Vila Larisa – Moeciu de Sus

TIPĂREȘTE

Am avut aici un retreat în noiembrie 2014. Trebuia să stăm patru nopți însă am stat doar trei că a iesit cu scântei din cauza organizatorilor oaspeți – nicicum din cauza pensiunii și din cauza asta nici nu intru în detalii.

Era cam frig – zapadă, na, munte (aproape), venea iarnă… Trebuia să plecăm de acolo în prima zi de iarnă – vacanța de 1 decembrie – însă prima zi de iarna m-a prins acasă :) m-am și blocat în trafic pe 30 noiembrie, duminică seara, în fata la Universitate, la Targul de Craciun :) toată lumea venea să vadă târgul.

La Pensiunea Larisa am ajuns târziu, joi seara, pe 27 noiembrie, pe la 20:00. Puteam ajunge pe la prânz însa am lenevit prea mult, vremea închisa trăgea la somn, ne-am mișcat greu…

Activitatile au inceput pe la 17:00 însă doar cu o parte din participanți, unii au venit și după ora 20:00, dupa mine, alții și a doua zi, era așa, program mai liber ales.

Tot îmi zboară gândul la alte detalii și focusez mai greu pe pensiune – sunt lucruri ce se întipăresc în minte și scapi mai greu :) tot revin in memorie cu prioritate când accesezi zona lor.

Astfel că detaliile despre pensiune alunecă în back-ground – dar tocmai pentru că nu este nimic de comentat se estompează.

Când ai vacanță de odihnă și n-ai altă treabă te impactează felul cum te servește și ce-ți dă să mananci însă de ți-i plină mintea cu alte lucruri aproape nici nu sesizezi lucrurile astea, devin automatisme :)

Cina de bun venit a fost delicioasă – o ciorbă de fasole ce semăna a iahnie – asta pentru că trebuia să venim la prânz :)

Și asta după peripețiile de accesare.

Eu mergeam fericită la pensiune cu telefonul în mână (cu numarul de telefon) pentru ipoteza că nu voi găsi pensiunea foarte ușor – și asta s-a și întâmplat cu toate că trebuia mers, simplu, înainte, pe vale (Valea Băngăleasa, pană la numărul 165) însă era întuneric și ne orientam greu – de veneam pe ziuă nu era deruta asta.

Și-n apropiere de pensiune mă hotărăsc să sun ca să cer indicații despre repere și îmi raspunde o doamnă exasperată – dealtfel foarte drăguță si foarte amabilă și cooperantă și dispusă să ne converseze spunandu-ne că toata ziua a fost exasperată de telefoane care îi cereau indicații pentru a ajunge la Pensiunea Larisa când ea se află în Brasov și nu are nici o legătură cu Pensiunea Larisa decât ceva foarte vag și întamplător – ne-a spus ea atunci ce – nu mai țin minte… iar organizatoru’ oaspete ce ne-a dat acest număr de telefon se încapațâna să nu raspundă la cele două telefoane ale sale așa că a fost moment de suspans – nu prea lung – că dupa vreo cinșpe’ minute ne-a sunat organizatoru’ – într-un final – și ne-a primit – acum îmi analizez amintirile să îmi dau seama dacă cu lehamite adică dacă ne-a primit cu lehamite – însă lehamitea a aparut cu evidență ceva mai încolo și m-a făcut să-mi iau lumea în cap lăcrimând și blestemând…

Pensiunea Larisa – cumințică și draguțică – am vazut-o doar cand ne-a adus ciorba, foarte drăguță, camera am luat-o tot de la organizatoru’ oaspete și nu prea ințelegeam eu care-i treaba cu organizarea acolo însă am urmat programul cât am putut (până am colapsat),

Și Pensiunea Larisa o vedeam doar când ne aducea mâncare – delicioasă – atunci când i se spunea să aducă mâncare și nu la ore fixe pentru că activitațile se întamplau în sala de mese și uneori mai depășeau programul planificat.

La masă aveam meniu fix, nu aveam din ce alege, erau puse toate farfuriile pe masă și abia apoi ne așezam și noi dar mâncarea era foarte bună. A fost demipensiune, fară mic dejun, cine vroia, putea să comande și mic dejun, era 17 lei.

Sala asta de mese era și living și restaurant și bucatarie că după bar era frigiderul și un blat masă ceva și ceva ustensile de bucatarie să îți faci o cafea, ceva… a, și mai era și sală de conferințe în același timp și uneori și sală de sport că ocazional activitațile mai aveau și ceva exerciții fizice specifice, nu era mereu de stat pe scaun. Și mai era și hol de trecere că dacă vroiai să ieși din clădire treceai prin restaurant, living, sală de sport, sală de conferinte, hol și dacă mai era și oră de exercitii nu mai ieșeai nicicum că populația bloca ieșirea fiind rasfirată prin încăpere și trebuia să aștepți pană se termină activitatea ca să fugi la zapadă.

Mai era o ieșire însă am descoperit-o mai târziu.

Dealtfel, vila frumușică, are o curte largă în față, iarbă, foisor, jucarele de copii – tobogan, platformă de urcat pentru tobogan – ca un castelaș, așa, copiii – fericiți!

Atmosferă de munte, aer ozonat – am primit informații că este zona cu cel mai pur aer din țară.

Cred.

Valea Bangaleasa are și un pârâiaș ce o străbate și aproape de pensiune este un pod ce duce pe celalalt mal, spre un magazin mixt (cu un nume ceva cu ABC, parcă) pe care magazin l-am vizitat de multe ori cu tot felul de doleanțe. Găseai diverse de trebuință.

Șoseaua este de partea pensiunii și nu de partea magazinului. Am văzut că în zona pensiunii, de aceeași parte cu pensiunea era un panou micuț din lemn atârnat de un stâlp ceva și care ne informa că în zonă putem găsi lapte proaspăt – asta așa, ca reper.

A doua zi, vineri fiind au început să curgă turiști prin toate curțile învecinate că mai toate erau pensiuni și pe șosea și unde te uitai numai grupuri, grupuri la plimbare, la aerisire, la distracție.

Am avut cameră la etajul întâi, camera 5, prima pe stânga că pe dreapta era un hol ce ducea în altă parte, nu știu unde, adică holul din stânga, camera din stânga, prima.

Camera – cam micuță, televizorul după ușă, pe stânga, apoi dulap, parcă model cireș era, cu oglindă, un pic de loc în fața dulapului și a televizorului apoi patul lipit de peretele stang și cu un culoar îngust pană la peretele drept, perete la capatul caruia era intrarea în baie adică dormeai așa cam cu nasul la ușa băii. Eu cum dorm de obicei invers decât restul lumii, stateam cu nasul spre televizor.

Mi-a plăcut că în colțul ce se făcea între dulap și televizor era fixata o etajeră foarte utilă unde puteai pune tot felul de lucruri.

Podeaua camerei era ma joasă decat cea de pe hol și spre ieșire făcea un prag înalt astfel că mezina care era micuță exersa mult.

A fost foarte cald în cameră și era plăcut să aerisesc uneori fară să se răceasca camera.

La o zi după ce am venit s-a stricat lumina la baie și am folosit baia pe întuneric restul timpului. Nu am semnalat nimanui, nu știu de ce, nu-mi stătea capul la asta, nici nu m-am gândit să anunț și de-aș fi gandit cred că uitam cum pașeam pe ușă afară din camera.

Am solicitat să schimb lenjeria de pat că am avut petrecere cu biscuiti Oreo și s-au umplut cearceafurile de imprintig… Am primit altă lenjerie însă am schimbat-o eu și n-am știut ce sa fac cu cea folosită, am lăsat-o undeva pe hol…

Pe ansamblu a fost bine însă evit să pun concluzii pentru că de câte ori îmi amintesc de acel retreat îmi ies aburi pe urechi deși nu are legătură cu pensiunea însă sunt lucruri de care nu prea-mi pot aminti cu plăcere…

---

VIZUALIZĂRI: 3017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI