Vila Rândunica - o locație la care revii cu plăcere

TIPĂREȘTE

Încă de acum doi ani am ochit această locație, când, deși cazați în altă parte, i-am făcut o vizită, mai spre seară și patronul, extrem de amabil, ne-a invitat să vedem camerele. Bine, cunoșteam clădirea din anii în care, vară de vară, străbăteam la pas Eforie Sud și bârfeam fiecare stabiliment, dar și pe clienții lor.

Abia anul acesta, după o decizie din scurt de a petrece ultimul weekend de vară, sfârtecat, la mijlocul lui, de primul weekend de toamnă, am luat legătura cu patronul și, spre plăcuta surpriză, am aflat că are locuri libere. Așadar, beneficiind și de serviciile unei autostrăzi aproape pustii, am ajuns, după vreo două ore, la poarta Vilei Rândunica. Unde am fost întâmpinați de doamna, care ne-a dat pe mâinile abile ale domnișoarei, studentă la turism și căreia îi prevăd chiar un viitor strălucit în domeniu.

Deci, prima impresie, bună. Am fost conduși în camera de la etajul 1 și nu am putut să nu rețin aspectul nou și curățenia holului interior și a scărilor. Accesul în cameră se face cu un card, dar nu din cele cu bandă magnetică și care, adeseori chiar la case mari, se demagnetizează când ți-e lumea mai dragă, de trebuie să cobori la recepție și să aștepți până când, amabil, recepționerul de serviciu ți-l remagnetizează... Interesant aspect tehnologic, cardul de aici este prevăzut cu un cip în genul celor de pe cardurile bancare și funcționează impecabil.

Camera în sine este spațioasă, chiar dacă fără balcon. La intrare, te întâmpină un hol dotat cu un cuier, din care se despart încăperile destinate sălii de baie și dormitorului. Cea dintâi este, de asemenea, generoasă ca volum, iar în interiorul său se află foenul și un uscător de rufe pliant, ceea ce este un plus extraordinar pentru un hotel de pe litoral. Dormitorul are un pat dublu cu noptiere la fiecare cap (în camera în care am stat se mai găsea încă un pat, dar nu am fost taxați pentru o triplă), televizor și un răcitor comod pentru o gustare și o băutură de sezon. În cameră mai sunt o masă și două scaune-fotoliu relaxante, precum și un șifonier uriaș (aici apare un prim minus, anume o oarecare lipsă de planeitate a podelei – a fost pusă șapă autonivelantă? – ceea ce duce la deschiderea inopinată a unor sertare sau, dimpotrivă, la închiderea ermetică a altora).

Ferestrele de la dormitor și din baie au plase de țânțari, ceea ce este, iar, un plus deosebit, ținând cont de flora și fauna dobrogeană. Există aer condiționat, cu aparat modern și telecomandă, pe care nu l-am folosit, deoarece nopțile au fost suficient de răcoroase. Legat de acest aparat de aer condiționat, aș avea o sugestie de ordin managerial. Folosirea lui costă (știam asta de pe site și, în plus, este afișat vizibil, la intrare). Acest aspect l-am mai întâlnit și prin alte locații, nu numai în România. Cum ar fi, prin alte părți, taxa impusă pentru folosirea internetului. Sincer, impactul psihologic asupra turistului nu este unul pozitiv. Pentru că nu dă bine ca serviciile să fie taxate suplimentar, față de costurile inițiale. Pur și simplu, acestea ar trebui incluse din start în prețul cazării. Știu, argumentul pentru plata suplimentară este acela că nu poți obliga pe cineva să dea bani pentru un serviciu pe care nu dorește să îl folosească. Și este adevărat, pentru spălătorie, transfer dintr-o locație într-alta, programe speciale TV... Dar nu și pentru servicii care au devenit indispensabile, precum aerul condiționat sau internetul. Iar introducerea acestora în prețul cazării, deoarece suma totală se repartizează pe un număr mai mare de camere, nu ar duce la o creștere semnificativă a acestuia. Este doar o opinie.

Continuăm. Internetul este gratuit și de o calitate foarte bună, cum rar am întâlnit. De altfel, router-ul este plasat inteligent, acolo de unde emisia să nu fie perturbată. Iar la parter, lângă recepție, există un automat de unde se poate lua o cafea cu adevărat delicioasă (lucru rar la astfel de mașinării). Iar savurarea acesteia, pe fotoliile largi din hol, la lumina colorată a unei veioze pe care patronul o aprindea discret, ne-a făcut să abandonăm ideea de a ne reîntoarce în cameră sau de a lua lichidul dătător de viață din altă parte.

Pentru că a venit vremea să vorbesc despre gazde. Vila aparține unei familii, care se ocupă de tot. Domnul, doamna și domnișoara sunt omniprezenți, dar discreți, atenți la tot ce se întâmplă, fără să deranjeze sau să se amestece în viața turistului, așa, fără nici un rost. Personal – știu, e unul dintre defectele mele – sunt circumspect atunci când vine vorba de locații familiale, deoarece am unele amintiri neplăcute legate de sfaturile gazdelor despre ce ar trebui să fac, ce să mănânc, ce să îmi placă... De aceea, când spun că am fost încântat de atitudinea actualelor gazde, de discreția dar și promptitudinea lor, atunci când tu, turist, le cereai un sfat, am exact proprietatea și sensul cuvintelor. Jos pălăria pentru acești oameni, care încearcă să ridice serviciile la un nivel peste ceea ce suntem obișnuiți să găsim în România.

Dacă ținem cont de faptul că Vila Rândunica se află la doi pași de centrul stațiunii și de plajă, pe o stradă liniștită și sigură (lângă sediul poliției locale și vizavi de ceea ce a fost palatul reginei Maria, înainte ca aceasta să se mute la Balcic – din povestea plină de detalii oferită de gazdă), toate acestea pot contribui la alegerea fără rezerve a unei locații plăcute pentru un sejur la Marea Neagră.

Am lăsat la sfârșit, totuși, singurul aspect cu adevărat negativ, dar care merită citit și judecat. Unul dintre prosoapele de față, deși fusese spălat, dintr-un motiv oarecare, purta pe el un artefact al activității umane – știți, din acela care răsare în urma unui intens fenomen de gândire sau, ca să fiu mai direct, un omonim al musulmanului din povestea lui Wilhelm Hauff și care avea supranumele de cel Mic... Bun, se mai întâmplă, am lăsat prosopul pe jos, la baza uscătorului. L-am găsit ridicat și împăturit cu grijă, cu tot cu artefactul cu pricina. A doua zi l-am pus din nou pe jos și acolo a rămas, până la plecare. Or ăsta este singurul lucru pe care nu l-am înțeles.

Însă, adunând și scăzând, rezultatul dă cu plus, iar ca valoare, cu mult peste zero. Ceea ce înseamnă că, dacă la anul voi mai putea ajunge la Eforie Sud, voi suna direct la telefonul Vilei Rândunica. La care sper să îmi răspundă domnul, doamna sau domnișoara.

---

VIZUALIZĂRI: 2275 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI