Roma - Imagine superba vazuta pe gaura cheii !

TIPĂREȘTE

In a 4-a noastra zi, dupa ce mai aveam vreo 60 de euro in buzunare (cei care nu ati citit articolele anterioare, am explicat cum ni s-a furat portofelul cu bani si acte) pentru ca eu eram seful de trib... a trebuit sa fac un program de vizitare cu obiective gratis.

Cum entiziasmul nasilor slabise considerabil dupa furtul banilor, mergeau doar de gura noastra... mi-a fost greu sa ii scot din starea aia proasta. Insa, cu multa rabdare am reusit.

Propusesem sa mergem in Piata Cavalerilor din Malta, prima data m-a gindit sa luam metroul pina la Piramide, sa ii duc unde fusesem eu acum 2 ani cu baiatul meu, la Cimitirul Pisicilor, pentru a admira frumusetile de statui si pietre funerare, insa mi-am dat seama ca nu ar fi gustat asemenea arta asa cum am facut-o eu astfel ca din mers, am schimbat planul. Mergem pe jos si pina acolo va mai arat alte obiective. Nasul:Mai, fina, nu e cam departe? /Lasa, nasule ca si-asa n-ai alta treaba... vrei sa stai in hotel si sa plingi banii? Mai bine ne plimbam si sa vezi tu unde te duc azi, am o surpriza frumoasa/ Ce surpriza?? /Te duc sa te uiti pe gaura cheii!

Usurel am pornit la drum pe linga Piata Vittorio Emanuelle unde am admirat de pe troutar niste ruine in incinta unui parc ce fusese inaugurat in anul 1888, denumit pe vremea aceea Inima Verde a cartierului Esquilino. Acest parc se afla in centrul axei ce leaga doua mari si frumoase biserici, Santa Maria Maggiore si Santa Croce in Gerusalemme. Astazi, cartierul este unul multicultural si multietnic unde cred ca am vazut oameni de toate culorile si toate religiile. Tarabe si magazine cu de toate sint la tot pasul.

De aici am continuat drumul pe Via Leopardi si am ajuns la Colle Oppio asa cum apare scris pe harta. Aici am gasit niste ruine si cum insotitorii mei nu doreau sa afle mai multe amanunte despre acele ramasite... am continuat drumul spre un loc de unde se auzeau mute voci de copii si se vedeau capete dupa o numaratoare in rusesete. N-ati inteles nimic, stiu. Mi-am grabit pasul spre acele voci si am gasit o clasa de copii care faceau ora de sport in parc, cu miinile sprijinite de fintina, executau diferite exercitii si sarituri, culmea e ca profesorul numara "adin, dva, tri... si restul nu mai stiu... ". (Fac o paranteza, simbata dimineata cind deja eram acasa la mine am vazut un reportaj la Pro Tv cum ca la Domus Aurea - care, aveam sa aflu acum, se gasea tot in parcul ala, s-a facut pentru turisti un sistem video care, cu ajutorul unor ochelari speciali, redau pe pereti imagini si intimplari din istoria Domului de Aur. Nu au spus la tv care e taxa de vizitare. Pentru asta trebuie sa ma mai duc odata. ;))

Iesim din acest parc si ne indreptam spre Colosseum, desi il vazuseram in prima zi, acum am admirat si partea din spate, ca pe acolo ducea drumul nostru. Militari, lume puhoi. Cei care intrau cu masina in apropierea Colosseumului, erau opriti si verificati. Ceilalti, care mergeau pe jos, nu erau controlati in nici un fel. Poate cind intrau in incinta obiectivului, dar pentru curte nu era nici un punct de scanare a bagajelor.

De aici am fi dorit sa vizitam Santi Giovanni e Paolo si San Gregorio Magno, dar am nimerit la un azil de batrini si pe niste ulite infundate. Cu harta in mina si cu 4 perechi de ochi, ne-am ratacit. Pina la urma am intrebat la o curte pe niste batrini si foarte amabili ne-au spus ca sa iesim in strada, sa facem dreapta, sa ocolim parcul... etc... prea mult pentru plictisitii mei. Asa ca am iesit in strada mare, am traversat-o si am mers sa vedem Circo Massimo. De pe afara, din Piata Porta Capena, se vedeau niste ruine mici si un teren mare si gol. Cum o fi fost el in antichitate nu am putut sa imi imaginez.

De aici am urcat un pic pe linga marginea circului pina am ajuns la Via Sabina, nu inainte de a ne fotografia in fata unui monument foarte mare si frumos in Piata Ugo la Malfa.

Inca putin si am ajuns in Piata in care mi-am dorit sa ajung. Despre locul asta am aflat de la Larissa care mi-a recomandat ca nu cumva sa ajung la Roma si sa nu arunc un ochi pe gaura cheii. Si bine a facut caci locul este minunat. Desi piata era goala, tocmai cind eram la 15 metri de poarta, a venit un grup de chinezi pe segway si ne-au luat fata.

Ghidul lor le-a spus ca dincolo de aceasta poarta nu e Italia, nu e Malta, e un tarim extrateritoriale- adica extraterestru? Tinerii pe care ii insotea se uitau pe gaura si exclamau, care mai tare, care mai incet si toti faceau poze. Unul, mai de la coada, intreaba ce se vede si ghidul raspunde ca "sint 10 calugari dezbracati, asta o sa vedeti! ".

Cei care facusera poze aratau si celorlalti astfel ca si ai mei au inceput sa traga cu coada ochiului, incit surpriza nu a mai fost la fel.

De aici am intrat in Biserica mare, San Benedict (sper ca nu ma incurc) unde se afla si facultatea de teologie, apoi am mers pe drumul pe care am urcat si am intrat si in celelalte doua biserici de linga parcul cu portocali. Intr-una am gasit Capela lui San Alessio, unde sculptorul Andrea Bergondi a redat momentul mortii Sfintului, care, asa cum spune legenta, a murit sub o scara. Trepte originale din acea scara se gasesc intr-o caseta de sticla chiar deasupra statuii. Foarte interesanta capela. La aceasta biserica nu am putut intra acum 2 ani din cauza unei multimi de oameni ce se aflau in fata intrarii. Erau si de data asta insa cu mult mai putini. Cred ca aici se ofera o masa calda si fructe pentru ca am vazut cum ofereau saracilor piine, prune si ceva in caserole. In biserica se gaseau de vinzare citeva tablouri imprimate foarte, foarte frumoase, care puteau fi cumparate cu 5 euro. Mi-as fi dorit unul dar era mult mai mare decit fundul valizei, astfel ca am rezistat tentatiei.

De aici am facut un popas in parcul San Alessio sau gradina cu portocali. Peisajul ce se vede dincolo de zid este de toata frumusetea si merita tot drumul facut pina acolo.

Am coborit pe Via Sabina si am tinut stinga pina am ajuns la Biserica Santa Maria in Cosmedin. Aici am gasit o coada mare la Bocca de la Verita asa ca am sarit peste acest ritual, nu de alta dar riscam sa ies fara mina din gura aia de piatra. ;)

Intram in interiorul bisericii si dupa ce cascam gura pe pereti, mergem spre partea stinga cind un domn cu palarie neagra ne informeaza ca pe o portita pe care o pazea el, se putea cobori in Cripta Sfintului Andrei. Ma uit la nasa, ea la mine si ne descuie domnul portita apoi ne spune ca trebuie sa platim cite 1 euro de persoana. Ei, ca sa nu ne facem de rusine ca sintem zgircite, zic "hai sa coborim noi, fetele, si voi, baiaetii, ramineti p'acilea". Scot 2 euro si ii dau domnului. Numai ca ai mei baieti se cam uitau nustiucum... Nici n-ar fi platit 2 eurodar nici nu ne-ar fi lasat singure. Atunci domnul, ne zice in romaneste ca putem cobori toti 4 cu 2euro. :)

In cripta aia am gasit un altar, niste coloane in numar de 6, care nu au fost construite pentru acel spatiu ci au fost reconditionate, de aceea nu semanau unele cu altele. N-am inteles mai nimic din plansa cu informatii astfel ca am intrebat pe omul cu palarie, imediat ce am urcat scara. El ne-a zis ca acolo, prin locasurile de pe pereti, erau pastrate relicvele soldatilor (care soldati, din care razboi... n-am mai aflat ca s-a dat la politica cu ai mei).

De aici am mers pe malul apei pina la Isola Tiberina, am trecut podul, am intat in prima biserica intilnita pe partea stinga. Frumoasa, am stat pe scaune, ne-am odihnit in timp ce ne uitam pe pereti si pe tavane admirind picturile si decaoratiunile. Am vrut sa ii duc in Trastevere insa oboseala isi facea simtita aparitia si nici chiar eu nu mai rezistam prea mult, cred ca aveam vreo 5 ore de cind mersesem in continuu asa ca am decis ca sa ne adunam puterile si sa ne carabainm spre hotel, cu ultimile puteri, dar ca sa nu ratam ceva daca mai intilneam pe drum. Pina la hotel, telefonul ne arata ca mai sint vreo 3 km.

Primul obiectiv care ne-a iesit in cale imediat ce am trecut podul inapoi, era Museo Ebraico di Roma. Scump, domnule, scump!! 11 euro persoana. 8 euro la un grup de minim 20 persoane si 5 euro pentru studenti. Gratis pentru cei aflati in scaune cu rotile. L-am lasat pentru data viitoare ca arta bine si pe dinafara iar dupa pozele expuse pe gard, cred ca avea destule obiecte pretioase expuse in interior.

Am mers pe stradute si ne-am potolit pofta de dulce cu o inghetata, am mai zabovit putin in parcul de linga Vittorio Emanuele, la Altare di Patria... si de aici stiam ca mai avem cam o ora pina la hotel... Ajunsi in fata Columnei lui Traian, ne-am mai oprit in parcul de linga monument pentru a privi ruinele si la lumina zilei, caci in prima zi se insera in momentul in care am ajuns noi in zona. Ce mi-a fost dat sa vad in fata ochilor? Caii lui Gustavo Acheves. Cei despre care am scris in prima poveste a acestui serial. Erau vreo 5 de culoare neagra si mai multi de culoarea ruginei. Cum eram la o distanta considerabila, i-am zoom-uit cu aparatul si i-am admirat mai indeaproape.

Am marit "compasul" pina am ajuns la Santa Maria Maggiore si trecind prin filtrul de militari, am patruns in interior. Eu o mai vazusem de vreo 3 ori dar tot cu gura cascata am ramas si la a 4-a vizita. Nasa mi-a zis pe un ton de suparare "eu nici nu mai fac poze, ca oricit am incerca sa captez imagini cu asemenea frumuseti, e imposibil sa le mai gasesc in poze asa cum le-am vazut cu ochii mei". Deci i-a placut!

Imediat ce iesiti din biserica si daca stati cu spatele la ea, aveti un supermarket in partea dreapta Tuodi, si altul in partea stinga, la subsolul unui fel de mall. Daca la alta din dreapta fuseseram cu o seara inainte si am gasit preturi un pic mai mici ca la cel pe care il stiam eu in rind cu parcul din Piazza Vittorio Emanuelle, am zis sa intram si la Supermarketul din stinga. Doamne, un miros de cadavre neingropate ne-a intimpinat inca inainte de a cobori scarile rulante. Cu miinile la nas am intrat in magazin sa vedem cine a murit in interior. Prima vitrina aparuta in fata era cu niste pesti si fructe de mare, unele nemaivazute de mine. Am uitat de miros si le-am fotografiat pe cele pe care nu le mai vazusem. De aici venea mirosul, desi ele aratau foarte bine in conjurate de gheata... Am cumparat cite ceva pentru cei de acasa... cafele si dulciuri, apoi ne-am retras catre hotel.

A fost singura zi in care m-am culcat de la ora 5 dupa amiaza... rupta in bucati!

Am avut o zi frumoasa si multe locuri pe care le voi vedea data vitoare!!!

---

VIZUALIZĂRI: 4909 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI