Cazare inspirată la Haţeg

TIPĂREȘTE

Devenind mai mult turişti de week-end în ultimii ani, cum am găsit oportunitatea de vreme şi de buget, am proiectat degrabă un mini-circuit la început de mai anul acesta, în care să ajungem pe unde nu ajunsesem încă – pe frumoasele noastre plaiuri transilvane. Prima destinaţie a reprezentat-o mănăstirea Prislop, unde este celebrul mormânt al lui Arsenie Boca, loc în care fuseseră deja cunoscuţi de-ai mei, şi unde am simţit nevoia să merg…

De 1 Mai la ştiri au spus că la Prislop au fost în pelerinaj vreo 95000 oameni! Aşa că am amânat momentul pentru primul sfârşit de săptămână de după 1 Mai, sperând ca afluenţa va fi mai mică. Am planificat plecarea de vineri de dimineaţă şi întoarcere duminică seara, cu 2 obiective de atins: mănăstirea Prislop şi salina Turda.

Folosind asiduu situl de faţă, din ce am studiat şi evaluat, am „căzut” până la urmă pe o cazare la Haţeg, în apropiere de mănăstire. Alegerea a fost „Vila Veche”, la care am rezervat cazarea telefonic. Alternativa era să rezerv în satele de lângă mănăstire, unde, din câte am citit, ar fi însemnat o izolare faţă de civilizaţie, iar noi eram dornici de viaţă! Alegerea s-a dovedit a fi inspirată.

După un traseu: Bucureşti – Piteşti - Rm. Vâlcea – Sibiu – Sebeş – Orăştie – Haţeg, cu descoperirea noilor porţiuni de autostradă recent date în folosinţă, ajungem la destinaţie. Plecarea din Bucureşti a fost la 08.15, iar sosirea acolo la 16.00, dar trebuie ţinut cont că am ieşit din Bucureşti cu chiu, cu vai, după o oră şi un sfert, din cauza traficului (locuim în sectorul 3), iar pe drum am oprit la km. 80, la Deduleşti şi la Orăştie. În plus, soţia, care a condus, a căutat să respecte regulile de circulaţie, ca să nu ne luăm amendă .

Locaţia este foarte uşor de găsit, sunt şi indicatoare odată ce intri în Hațeg. Găseşti o curte interioară prietenoasă, cu parcare rezervată clienţilor, la care „am aplicat”, cum se spune, fără probleme. Recepţia este la bar, undeva chiar la intrare, în vecinătatea terasei ce arată destul de bine. Suntem găsiţi în calculator imediat şi ni se dă cheia de la cameră, pentru a vedea „dacă ne place”. Punerea de problemă mi s-a părut mai mult decât OK, aşa că am mers în corpul nou de clădire, unde am găsit o cameră pe placul nostru... Am luat camera, fără ezitare, apoi am explorat puţin micul orăşel.

La capitolul cazare, plusurile au fost: mobilier nou, spaţiu de-ajuns, televizor cu ecran plat pe perete, o mică terasă în faţă. La grupul sanitar, obiecte sanitare noi, funcţionând bine, fereastră de mansardă deasupra duşului, ce asigura o bună aerisire a întregii camere de baie. Minusuri: lipsă pantă de scurgere la pardoseala din baie, minifrigider gol şi care, la funcţionare scotea zgomote diverse, iar cel mai mare minus a fost faptul că din vecinătatea imediată a pensiunii se auzeau cocoşi şi găini foarte… activi, dându-ţi uneori senzaţia că eşti în vreun sat. Cel mai rău a fost că dimineaţa, la ora 4, ne-a cântat cocoşul zdravăn, aşa încât odihna noastră a fost uşor afectată…

Experienţa restaurantului este una notabilă. Servirea a fost promptă, chiar dacă a fost asigurată de o tânără ce nu cred că avea 18 ani. În afară de celebra supă gulaş ungurească (pe care eu o ador!), ne-am bucurat de un platou rece, pe care l-am întâmpinat cu palincă din partea locului şi l-am „spălat” cu un vin al casei destul de ieftin şi foarte bun.

Cazarea în această locaţie eu o consider reuşită şi cred că aş reveni oricând cu plăcere.

Dimineaţă ne-am îndreptat către mănăstire, unde am întâlnit o aglomerație la care nu ne-am fi aşteptat, dar căreia i-am făcut faţă, pentru a ajunge la celebrul mormânt, pe crucea căruia am reuşit să aşezăm o mângâiere şi o rugă. Am remarcat peisajul absolut deosebit în care este aşezată mănăstirea, atmosfera pozitivă, aerul, oamenii care, deşi erau mulţi, păreau civilizaţi în căutătura lor după o fărâmă de speranţă.

Drept concluzie, aş spune: obiectiv atins, după o cazare inspirată în Haţeg la Vila Veche.

---

VIZUALIZĂRI: 2255 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI