Hotel Villa de Almazan

TIPĂREȘTE

Din nou delegație în acest orășel simpatic din Spania, nu foarte solicitat din punct de vedere turistic dar cu tot ce-i trebuie ca să poți petrece câteva ore faine. De data asta am stat la Hotel Villa de Almazan, un hotel mai modern, amplasat în afara cetății vechi.

Fiind vorba de o construcție nouă, este spațiu destul, camerele sunt mari, spațioase și luminoase. În cameră e un pat mare, confortabil cu așternuturi comode, mai este un dulap, un birou și un frigider (gol, fără minibar). În dulap am găsit și un seif. Baia e mare, cu cadă, lucru destul de rar într-un hotel. Este și bideu, sunt și tot soiul de săpunuri, șampoane și alte cele; am remarcat gresia și faianța care arată foarte bine. Nicio temă legata de curățenie, totul a fost ok.

La parterul hotelului lângă recepție este un restaurant spațios. Aici am avut parte de un mic dejun surprinzător de bogat… Mi s-a mai întâmplat în Spania sau în Franța sa am parte de un mic dejun format doar dintr-o cafea, îmi aduc aminte de un hotel cu restaurant în Franța, unde am coborât cu mare foamete în sala de mese, m-am pus la o masă și am așteptat, mă gândeam eu, poate am venit prea devreme, unde-or fi mâncărurile? Mă așteptam la ouă, salamuri, cașcavaluri, crenvurști, vorba aia, mic dejun cu de toate.

La un moment dat apare un angajat și mă îmbățoșez: ou est le petit- dejeuner? Mais c’est deja sur la table monsieur…, mă uit, într-adevăr, pe mijlocul mesei, sub un șervet era un croissant mic cât degetul meu mare și un cubuleț de unt. Iar monsieur mi-a adus o cafea și… cam asta a fost tot. La alte hoteluri, aici în Almazan nici măcar de atât n-am avut parte, micul dejun începea doar la ora 8, când eu eram deja la fabrică.

Așa că, aici la Villa de Almazan am coborât încet, pâș-pâș, cu speranța în suflet și foame în stomac și am găsit un mic dejun aproape ca în țările mâncătoare-de-dimineață: croissante micuțe, iaurt, cafea, pâine prăjită, dulceață și farfurioare gata pregătite cu oareșce mezeluri și cașcavaluri gata debitate. Poate ar fi mers niște porții puțin mai mari și ceva ouă, dar n-am comentat nimic-nimic, m-am bucurat în sinea mea de bucate, bune toate.

Seara e însă și mai interesant, toată lumea vine să se delecteze cu un vin bun sau o bere rece și să guste micuțele tapas-uri oferite din partea casei. Prețul mi s-a părut foarte bun: un pahar de vin 2 euro, o apă plată mică 1 euro. Nu doar clienții hotelului coboară seara la bar cred că vin și oameni din vecini la câte o șezătoare; ceva mai greu acum ca a fost pandemie dar totuși bucuroși de povești. N-ar fi fost rău ca hotelul să aibă și o terasă cumva acoperită, pentru cei care ies afară la dohănit.

Sunt câteva scaune și mese la intrare, însă am prins o ploaie bună și toate s-au murat. Parcarea e mai mult decât încăpătoare iar wifi-ul a funcționat așa cum trebuie. Ce am mai remarcat… a, liniștea din jurul hotelului mai ales seara, curcubeul fain ce l-am prins după ploaie… și prețul afișat în cameră, nu știu daca era cel corect, 150 de euro pe noapte… eu nu am plătit, a fost aranjat dinainte cu firma, însă daca e așa, e destul de mare după mine. Dar, un hotel de încredere.

Câteva cuvinte încă vreau să vă mai spun despre orășel, avem un râu de munte, Duero, o cetate veche restaurata așa cum trebuie și un parc. Toate-s amenajate așa cum scrie la carte și poți găsi exact ce cauți atunci când vrei să te relaxezi după o zi de lucru. Merită de dat un ocol și chiar de trecut prin orășel printre căsuțele de piatră foarte pitorești. Prin parcul de pe malul râului am dat la un moment dat de mai multe terenuri de fotbal unde se antrenau o grămadă de copii, la modul serios, nu doar la o miuță. Și atunci am avut revelația, uite dom‘le de aia! De aia ce? Ei ce, știți voi, de aia ne uităm noi doar la TV la Euro și ce e mai rău e ca mă tem ca așa vom face încă 10 ani de acum înainte…

---

VIZUALIZĂRI: 196 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI