Cazare într-o fermă tradițională provensală

TIPĂREȘTE

A fost destul de greu de ales cazarea din Provence, pentru că trebuia să îndeplinească mai multe condiții: să fie poziționată relativ echidistant față de principalele obiective pe care le aveam în plan, să aibă parcare și să ofere mic dejun, să fie o fermă rurală tradițională, dar să existe prin preajmă oarece mâncătorii. Despre facilități și preț rezonabil nu mai pomenesc, se-nțelege. A fost greu și pentru că oferta este, în mod surprinzător, destul de vastă.

În fine, nu vă mai fierb, am ales Montjoia. Așa o găsiți pe booking; pe GoogleMaps se numește Vaucluse Bed and Breakfast HMas de Miejour. Cea mai apropiată localitate e Le Thor, până la Avignon sunt 18 km, 28 până la Gordes, 76 până la Aix-en-Provence. Montjoia este exact ce am vrut: o fostă fermă tradițională, cu o casă tipic provensală de început de secol 19, dispunând de un vast spațiu exterior, dar și de facilități moderne, precum o piscină sezonieră. Oferta de cazare constă în 2 camere duble, un studio și un apartament în clădirea principală, precum și 2 căsuțe construite ulterior pe domeniu, izolate una de alta, fiecare cu acareturile proprii.

Am rezervat o cameră dublă în casa veche, cea mai mică (20 mp), pentru 4 nopți și prețul de 540 euro, incluzând micul dejun. Am avut drept de anulare gratuită până cu vreo 2 săptămâni înainte, pe urmă plata s-a făcut automat. N-am comunicat în avans cu gazda, n-am simțit nevoia și se pare că nici ei n-au avut nimic deosebit a ne comunica.

Cazarea se face începând cu ora 16, așa că nu ne-am grăbit să ajungem. De la Cannes am fi putut s-o luăm pe drumul cel mai scurt și am fi făcut vreo 2 ore jumate, însă am preferat să-l facem mai ocolit și să mai vizităm ceva pe parcurs, așa că am urmt linia franjurată a coastei. Am poposit mai întâi în Port Grimaud („Mica Veneție” a Franței), unde s-a întâmplat să mai ajung acum mulți-mulți ani și mi-a plăcut maxim – un fost sat pescăresc mlăștinos, transformat în unul dintre cele mai exclusiviste locuri de pe Coasta de Azur; ne-am plimbat cu barca pe canale, printre proprietățile și yachturile celebrităților și apoi am mâncat o delicioasă înghețată de... violete (despre care citisem și țineam musai s-o încerc), servită de o vânzătoare româncă.

Ne-am mutat câțiva km mai departe, în St. Tropez, unde am vizitat Muzeul Annonciade (o mică, dar minunată colecție de artă găzduită de o fostă capelă de secol 16) și ne-am foit un pic prin centrul vechi. De aici am părăsit țărmul mării; am pus cap compas destinația noastră finală, am străbătut păduri și coline pe drumuri secundare, până în sfârșit am dat în autostradă, pe care am părăsit-o în dreptul orașului Cavillon. Din acest punct și până la Montjoia n-a mai fost decât o aruncătură de băț.

Ferma noastră se află într-o zonă de livezi și culturi de lavandă și viță-de-vie, precum multe alte ferme vecine, unele transformate deasemenea în case de oaspeți. Ghidați de Waze, n-a fost deloc greu să ajungem. Ne-am oprit în fața porților monumentale și am sunat la interfon. După 2-3 minute, porțile s-au dat alene în lături și ne-a întâmpinat proprietarul, care ne-a invitat să pătrundem în incintă. Am lăsat mașina în parcarea spațioasă din dreapta intrării, pe urmă ne-am urmat gazda în stânga, în direcția casei.

Aceasta arată precum multe alte locuințe tradiționale provensale, aveam să le întâlnim la orice pas: case de piatră, în general cu 2 niveluri, cu aspect neregulat și obloane colorate (verde, albastru, roșu etc; în cazul de față gri-verzui). Am străbătut un hol întunecos, apoi fosta bucătărie și micuța sală de mese, am urcat un șir de trepte și iată-ne în fața ușii camerei noastre. Pe o plăcuță agățată într-un cui scria „Chambre Olivier” (Camera Măslinul). (Celelalte se numesc Floarea-Soarelui și Mac, sugerând decorațiuni și culori diferite. Apartamentul aparține clădirii principale, dar are intrare separată, prin spatele acesteia și se cheamă Căsuța Albasatră).

Domnul gazdă ne-a descuiat ușa și ne-a prezentat facilitățile. Ne-a spus despre micul dejun, ne-a încurajat să ne bucurăm de toate spațiile comune ale proprietății și să-l contactăm dacă va fi cazul (n-avea să fie). La rugămintea noastră, ne-a oferit câteva recomandări de mâncătorii prin zonă (este una la vreo 2 km, La Table Paysanne, însă trebuie rezervare prealabilă; sunt mult mai multe în Le Thor și mai ales în fermecătorul L’Isle sur la Sorgue, aflat la 7-8 km de Montjoia). Ne-a oferit, desigur, un rând de chei, inclusiv telecomanda pentru porțile mari.

Camera Măslinul este compusă din hol, baie și dormitor, cromatica ducând spre paleta de crem-vernil. Primul lucru pe care-l remarci este tăblia uriașă, înaltă până în tavan, din spatele patului, pe care stă frumos caligrafiat un citat (habar n-am cui aparține, dar mi-a plăcut); tradus, sună așa: „În Provence, soarele răsare de 2 ori: dimineața și după siestă.”

Patul este dublu, dotat cu saltea groasă și bună, învelit cu lenjerie albă de bumbac și, pe jumătate, cu o pătură-cuvertură. Câte 2 perne de fiecare și prosoape colorate în 2 dimensiuni ne așteptau pe pat. De-o parte și de alta sunt noptiere simple cu serare, din lemn vopsit în alb. Din tavan coboară, pe niște cabluri lungi, câte un bec gigantic pe post de veioză.

Mobilerul camerei mai cuprinde o măsuță de toaletă cu oglindă, o piesă de epocă, dotată cu tot felul de compartimente și sertărașe, deasemenea vopsită în alb. Pe peretele opus patului, un cufăr decorativ, un scaun-balansoar și o măsuță pe care stau cănile de ceai. Deasupra, agățată, o colivie cu un canar de jucărie, iar pe perete, televizorul. Fereastra dă spre grădină și poate fi acoperită cu draperii groase, podeaua e acoperită cu dale de gresie mată, în nuanțe roșiatice. Există și aparat de aer condiționat, însă n-am avut nevoie să-l pornim.

Mi-a plăcut extrem de mult dulapul de pe hol, mai bine zis ușile lui din lemn traforat într-un model dantelat ce amintește de cele maure. Par a fi vechi și prețioase, nu știu de unde și cum, am vrut să întreb, dar am uitat. Înăuntru am găsit umerașe și rafturi pentru haine.

Baia este „colorată” în alb și vernil și dotată cu tot ce trebuie: chiuvetă, oglindă, WC, cadă. Drept consumabile am avut săpunele rotunde și hârtie igienică, iar în dulăpior ne aștepta uscătorul de păr. Fereastra de dimensiuni normale asigură lumină naturală și posibilitatea de a aerisi eficient.

Locul are multe spații comune și chiar s-a nimerit să le testăm pe toate, pe cele exterioare și interioare, pentru că am avut parte și de vreme frumoasă, dar și de o zi cu ploaie și răcoare. Există o bucătărie veche (o încăpere mică, îngustă, în care s-a păstrat spălătorul de piatră) și o bucătărie modernă, unde dimineața gazdele pregătesc micul dejun, iar în restul zilei poți să-i folosești facilitățile. N-am văzut totuși pe nimeni să gătească, doar să încălzească la microunde și, desigur, poți să-ți păstrezi câte ceva în frigiderul comun. Mai e un fel de cameră de zi, cu canapea și fotolii, dotată cu cărți, jocuri și materiale informative (din care ne-am inspirat cu succes pentru a vizita împrejurimile).

Micul dejun (sau alte mese) se pot servi fie înăuntru, într-o săliță dedicată, fie pe terasa din spatele casei, dacă vremea permite. În tot cazul, în fiecare dimineață am găsit preparatele de mic dejun deja expuse, nu ne rămânea decât să alegem: mezeluri uscate, brânzeturi maturate, unt, dulcețuri și gemuri de casă, iaurt, cereale, dulciuri home-made, o brânză de vaci excelentă (de fermă), ouă de la găinile proprii (pe care trebuia să ni le fierbem singuri într-un recipient anume; ouăle, zic), fructe și sucuri naturale. Toate excelente și de cea mai bună calitate!

A propos de ouă, în prima dimineață am făcut-o de oaie. Crezând că sunt deja fierte, mi-am pus un oușor în suportul special și l-am spart în capăt, constatând cu stupoare că-i crud. Evident, nici nu-l mai puteam fierbe în stadiul ăsta, a trebuit să-l duc la bucătărie odată cu toate cele de debarasat și să explic gazdelor (doamnelor casei), cum m-am priceput, ce prostioară făcusem. Am fost asigurată în repetate rânduri că nu-i nicio problemă, mi-au arătat cum se folosește scula de fiert ouă, dar tot m-am simțit ca naiba... În fine, sper să fi recuperat oușorul ăla, poate la vreo omletă sau alt preparat...

Există mai multe spații de relaxare, fie în apropierea terasei unde se servește masa, fie ceva mai departe, pe spațiul verde. A propos de spațiul verde, acesta este de-a dreptul vast, până în buza unui ochi de pădure și foarte bine îngrijit, ai loc berechet de plimbare sau de bătut mingea. Sunt și câțiva pomi fructiferi, peri și gutui, fructele tocmai se pârguiau la data vizitei noastre. 3-4 găinușe ciugulesc fericite ici-colo, asta când nu stau închise în spațiul lor privat. Au 3-4 mâțe foarte simpatice care chiar știu să prindă șoareci (am asistat). Există și loc de joacă pentru copii, masă pentru ping-pong, un mic iaz cu pești și un dispozitiv din piatră folosit cândva pentru a măcina cereale. Mai există 2 platani uriași, de-o vârstă cu casa și un tei un pic mai tinerel.

Cireașa de pe tort este, desigur, piscina. Zona este îngrădită, portița poate fi accesată între 9 dimineața și 7 seara și, în imediata vecinătate, pe gazon, sunt amplasate șezlonguri și umbrele de soare. Există și o mică terasă acoperită, dușuri și toalete. N-am avut parte de ea decât în ultima după-amiază, parțial din cauză de vreme proastă, parțial din lipsă de timp. Dar în ultima zi am făcut în așa fel încât să rezervăm vreo oră și jumătate pentru relaxare la piscină și a fost perfect, mai ales că am fost singuri prin zonă.

Despre împrejurimi am amintit un pic; sau, mai degrabă, am lăsat de înțeles. Locul este destul de izolat, trebuie musai mașină (noi dispuneam de a noastră), deoarece cele mai apropiate restaurante și magazine sunt la câțiva km distanță. Altfel, un loc grozav pentru explorarea regiunii Provence. În ultima zi ne-am dus spre Aix și, dacă aș fi luat cazare pentru ultima noapte prin preajmă, n-ar fi fost rău, pentru că am fi scurtat un pic din drumul de întoarcere. Pe de altă parte, am fi ratat experiența cu piscina...

Ne-am simțit foarte bine la Montjoia! Un loc liniștit și intim, care ne-a întors un pic în timp, dar, în același timp, ne-a oferit tot confortul necesar. Micul dejun excelent, gazdele discrete și de ajutor (locuiesc tot în clădirea principală, dar cu intrare separată). M-aș întoarce și-l recomand cu toată inima! 

---

VIZUALIZĂRI: 120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI