Dezamagitor... si totusi minunat

TIPĂREȘTE

Am cumpărat bilete cu multe luni înainte pentru a-mi permite o vacanță de 4 nopți (3 zile pline, o seară și o dimineață) la Roma.

Adică am rezervat din august 2014 pentru 185 euro (bilet de avion fără bagaj de cală, 4 nopți cazare fără mic dejun la un hotel de trei stele în centru). Mi se pare un preț foarte bun (pentru că hotelurile sunt foarte scumpe în Roma dacă nu îți faci rezervare din timp).

Dar trebuie să adaugi circa 50 euro pe zi pentru meșe, cafea, înghețată, intrări la muzee, cate un mic suvenir și cadou.

Din fericire, nu trebuie să plătești pentru apă, pentru că îți umpli sticluța cu apa rece și bună la fiecare fântână sau cișmea întâlnită în drum!

Am stat la un hotel în centru (Rezidenza Domizia, pe strada Via Coronari), în apropierea pieței Navona. E un hotel situat într-o clădire de locuințe. Sunt multe astfel de mini-hoteluri în Roma și mi se păr ok pentru că beneficiezi de ședere în centru la prețuri rezonabile. Chiar dacă te mai întâlnești cu alți locatari și chiar dacă ferestrele tale se deschid cu o priveliște a rufelor puse la uscat de vecini, chiar dacă nu ai recepționer decât câteva ore pe zi, trebuie să recunoști că dacă mergi la un city-break e clar că pleci dimineață devreme și vii seara târziu, mort de oboseală - ai nevoie de cazare centrală, de o cameră curată, de un recepționer amabil și nepretențios. Așa că eu am fost mulțumită de hotelul în care am stat, deși camera avea un pat foarte mic. Și mobila prezentată drept vintage era de fapt... doar foarte veche!

Dacă ar fi să aleg încă o dată un hotel pentru Roma, aș alege tot unul în centru în defavoarea unui hotel cu camere mari, luminoase, cu mic dejun, dar la periferie. Asta pentru că nu am fost nevoite să luăm niciodată metroul, am plecat pe jos de la hotel și am ajuns imediat la Vatican, la Panteon, la Colosseum...

Și chiar dacă nu am avut mic dejun la hotel, eu aș zice că a fost o plăcere: dimineața ne alegeam o cafenea boemă în apropiere, pe o străduță îngustă și ne savuram minunatul espresso italian și proaspătul croissant sau sandwich (sau chiar un sandwich făcut din felii de pizza). Entuziasmate, dar și puțin debusolate, ne făceam, cu harta în mână, planul de vizitat pentru ziua respectivă, în timp ce priveam în jur și încercam să vedem cât mai multe detalii (strada, magazinele din jur, cum vorbesc italienii, cum se îmbracă, ce manaca dimineața, ce program au, cum e traficul, se circulă cu mașini sau scutere? câți români muncesc în jur, cum e vremea, etc...) Nici nu se poate compara cu un dejun luat în restaurantul hotelului, nu-i așa?

Să te documentezi! Neapărat! Și să-ți cumperi un ghid turistic despre Roma.

Din păcate, nu sunt informații afișate despre biserici, despre picturile din biserici, despre sculpturi, despre vestigii, ...

Aici e un mare minus al Romei pe care l-am simțit și m-a durut: să ai atâtea lucruri frumoase, să vina atâția oameni să le vadă și tu să nu le spui nimic interesant despre ele?!

Deci: alocă-ți timp să privești totul în detaliu și neapărat să ai cu tine un ghid detaliat ca să poți citi despre ce vezi. Sunt foarte multe de văzut, fiecare biserică, fiecare palat, fiecare monument are propria poveste. Și e păcat să nu o afli...

Mi s-a părut neîngrijită: clădirile aveau tencuiala scorojită sau căzută, bisericile erau nerenovate. În general mi s-a părut că totul era lăsat în paragină.

Pe timpul nopții, fântinile nu erau luminate îndeajuns ca să le pună în valoare, deși turiștii erau numeroși și după lăsarea serii...

Aglomerația de la punctele de interes turistic era foarte obositoare: nu poți să te oprești să admiri ceva ce-ți place pentru că sunt zeci de oameni lângă tine care se împing, care vorbesc, care fac fotografii fiecărei pietre, scobituri. Iar de fotografiat, e aproape imposibil să obții o fotografie fără să mai apără cineva în cadru!

Mi-ar fi plăcut ca la Vatican să fie ceva mai organizat: nu e normal să fii hărțuit de ghizi care îți fac turul Vaticanului contra cost (dar și contratimp: parcurgi atât de repede muzeul încât nu apuci să acorzi atenție niciunui exponat). Cred că ar trebui că existe servicii puse la dispoziția turiștilor într-un mod mai oficial, iar informațiile oferite să fie mai documentate.

Nu mi-au plăcut suvenirurile kitschoase care se vindeau în magazine sau în tarabele de pe stradă.

Nu erau restricții în ceea ce privește micii comercianți africani care te agasau în încercarea lor de ați vinde ceva, orice (de la genți de firmă până la umbrele), pentru a obține un mic profit.

În general, nu mi-a plăcut atitudinea autorităților italiene de "lasă mă, că merge și așa". Adică, de ce să ne obosim să renovăm, să realizăm puncte de informare, să punem în valoare, să facem un Tur oficial (cu Bus, cu ghizi, cu informații detaliate) - oricum turiștii vin și fără asta!

Totul!

Contrar a ceea ce am scris mai sus, am realizat că la Roma trebuie să simți și să gândești după alte reguli. Și că nu trebuie să încerci să vezi toată Romă dintr-o singură sforțare!

Sigur că ai plecat spre Roma cu niște așteptări despre ceea ce ai să vezi, ai să guști, ai să afli.

Dar vei fi luat prin surprindere și te vei bucura de terasele de pe străzi înguste, cu mesele mici, din lemn vechi, înghesuite pe trotuar. Nu e hărmălaie ca la Fontana di Trevi, e așa liniște aici, și clădirile, așa neîngrijite cum par ele, sunt colorate, cu flori (sau rufe!) la ferestre și îți dau o senzație intimitate și de «acasă».

Am învățat că e nevoie și de momente de rătăcire pe străzi, sau de reverie în diverse locuri fascinante.

Roma îţi face surpriza ca, pe lângă atracţiile principale cunoscute de-o lume întreagă, să mai scoată din mânecă, aproape la fiecare colț de stradă câte o minunăţie pentru fiecare – că e o bisericuţă nemarcată pe hartă, cu picturi dumnezeieşti, sau un ornament arhitectural, adevărat filigran în piatră, poate să fie o mică prăvălie cu prăjituri delicioase sau chiar un magazin în care găseşti pantofii ideali şi poşeta visurilor, pinii umbrelă care mi-au plăcut atât de mult, maşinile de dimensiuni atât de mici, gelateriile, orice, ceva ce nici cu gândul nu gândeşti!

Sigur ca mi-au placut: Basilica San Pietro, și Piaza Navona, și Palazzo Doria Pamphilj, și Colosseumul, și, ... și, ...

Dar mi-a plăcut că după ce am "cucerit" toate aceste minunății, am lăsat "la dolce vita" să ne recucerească simplu:

Felicita

e un bicchiere di vino con un panino...

---

VIZUALIZĂRI: 3465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI