Locul unde sa nu va duceti... sfatul meu

TIPĂREȘTE

In vara trecuta, fiica mea fiind intr-o tabara la Bran mi-am zis sa-l iau si pe fiul meu cel super ocupat pentru cateva zile sa vizitam orasul si imprejurimile. Ne-am cazat la o pensiune pe care din start nu o recomand, nici daca va apuca ploaia sau taifunul sau orice altceva... mai rau ca la pensiunea aceasta nu o sa va fie.

Dragii mei, va prezint cu toata (ne) placerea Pensiunea Angelica, din Bran. Este un complex de mai multe vile, in care au loc in fiecare vara tabere internationale. Aici vin elevi din Anglia si interactioneaza cu cei din tara noastra. Toate bune si frumoase din acest punct de vedere. Am avut un mare noroc, prin faptul ca in anul acela, scoala unde invata fiica mea a organizat sederea copiilor la o alta pensiune, si asta pentru ca in anul precedent au fost plangeri din partea copiilor la capitolul camere si apa calda aici la pensiunea Angelica. Copiii din “gasca” fiicei mele (de la scoala ei) au venit aici doar sa manance si sa faca activitatile interactive cu copiii britanici. Nu stiu cum au stat aici ceilalti copii veniti din alte orase... ca cei britanici aveau o alta cladire super moderna si cu piscina interioara unde turistii de-alde noi nu aveam permisiunea…

Am facut rezervare telefonica si “mare” bucurie si chiar extaz pe mine sa am camera acolo, ca deh, sa fiu aproape de fiica mea si de colegii ei care ma stiau.

Ei, dragii mei, am ajuns la destinatie si bucurosi am luat camera in prmire. Dar vai!!! Ce am vazut dar mai ales ce-am mirosit? !... Dar sa incep cu descrierea camerei. Ne-au dat mai intai una care era exact deasupra bucatariei si va dati seama ce mirosuri... deja stiam meniul zilei: atunci se pregatea renumita si mirositoarea varzaaa! Ptiu, ce miros, muica!!!... In plus, camera era intunecoasa rau, de parca intrai intr-o grota, cu miros deja inecacios, un mobilier infect, vechi de pe vremea servitorilor fanarioti si cred ca nici asternuturile nu erau mai breze... M-am apropiat doar putin de pat si deja mi s-a luat. Am rugat cu politetea mea renumita si cu zambetul meu candid (de fapt o grimasa ce mi-a lasat cateva riduri…) sa ne schimbe camera si ne-au dat o alta.

Dar norocul nostru, repede-repede dupa noi; tot ca precedenta, mai putin lipseau din peisajul lui Angie, miresmele de varza cu alte alea... Dar hai sa nu fiu chiar asa de nerecunoscatoare. Camera asta era ceva mai mare, cu un pat dublu si pentru baiatul meu au adus un alt pat, o dormeza, la cererea lui. Mobilierul tot vechi cu miros de igrasie peste tot. Si tot in semiobscur…Probabil ca asa era trendul in vara aceea. Sau ce mai? ! Aveam deja discoteca in dormitor si nu mai trebuia sa cobor la cea a copiilor…De cantat imi cantam singura, mai mult a paguba, iar de dansat…poate pe peretii…aoleu…nici aia, ca sa vedeti ce urmeaza…

Dar sa povestesc mai departe aventurile din Pensiunea Angie-Bantuita.

Baia era mica, mica, delicata vezi-doamne si cu acces greu in interior. Era strict de o persoana…si aceea destul de supla, asa, ca pentru criza de acum… Cealalta, la coada… (ei, lasa, ca-ti vine si tie randul…) In plus nu functiona bine spre deloc trasul apei de la vasul de WC. Trebuia de fiecare data sa trag de clenciul care este in interiorul bazinului pentru a curge apa din rezervorul care lucra fata “acoperire” (capac). Ei, dar sa trec si peste asta. Amuzant, nu? ! Ca de horror nici nu poate fi vorba…doar fapta…adica mai pe inteles, crunta realitate…

A fost dificila sederea noastra acolo, mai ales noaptea, pentru ca se lasa o umezeala de nedescris. Ce v-am zis? ! In Grota-umezita cu noi. Asternuturile cand intram in pat erau umede la propriu, nu ca ar fi facut cineva ceva in pat, doamne fereste! Dar am dardait imbracata si cu tricouri si un pantalon de trening, toate puse peste pijamale. Asa a fost! Zau!!! In plus, televizorul avea o telecomanda ultra-defecta si pentru fiecare canal schimbat, trebuia s-o iau de la zero. Cu siguranta sa nu uit sa numar, deh, fiind in vacanta…Asa ca m-am lipsit partial si de aceasta “imbunatatire” de cazare “super-inferioara”.

Ei, dar stand eu asa intr-o frumoasa si minunata seara de vara, in Grota Angie, seara am descoperit ceva. Ah, nu pixelul violet…sau aia era flacara. Hai ca le-ncurc…si astea au fost mai de curand, nu in vara trecuta. Am descoperit…ce-am descoperit? ! Hai ca nu ghiciti…Am descoperit gauri in pereti, acoperite cu bucati de servetel. Deci, aveam in fata o enigma “enigmatica” ce m-a pus serios pe ganduri si pe care trebuia s-o rezolv: ce fel de pereti avea aceasta vila? ! Ah!! Miss Bond-ul din mine s-a pus in actiune. O enigma, nu prea greu de elucidat. Se auzea perfect dintr-o camera in alta. Un fel de telefon fara fir dar cu pereti bombardati si acoperiti cu hartie. Si asta era umeda. Uh…doamne… Deci clar, rigips si ala pus cine stie cum; la juma de foaie…transversala…

La capitolul “Mancare” nu a fost aproape deloc pe placul meu de mare si recunoscuta gospodina si eu nu sunt o mofturoasa defel. Mananc in general cam de toate, dar sa fie proaspat, bun si comestibil. Dar s-a intamplat, deh, ca-n horror, sa fie o mancare rece, cand era normal sa fie calda, si invers, of, doamne, macar la pranz. M-am mirat ca nu am facut vreun herpes sau copiii vreo toxiinfectie alimentara. Ptiu, fugi…Dar dupa vreo saptamana de la revenirea acasa, intr-o seara cand am ascultat la TV stirile serii, tocmai prezenta aceasta tabara de copii din Bran, vila Angelica. Si acolo fusesera diagnosticati destui copii tocmai cu o mare toxiinfectie alimentara. Saracutii de ei si norocosii de noi. Le-am spus si alor mei vestea minunata ca am avut noi marele noroc si i-am multumit lui Dumnezeu ca nu ni s-a intamplat si noua. Mi-a parut foarte rau de acei copilasi, saracutii, carora le venisera parintii sa-i ia acasa mai devreme din faimoasa tabara internationala.

Concluzia: eu nu recomand la nimeni aceasta pensiune-grota cu tenta de horror, pentru experienta neplacuta, umezita si tremurata traita la vila Angelica. Pacat ca acolo se organizeaza in fiecare vara tabere pentru copiii nostri. Mai ales ca si eu si copiii mei, spre nesansa noastra, AmFostAcolo!

Cu mult drag, Ileana

PS. Regret ca nu am poze cu interiorul plin de mare “fast si eleganta” obscura din Grota Angelica. Daca stiam ca voi scrie despre ea aici, cu siguranta ca trageam cateva cadre…asa, doar ca sa va mai destindeti si voi fruntile... ha ha!!!

---

VIZUALIZĂRI: 7884 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI