, am făcut câteva poze și...

(hold on) Să descriem camera, că ea e vedeta, aș zice.

Dimensiuni generoase, aspect și facilități moderne. Compartimentare clasică: hol, baie, dormitor. Pat matrimonial cu saltea și lenjerie perfecte; nu insist. 5 perne! ; n-am înțeles de ce număr impar, însă oricum erau prea multe, deci nici nu ne-am bătut capul. Noptiere, prize, întrerupătoare, veioze – de-o parte și de alta. Ceva decorațiuni drăguțe (nu știu cum să le povestesc; vedeți voi în poze) pe pereți. Un corp de iluminat cum n-am mai văzut, ca un ciorchine cu mai multe globuri. Pe partea cealaltă, o masă-birou-minibar. Și TV-ul deasupra, pe perete. Pe masă, espresor și toate cele necesare în acest sens, 2 sticle cu apă on the house, telecomenzile (de la TV și AC) și o decorațiune drăguță de Crăciun.

Mobilier de depozitare pe hol: 1/3 cuier, 1/3 dulap-soldat (înăuntru – 2 halate de baie, 1 seif); 1/3 pantofar și loc pentru bagaje. Tot mobilierul pe alb. Restul – cuvertură, covor, draperii, tăblia patului – nuanțe de gri și maro. În loc de pată de culoare, ceva detalii dantelate. Una peste alta – un ansamblu deosebit de plăcut vederii.

Baia – deasemenea, un spațiu ordonat, modern echipat, cu de toate: chiuvetă „cu aripi laterale” , oglindă, vas de toaletă, coș de gunoi, cabină de duș walk in. Consumabile: hârtie igienică destulă, flaconașe de gel de duș și șampon, săpunele rotunde, kit-uri vanity, căști pentru păr. Prosoape în mai multe dimensiuni, inclusiv pentru picioare.

Perdele și draperii la ferestre. Vedere drăguță, un pic și spre lac (aveam să constatăm a doua zi dimineață, pe lumină). Climatizare centralizată (se putea regla temperatura în cameră). Tot confortul, ce mai!

... și ne-am grăbit spre restaurant. De fapt, Tati a luat-o înainte, să ocupe masă și să dea comanda de băuturi. Eu am întârziat un pic la baie. La final, am avut o surpriză neplăcută: apa de la chiuvetă nu curgea decât în varianta fierbinte. Adică din ce în ce mai fierbinte (se pare că Tati, fiind primul, prinsese varianta soft). Am coborât și am reclamat la recepție; mai reclamase cineva. Tânărul ce ne cazase a urcat cu mine în cameră, a constatat și a zis să mă duc liniștită în treaba mea, că se rezolvă. Într-adevăr, avea să se rezolve, nu știu cum, până am ajuns din nou în cameră. Și nici n-am mai avut niciun fel de problemă în acest sens ulterior.

Despre restaurant... numai de bine. Un spațiu plăcut ochiului, aerisit, cu mese de dimensiuni diferite. Se poate veni și dinafară, nu e doar pentru clienții hotelului. Prețuri măricele, dar porții mari, frumos prezentate și mâncare gustoasă. Am mâncat exclusiv la ei și am putut pune consumația de fiecare dată pe cameră, urmând a o achita la final. Tot ce am încercat a fost bun, însă îmi amintesc în mod deosebit de o salată cu sfeclă coaptă, feta și nuci, de ciorba rădăuțeană și de niște raviolli cu sos de roșii și parmezan. A, și de laptele de pasăre...

De băut au de toate, alcoolice și ne-. Au o bere artizanală foarte bună, Șura Veche, dar cam scumpă. Am mai primit din când în când și câte ceva din partea casei, de exemplu o afinată/vișinată „pentru doamna” la fiecare țuică de prune/gutui comandată de domnul...

Micul dejun se servește în același spațiu și constă în bufet suedez. Oferta mi s-a părut destul de vastă și de calitate, cu multe produse locale (brânzeturi, mezeluri), cu chestii „de casă” , fructe și legume suficiente, cafea de calitate. Nicio cârcoteală.

Desigur, am avut timp suficient să testăm și zona spa; de fapt, ea a fost principalul motiv pentru care am rezervat aici. Preferata mea fiind piscina! Destul de mare cât să nu simți că înoți „într-un lighean” , cu apa încălzită la modul foarte confortabil și clorinată atât cât trebuie (un pic cam mult la secțiunea de jacuzzi). Sunt șezolnguri dispuse pe lungime, doar pe o latură (n-ar încăpea mai multe), nu totdeauna suficiente pentru cerere.

Noi am nimerit și când era full, dar și singuri pe plantație (de obicei la orele când cei mici erau duși să mănânce și – mai puțin – la culcare). Se practică și aici sistemul de rezervare cu prosopul pus pe șezlong, însă am observat că personalul nu-l încurajează; periodic vine cineva și strânge prosoapele fără stăpân. Și, deasemenea, există o femeie de serviciu care adună cu mopul apa ce se strânge pe podea.

Mai trebuie spus că încăperea asta unde se află piscina este inedit decorată, cu niște basoreliefuri în gisp cu trimitere la mitologie și cu niște corpuri de iluminat în formă de flori colorate din sticlă ce acoperă întregul plafon. Și că există comunicare cu exteriorul (o pajiște cu vedere la lac) – vara trebuie să fie foarte frumos!

În rest, zona spa deține câteva saune (nu rețin exact ce și cum, fiind un subiect neinteresant pentru mine) și salină. Există și o sală de gym dotată cu tot felul de aparate. Vestiare, dușuri și toalete, desigur. Prosoapele se iau dintr-un rastel și se colectează la final într-un recipient special.

Hotelul oferă și servicii de masaj, însă trebuie vorbit în avans sau... să ai noroc, cum am avut noi. În a doua zi, zăcând noi pe șezlonguri, la piscină, ne-a abordat o angajată: nu vreți masaj? Vrem, cum nu?! Am programat pentru aceeași după-amiază, întâi Tati, apoi eu. A executat o fetișoară – genul „jumătate de buletin” , de te mirai de unde atâta forță în mânuțele alea... Chiar mi-au dat lacrimile de vreo câteva ori, vă jur... Procesul s-a desfășurat în singurul apartament al hotelului, neocupat la momentul respectiv, ocazie pentru noi să vedem cum arată; arată, ce să zic! ; dar și costă. Nu mai știu cât a costat masajul; rezonabil, în orice caz.  

Alte servicii de care noi n-am benficiat din motiv de sezon: hotelul are ponton și, cu siguranță, în sezonul cald facilitează plimbări pe lac. Cică există și sală de conferințe, aviz amatorilor. Noi am prins-o transformată întru folosul celor mai mici oaspeți.

... Colibița sub zăpadă mi s-a părut fermecătoare și... pașnică. Ne-am plimbat un pic într-o zi, spre vest, până la capătul lacului, bucurându-ne de peisaj; ne-am întors înghețați-bocnă, așa că a doua zi n-am mai avut curaj să ieșim, deși ne propusesem să explorăm partea estică (aveam să dăm un tur cu mașina la plecare).

Într-adevăr, nu e ușor să ai priveliști cu lacul pentru că toți cei din „linia întâi” și-au tras țărmul „pe persoană fizică” și asta, deși o fi legal, în mod clar nu-i moral. Probabil că în timp lucrurile se vor reglementa cumva... Cu toate astea, mie mi-a plăcut mult locul și cred că vara mi-ar plăcea și mai tare (dar cine știe dacă?!... de unde să mai iau eu 3-4 zile legate?! 😄).

A, și la plecare, contrar sfaturilor lui Waze, am ales varianta pe Valea Bistriței; un pic mai lungă ca timp, dar mult mai spectaculoasă și mai ușor de procesat.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 67 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI