La plimbare prin Roma

TIPĂREȘTE

Când ne-am hotărat să adăugăm aceste două zile în Roma, la concediul petrecut în Spania, ştiam că este prea puțin. Ce să vizităm în două zile?

Roma este un muzeu în aer liber, cu monumente antice, palate şi clădiri istorice. Opere de artă ale unor artişti renumiți şi tezaure prețioase se găsesc în numeroasele sale biserici şi muzee. Roma are străzi şi străduțe care se termină în piețe cu fântâni grațioase, obeliscuri sau coloane. Greu de ales!

Am început, călătoria prin Roma cu zona antică unde istoria, miturile şi legendele se împletesc. Aceasta aminteşte de timpurile în care Cetatea Eterna era caput mundi, capitala lumii cunoscută până atunci.

În piața Colosseo, Roma îşi etalează două monumente excepționale care merită văzute: Colosseum-ul, cel mai mare amfiteatru al Imperiului Roman şi Arcul lui Constantin.

Am ajuns la Colosseum, dimineața devreme, la ora deschiderii ghişeelor. Aici lungi şiruri de turişti, aşteptau să-şi cumpere biletul de intrare. Noi ne-am mulțumit să admirăm doar exteriorul.

Construcția a fost începută de împăratul Vespasian, în anii 72-73, pentru a celebra triumful său militar în Orientul Mijlociu. Amfiteatrul a fost inaugurat, încă neterminat, de fiul său Titus, în anul 80. Cândva, zidurile Colosseum-ului răsunau de luptele gladiatorilor şi de strigătele mulțimii. Aici aveau loc şi execuții, vânători de animale, spectacole de teatru. Toate sub privirile a peste 50.000 de spectatori. Istoria sângeroasă a Colosseum-ului s-a desfăşurat pe parcursul a mai bine de 400 de ani. Apoi a fost abandonat, şi în Evul Mediu este transformat în fortăreață şi apoi folosit ca groapă de gunoi. Acestei utilizări i-a pus capăt, în secolul al 14-lea, papa Benedict al 14-lea, cosacrând amfiteatrul memoriei martirilor creştini, care au fost masacrați aici. În secolul al-18-lea au început lucrările de restaurare, care continuă şi azi.

Şi acum, după aproape doua mii de ani Colosseum-ul impresionează. Rămâi uimit de cât de pricepuți erau romanii la arhitectură dar şi la tehnicile de construcție şi organizare a spațiului.

În umbra Colosseumului, se află Arcul lui Constantin, un monument triumfal construit în anul 315, pentru a celebra victoria împăratului Constantin asupra rivalului său, Maxentius, în bătălia de la Ponte Milvio. Este o construcție masivă cu trei arcade, decorat cu basoreliefuri şi opt statui care înfățişează soldați daci capturați de armata lui Traian. A fost printre ultimele monumente construite în Roma antică.

De la Arcul lui Constantin, pe Via de San Gregorio, am ajuns la Colina Palatină, una dintre cele şapte coline ale Romei. Este locul unde s-au ridicat primele edificii ale oraşului, chiar înaintea Forului Roman. Mi-ar fi plăcut să avem mai mult timp la dispoziție să putem vizita şi acest loc. Legenda spune că aici se află peştera Lupercal, unde Romulus şi Remus au fost găsiți de lupoaică şi unde Romulus a întemeiat Roma, după ce şi-a ucis fratele. Colina Palatină a rămas ca obiectiv de văzut, pe îndelete cu altă ocazie.

Următoarea destinație a fost Forul Roman. Primele temple au apărut aici în sec. al VI-lea î. Hr., în timpul domniei primilor regi etrusci. Pe masură ce imperiul înflorea, împărații, politicienii şi negustorii s-au întrecut în a umple zona cu monumente din cele mai frumoase. Aproape o mie de ani Forul Roman a fost centrul vieții politice, economice şi religioase a oraşului. După căderea Imperiului Roman, timpul şi-a pus amprenta asupra construcțiilor, iar incendiile şi cutremurele au făcut ravagii în oraş. Piatra, marmura, statuile, au fost luate pentru construirea bisericilor şi palatelor.

Din Forul Roman, astăzi a mai ramas un amestec de ruine. Dar cu multă imaginatie, plus hărți şi pliante bine făcute, sau apelând la serviciile unui ghid, veți vedea forul revenind la viață.

Noi nu am intrat în Forul Roman. L-am admirat din stradă şi am încercat să identificăm câteva din construcțiile care erau cât de cât în picioare. Am văzut Curia - locul unde se reunea Senatul, Bazilica lui Maxentius, Arcul lui Septimius Severus, Templul lui Saturn, din care au mai rămas opt coloane, lângă el Templul lui Vespasian care mai are doar trei coloane, Templul lui Castor şi Polux-trei coloane şi Templul Vestei-şase coloane.

Am făcut câteva poze şi ne-am întors pe Via dei Fori Imperiali, cea mai veche stradă din Roma, care leagă piața Colosseo de piața Veneția. Strada este umbrită de nişte pini minunați şi are înşirate pe partea dreaptă alte foruri, dar şi statui ale împăraților romani.

În ceea ce priveşte construcția forurilor imperiale, Cezar a fost cel care a dat tonul, construind aici, în perioada anilor 54-46 î. H., propriul for. Modelul său a fost urmat de toți ceilalți împărați din secolele I şi II d. H., până la Traian. Aşa s-a format acest complex monumental în Roma antică.

Din Forul lui Cezar au supraviețuit timpului trei coloane şi bazamentul templului zeiței Venus Genitrix.

Tot în această zonă, după Forurile lui Nerva şi Augustus, se găsesc Pieţele lui Traian şi Forul lui Traian. Ambele construite de credinciosul său arhitect Apollodor din Damasc.

Columna lui Traian era piesa centrală care domina forul. Monumentul a fost ridicat pentru a celebra victoria asupra dacilor, în anul 113 şi este foarte bine conservat. Are 38 de metri înaltime şi a fost construit din marmură albă. O friză în formă de spirală, minuțios sculptată cu episoade din campaniile victorioase ale împaratului Traian, înconjoară coloana.

Timpul trece repede în Roma aşa că am lăsat în urmă zona antică şi am pornit în căutarea celorlalte atracții ale oraşului.

În imediata apropiere a Forului Roman se află Piața Veneția. Impozantă şi cu arhitectură de calitate, este centrul geografic al oraşului. Monumentul Victor Emanuel al II-lea domină piața şi este flancat de Dealul Capitoliului, inima vechiului oraş. Acest altar colosal din marmură albă este dedicat unificarii Italiei şi aici se află mormântul Soldatului Necunoscut.

Pentru Piaţa Veneția, am rezervat doar puţină vreme, doar cât să admirăm marele monument şi clădirile din jur.

De aici am pornit pe Via del Corso. A doua dintre strazile importante ale Romei, a devenit la modă începând cu sec. al 15-lea. Este renumită pentru bisericile noi sau renovate, pentru palatele în stil baroc, dar şi pentru shopping cu prețuri mai accesibile. Am văzut magazine în special pentru tineri dar şi magazine cu antichități şi suveniruri.

Şi am ajuns în Piața Quirinale, amplasată pe cel mai înalt deal din Roma - Colina de Quirinale. Este una dintre cele mai frumoase piețe din oraş. Liniştită şi aristocratică, aceasta găzduieşte în perimetrul său Palatul Quirinale şi Palatul Consulta. Primul este fosta resedință de vară a papilor, până în 1870, a regilor Italiei şi a preşedinților Republicii Italia. Celălalt palat este acum sediul Curții Constituționale. Piața Quirinale este ca o terasă deasupra acoperişurilor cartierului Trevi şi are ca punct de atracție fântâna Monte Cavallo, cu cele două statui colosale ale lui Castor şi Pollux de o parte şi de alta a unui obelisc egiptean.

Cei care vor să viziteze biserici în Roma trebuie să-şi drămuiască atent timpul. Oraşul are sute de biserici şi cu greu te poți decide pe care să le vizitezi. Pe cele mai mari? Pe cele mai vechi sau pe cele mai celebre? Fiecare are povestea sau legenda ei, unele adăpostind opere de arta şi relicve prețioase. Bisericile pe care le-am vizitat mi-au depăşit asteptările. Sunt grandioase, pline de picturi şi sculpturi ale unor artişti celebri, fresce, mozaicuri, parcă ar fi muzee.

Înainte de a părăsi Piața Quirinale, am întâlnit o biserică superbă, care nu era în planul nostru de vizitare: Biserica SantʼAndrea al Quirinale. A fost o surpriză foarte plăcută. Este opera lui Bernini şi a fost terminată în anul 1670. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost fațada care seamană cu un templu grecesc. Are un portic cu două coloane şi un fronton triunghiular, desupra căruia se află insemnele cardinalului Pamphili, cel care a ordonat ridicarea bisericii. Interiorul este surprinzător, are planul oval şi cuprinde altarul şi patru capele. Cupola este elipsoidală, pictată cu auriu şi decorată în partea de jos cu îngeri. În altarul din bronz aurit se află o pictură care îl înfațişează pe Sf. Andrei. Coloane din marmură şi alte elemente ale templului grecesc au fost folosite şi în interior. Se spune că această micuță biserică era considerată de Bernini o capodoperă a sa, şi în ultimii ani ai vieții venea aici destul de des. Merită văzută. Din cauza faptului că interiorul este foarte slab luminat şi nu am reglat aparatul deloc, pozele nu au ieşit bine.

Roma a fost dintotdeauna un oraş legat de apă. Malurile Tibrului au fost locul ideal pentru a întemeia un oraş. Tibrul a fost cale de comunicație încă din antichitate şi sursă de apă pentru romani după distrugerea apeductelor de către goți. La sfârşitul Evului Mediu, pentru a rezolva problema alimentării cu apă a oraşului, papii au decis să construiască fântâni flancate de cişmele şi bazine de utilitate publică. Grație generozității acestora, fântâni monumentale împodobesc acum oraşul. Acestea sunt opere ale celor mai buni artişti ai timpului.

Dacă vine vorba despre fântânile Romei, prima care ne-ar veni în minte ar fi Fontana di Trevi, datorită peliculei “La dolce vita” a lui Federico Fellini. A fost construită între anii 1732 şi 1762, pentru Papa Clement al XII-lea.

Prima impresie: o fântână atât de mare într-o piață foarte mică! Este asezată de-a lungul unui perete al Palatului Poli. În nişa centrală este o statuie a lui Neptun, într-un car de luptă în formă de scoică. Statuia este flanacată de tritoni călare, care simbolizează unul o mare linistita şi celălalt o mare furtunoasă. Statuile din spatele lui Neptun reprezintă Sănătatea şi Abundența şi cele de pe frontonul fântânii reprezintă cele patru anotimpuri.

Dacă v-a plăcut la Roma şi vreți să reveniți, trebuie să aruncați un bănuț, peste umar, în fântâna. Aşa se spune.

Fiind în Roma, am zis noi, trebuie să încercăm pizza şi spaghete preparate de un “italiano vero”. Să nu uităm de cafeaua espresso şi de faimoasa înghețată italienească. A urmat o pauză într-un restaurant tihnit, numai bun să ne tragem sufletul, unde nu ştiu dacă mâncarea era preparată de un italian veritabil, dar cele trei ospătărițe erau românce.

Din nou pe străzi şi străduțe, până în Piața Santa Maria Maggiore, în centrul căreia se află o coloană din bronz cu o statuie a Sf. Maria cu copilul.

Tot aici se află una dintre cele patru biserici patriarhale ale Romei, Santa Maria Maggiore. Este una dintre cele mai mari şi mai vechi biserici din Roma, datând din sec. al V-lea şi care avea menirea de a celebra o minune: o ninsoare cazută în miezul verii. Legenda spune că în noaptea de 5 august 356, Fecioara Maria a apărut în visul papei Liberius şi al unui patrician bogat, cărora le-a spus să construiască o biserică în locul în care va ninge a doua zi. Și aşa a fost: a nins şi ninsoarea a trasat perimetrul în care avea să fie ridicată biserica.

De-a lungul secolelor biserica a suferit nenumarate distrugeri dar şi renovări. Are o fațadă frumoasă din anul 1700, cu două domuri, un portic cu cinci deschideri şi o lojă cu trei arcade. Statui de sfinți şi papi, împodobesc coronamentul. Cloptnița care are 75m înălțime, fiind cea mai înaltă din Roma.

Biserica Santa Maria Maggiore este renumită pentru interiorul somptuos, care te impresioneză prin bogăția şi eleganța decorațiunilor. Splendidul plafon aurit este susținut de coloane masive din marmură, care despart cele trei nave. Remarcabile sunt mozaicurile care se află deasupra coloanelor din nava centrală, care descriu scene din Vechiul Testament, cele din absidă, frescele şi sculpturile în marmură. În fața altarului, unde numai papa sau un preot desemnat de el oficiază slujbele, se află un baldachin bogat ornamentat care este susținut de patru coloane antice.

De-a lungul navei din dreapta se află Capela Sistina frumos decorată cu fresce şi care pare o biserică în biserică. Capela Paolina se află în capătul navei din stânga şi are un altar decorat cu pietre prețioase. Lângă ea se află Capela Sforza, proiectată de Michelangelo.

Acest splendid lăcaș de cult găzduiește moaștele Sfântului Matei dar și ale altor martiri. O placă aflată în dreapta altarului marchează locul de veci al lui Gian Lorenzo Bernini, iar în Confessio, o statuie a Papei Pius al IX-lea îngenunchează în fața unei racle care conține un fragment din ieslea în care s-a născut Isus. Este o biserică de-a dreptul impresionantă, te lasă fără grai.

Următorul obiectiv a fost Biserica San Pietro in Vincoli (Sfântul Petru în Lanţuri). Care pare modestă în comparație cu superba şi maiestoasa Santa Maria Maggiore.

Este renumită pentru faptul că în interiorul ei se află o statuie uluitoare: Moise al lui Michelangelo, care captează atenția privitorilor. Monumentalul Moise, sculptat în marmură de Carrara este una dintre cele 42 de statui care trebuia să împodobească mormântul Papei Iulian al II-lea. Proiectul s-a modificat şi doar această statuie flancată de alte două (realizate de elevi de-ai lui Michelangelo) au fost finalizate. Chiar și Michelangelo a considerat statuia lui Moise una dintre cele mai bune lucrări ale sale.

Biserica a fost ridicată în anul 442 în locul unde se presupune că, în timpul persecuției din vremea împăratului Nero, Sf. Petru ar fi fost condamnat la moarte. Scopul construirii bisericii ar fi fost acela de a adăposti lanțurile cu care a fost legat Sf. Petru în Ierusalim. Lanțurile sunt acum expuse într-o raclă frumoasă din aur. Interiorul este sobru, cu trei nave. Cea din centru este amplă şi are o frumoasă frescă pe tavan. Două rânduri de coloane din marmură albă, delimitează nava centrală.

Urmatoarea destinațe a fost Piața San Giovani in Laterano, un ansamblu arhitectural foarte valoros, cu multe construcții remarcabile: biserica San Giovani in Laterano, o mănăstire, baptisteriul, palatul Laterano şi Obeliscul lui Tuthmosis al 3-lea.

Obişnuiți să considerăm Vaticanul inima creştinătății, ne este greu să ne imaginăm că timp de mai multe secole papii au locuit în această piață, în Paltul Laterano.

Bisericia San Giovani in Laterano fondată de împăratul Constantin în sec. IV., este cea mai veche dintre bisericile papale şi catedrala Romei. De asemenea, este “mama” tuturor bisericilor din oraş şi lume, conform inscripției de pe fațadă. Aici Papa oficiază slujbele în calitatea sa de Episcop al Romei.

De-a lungul timpului biserica a fost afectată de incendii, de cutremure şi a fost jefuită. Ce vedem azi datează din perioada anilor 1646-1666, mai puțin fațada principală, adaugată mai târziu. Fațada este renumită pentru statuile lui Hristos şi ale apostolilor, în total 15 statui din travertin, înalte de 7m. Uşile din bronz sunt foarte vechi. Ele au fost luate de la Curia din Forul Roman.

Interiorul este în mare parte realizat de Borromini şi este impresionant. Are cinci nave, un splendid plafon aurit, din lemn casetat şi o podea care a rămas neatinsă de noua amenajare. Între coloanele navei principale, Borromini a creat nişe, unde se află statui colosale din marmură ale apostolilor. Altarul este acoperit de un baldachin gotic şi poate fi folosit doar de papă. În fața altarului, o scară duce până în Confessio, care adăposteşte mormântul Papei Martin V. Biserica are câteva capele ale căror nume nu le ştiu, deoarece nu era scris, aşa cum am văzut în alte biserici. Totusi, una am identificat-o: este Capela Corsini situată în nava din stânga. Este închisă cu nişte porţi din fier şi găzduieşte mormântul lui Clemente XII.

Aici am încheiat prima zi de vizitare a Romei. Chiar dacă uneori a plouat, acest lucru nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de ceea ce ne-a oferit oraşul. Nu am vizitat ce ne-am propus decât într-o mică masură. Porniserăm să explorăm Roma, având un plan bine făcut. Dar oraşul ne-a luat prin surpridere şi foarte repede am uitat de plan, am uitat de ghid, am folosit ocazional doar harta şi ne-am lăsat prinşi în mrejele lui, cuceriți de atracțiile întâlnite la tot pasul.

A doua zi a fost dedicată Bazilicii Sf. Petru şi Muzeelor Vaticanului după care am poposit în Piața Spaniei, despre care o să vă povestesc acum.

Piața Spaniei este îndrăgită atât de locuitori cât şi de turişti. Ne-a întâmpinat aşa de aglomerată şi zgomotoasă de parcă toți turiştii şi toți localnicii şi-au dat întâlnire aici. Și m-am întrebat: piața este faimoasă datorită treptelor spaniole, datorită fântânii sau datorită magazinelor de lux care se găsesc pe străzile din jur? Sau poate că este vorba doar de publicitatea de care a avut parte? Nici nu mai contează! Piața are un aspect armonios şi obiective care o fac foarte atractivă. Ea şi-a luat numele, ca şi treptele de la Palazzo Spagna, construit în 1622 ca reşedință a ambasadorului Spaniei la Sfântul Scaun.

Principalul loc de întalnire în Roma, piața are o scară monumentală – faimoasele trepte spaniole. În fiecare primavară, în luna mai, eleganta scară prinde viață şi culoare, datorită tradiționalei expoziții de azalee.

În fața treptelor spaniole se află Fontana della Barcaccia, mica şi excentrica fântână, proiectată de Pietro şi Gian Lorenză Bernini să arate ca o barcă pe jumatate scufundată. A fost realizată în memoria inundațiilor din 1598 şi este decorată cu un soare şi cu albine, simbolurile familiei Barberini.

Situată în capătul superior al treptelor, Trinita dei Monti este o frumoasă biserică gotică franceză cu fațada renascentistă şi cu două turnuri clopotniță. În fața bisericii se află Obeliscul Sallustian, din granit roşu care a fost adus la Roma după domnia lui Augustus, fiind mutat în acest loc din dorința Papei Pius al VI-lea, în 1789.

Mulți turişti ar putea fi seduşi de rafinatele magazine şi galerii care se găsesc pe străzile din jurul pieței. Aici este cea mai importantă, dar şi cea mai scumpă zonă de shopping din Roma, care îşi ademeneşte vizitatorii cu nenumarate tentații.

---

VIZUALIZĂRI: 2897 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI