Toate drumurile duc la Roma

TIPĂREȘTE

Toate drumurile duc la Roma este un proverb derivat din latină –„ Mille viae ducunt homines per saecula Romam”. În traducere liberă : „O mie de drumuri vor duce intotdeauna oamenii la Roma”. Expresia este din perioada de glorie a Imperiului Roman, când majoritatea drumurilor importante aveau ca punct final Roma. De altfel Roma mai era denumită Cetatea Eternă sau Centrul Universului.

Ei bine pentru, mine nu a fost deloc așa, ba chiar din contră. Abia după ce am epuizat vizitele în marile capitale ale Europei, mai mult chiar și în marile orașe ale Italiei, mi-am îndreptat atenția și către Roma. Aveam așa un presentiment, că nu o să-mi placă acest oraș. Fie din cauza aglomerației infernale pe care o urăsc, atât din traficul auto, cât și din cel pietonal, fie din cauza oamenilor care sunt cam gălăgioși față de gustul meu.

Ei bine, se pare că m-am înșelat amarnic. Mi-a plăcut atât de mult Roma, încât în topul personal al orașelor din Europa vizitate de mine, am pus-o pe un onorant loc trei, după Londra și Barcelona.

Dar să începem cu începutul. Am aterizat pe aeroportul din afara orașului Fiumicino. De-acolo am dat de o dezorganizare tipic italiană. Am ales să vin în oraș cu firma Terravision. Abia după o oră de așteptare, ne-am putut sui într-un autobuz. Am ajuns cu chiu cu vai în Gara TERMINI. Aici mizerie și pe străzi, mizerie si umană. Parcă toți șuții aveau aici întâlnire.

Am luat metroul până la hotelul pe care îl aveam la periferia orasului, despre care am povestit aici - vezi impresii. Aici am dat de o lume mai normală, într-o zonă mai aerisită.

Prima noastră vizită am dedicat-o Colosseumului. Ca să fac o paranteză, ce-ar fi o vizită la acest monument istoric, fără povestea din spate? Ar fi doar un stadion ajuns într-o mare stare de degradare. Povestea face toți banii! Vizitând acest stadion gigantic, nu poți să nu-ți închipui vuietul mulțimii la apariția gladiatorilor! Zeci de mii de oameni, prezenți pe aceasta arenă au exclamat în cor de încântare sau câteodată de dezamăgire, la încleștarea armelor gladiatorilor. Împaratul, ca să atragă mulțimea, decidea în funcție de uralele acestora, iertarea sau moartea unui gladiator. Sunt povești de viață, foarte sângeroase, ale istoriei umanității. Tocmai datorită acestor povești Colosseumul este vizitat anual de mii și mii de turiști.

Roma de altfel este un adevărat muzeu în aer liber. Te poți plimba nestingherit prin centrul istoric, fără absolut nicio țintă și fără niciun plan prealabil și nu ai cum să nu dai peste ceva interesant. Eu de obicei îmi organizez foarte strict o vizită, într-o capitală europeană. E, aici am făcut la fel, dar când am văzut cum stă treaba, am aruncat toate planurile la coș și ne-am apucat de hoinărit. Parcă plăcerea e mult mai mare așa, să nu mai stai cu ochii pe hartă, cu gândul că trebuie neapărat să vezi un anume obiectiv turistic.

Așa am ajuns și la Forul Roman și Forul lui Traian. Pe vremea romanilor, acest loc era plin de viață. Aici erau ridicate clădiri grandioase, temple, arcuri triumfale sau bazilici. Victoriile romane în războaie erau celebrate prin ridicarea unor arcuri de triumf uriașe, în formă de poartă. Reliefurile sculptate pe aceste arcuri înfățișau faptele istorice glorioase. Dintre toate aceste monumente de glorie, cel mai bine este conservat Arcul lui Constantin, care a fost construit în anul 315 d. Hr.

După Forumul lui Traian am dat de Columna lui Traian, ridicată în cinstea împăratului, în urma victoriei asupra strămosilor noștri dacii, conduși de Decebal. Pe Columnă este desenat (sculptat) un basorelief cu faptele de vitejie, de pe câmpul de luptă, al soldaților romani înfăptuite în războiul cu dacii. Chipul împăratului apare de mai multe ori.

În piața Venezzia tronează maiestos Monumentul lui Victor Emmanuel II. Acest monument enorm de marmură este vizibil din multe părți ale orașului, fiind un adevarat reper al Romei. Acesta a fost ridicat in numele celui denumit unificatorul Italiei. Ce m-a impresionat cel mai mult la acest monument grandios este vederea superbă asupra orașului.

Fontana di Trevi, această fântână celebră este înghesuită cumva într-o mică piață. Cu toate acestea nu ai cum să o ratezi, datorită valului de turiști ce se îndreaptă spre ea. Iar când ajungi acolo e efectiv nebunie. Nu ai loc să faci o poză, fără să prinzi alți turiști în ea. Nu știu parcă turismul a luat-o razna în ultimii ani și sunt o mulțime de obiective turistice sufocate din cauza celebrității și publicității excesive. Fântâna este foarte spectaculoasă. Este o fantezie a creaturilor mitice ale mării printre cascadele picăturilor de apă. Există superstiția că dacă arunci un bănuț în fântână, te vei întoarce cu siguranță la Roma. Eu am aruncat mai mulți, dar deocamdată nu m-am reîntors. Cert este că aș mai veni aici cu proxima ocazie, fără să stau prea mult pe gânduri.

Un loc de relaxare unde se strâng atât ziua, dar mai ales seara o mulțime de localnici și de turiști sunt treptele spaniole. Da am zis bine treptele! Acestea se află în Piazza di Spagna și și-au luat denumirea de la Ambasada Spaniolă situată în piață. La baza acestor trepte atât de cunoscute se află Fontana della Barcaccia (Fântâna vechii bărci).

Galleria Borghese este situată în parcul cu același nume, ce inițial a fost o podgorie. Acesta mai este denumit si parcul muzeelor. Cel mai cunoscut muzeu este desigur Galleria Borghese, care adăpostește lucrări de Tizziano, Carvaggio sau Raffaello și sculpturi de Bernini sau Canova. Este un muzeu deosebit de frumos. Un loc pentru suflet. Cadrul natural în care se află clădirea muzeului și grădina din spatele acestuia sunt absolut deosebite.

Piazza di Popolo sau Piața Poporului în traducere liberă este construită de popor, din banii poporului. De asta a și fost denumită așa. Este o piață imensă, pietonală, pavată cu piatră cubică. Are în centrul ei un obelisc egiptean vechi, adus la Roma de Împăratul Augustus, după cucerirea Egiptului. În lateral se află două biserici identice respectiv, Santa Maria dei Miracoli și Santa Maria in Montesanto.

Din această piață se ajunge cu usurință, dupa urcarea unor trepte la parcul Borghese, despre care am făcut referire un pic mai sus.

Panteonul este o construcție absolut impresionantă. Daca ne gândim ca a fost ridicat înainte de Hristos ramânem mască, efectiv. Acu peste 2000 de ani în urmă. Incredibil. Panteonul este o clădire formată dintr-un spațiu circular, ce este acoperit de o cupolă, un vestibul dreptunghiular și un portic susținut de coloane. Surprinde lipsa oricărei ferestre. Lumina poate pătrunde în interior, doar printr-o deschidere circulară situată chiar în vârful acestuia. Cel ce a construit această clădire grandioasă a intenționat să imite forma cerului și a globului pământesc. În acest templu erau venerați Venus, Neptun, Marte, Mercur, Pluto, Jupiter sau Saturn. Tot aici se sacrificau si animalele, ce erau arse si dedicate divinităților romane. Ei bine ce ar ramâne din această cladire grandioasă, fără povestea din spatele ei?

Unul din cele mai frumoase locuri din Roma mi s-a părut a fi Piazza Navona. Un loc plin de artiști de toate felurile. Este o piață vie, plină de frumos, iubită deopotrivă atât de localnici, cât și de turiști. Pe marginea pieței sunt o multime de cafenele si de terase, dar prețurile sunt foarte mari. Recomand aici o plimbare, dar pentru o bere sau ceva de ciugulit, mai bine alegeți o terasă de pe o straduță adiacentă. Mai multă liniște, prețul mai mic.

Pașii prin Roma ne-au dus la un moment dat și la Castelul Sant Angelo. După ce am trecut un pod celebru (Ponte Sant Angelo) de peste râul Tibru, unde erau indieni ce făceau levitație (poate e vreo șmecherie nu știu) am ajuns și la acest impozant castel. Acesta a fost construit ca mausoleu al familiei împăratului Hadrian. Ulterior a fost transformat în fortareață cu scopul de a apăra Vaticanul. De altfel se spune ca este legat de acesta, printr-o mulțime de tuneluri secrete, subterane. Acesta a fost un adevarat refugiu pentru papi, timp de o mie de ani. Are donjuane, creneluri, tunuri și obuze. Deasemenea are o colectie de arme și armuri din antichitate. De sus, se poate admira atât o parte din Roma, cât și Vaticanul. Recomand o vizită aici.

Am lăsat la urmă Vaticanul. Acesta este cel mai mic stat independent din lume. Are steag, frontieră, gărzi (simbolice). Trecerea din Italia în Vatican se face peste o linie albă trasată pe pavajul din Piața Sf. Petru. După ce am stat la o coadă destul de mare, dar care mergea destul de repede și după un control de securitate am intrat în statul Vatican, în Piața Sf Petru. Aici este reședința papilor, conducătorii bisericii catolice.

Piața Sf Petru este locul unde se adună, la marile sărbatori catolice, dar și duminica o mulțime de credincioși. Papa iese la balcon, la marile sărbători catolice, să rostească binecuvântarea „urbi et orbi” (către oraș si lume) și transmite un mesaj credincioșilor din toata lumea, în mai multe limbi. În mijloc se afla Obeliscul și cele doua fântâni ale lui Michelangelo si ale lui Bernini. Tot aici se afla statuia sfântului Petru și a Sfântului Pavel.

Atracția cea mai importantă de la Vatican este Basilica Sf Petru. Aceasta este cel mai mare si mai important edificiu creștin din lume. Aici se pot admira creațiile lui Michelangelo, printre care este și cea mai renumită, respectiv Capela Sixtină. Tot aici se mai pot admira lucrari ale lui Rafael sau ale lui Caravaggio. Tot aici se poate vizita și muzeul Vaticanului sau se poate urca pâna în vârf. Muzeul l-am vizitat, dar de urcat nu am mai apucat. O vizită la Vatican este un adevarat privilegiu pentru un pelerin creștin. Frumos ar fi de a asista la o slujbă aici. Cred că ar fi un moment înălțător.

Să mai spun că în ciuda aglomerației infernale din Roma, în special de la metrou, unde se intră ca la noi pe vremea lui Ceașcă, adică prin împingere, m-am simțit foarte bine aici. Cetatea Eternă așa cum mai este denumită mustește de istorie. Pentru cei pasionați, așa ca mine, este ceva magnific.

De mâncarea lor ce să mai zic? Mie îmi place foarte mult bucătăria italiană, iar aici e o adevărată desfătare a papilelor gustative. Îmi place până și pizza aia luată de pe stradă. Iar de înghețată ce să mai zic? E singurul loc unde era coadă non stop. Și culmea, cofetăria la care mâncam seară de seară era situată undeva la periferia Romei, în zona unde aveam hotelul.

Shopping.Cum să vii în Italia și să nu cumperi nimic? Noi am ales în special magazinele de pe strada Via del Corso, unde găsești cam tot ce-ți dorește inimioara. Mai puțin mărimile. Italienii sunt mai micuți așa de felul lor și din nefericire eu nu prea îmi găsesc mărimea potrivită (XXXL). Din acest motiv, strict pentru cumpărături, eu prefer Germania. Dar și-au cumpărat fetele la prețuri ok. Am mai cumpărat și de pe la periferie, din zona unde aveam cazare.

Mie mi-a placut mult Roma și m-aș întoarce aici oricând. Aștept acu să mi se îndeplinescă dorința de la Fontana di Trevi. Acu nu știu dacă am respectat întocmai tradiția și am aruncat bănuții pe spate, cu mâna dreaptă, peste umărul stâng! ;)

---

VIZUALIZĂRI: 3677 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI