Prima oară la Roma

TIPĂREȘTE

Parcă niciodată nu am fost aşa nerăbbdător să plec într-un sejur ca în cel de faţă iar motivele sunt lesne de înţeles – era un cadou surpriză făcut de copii pt. soţia mea de 8 Martie de care ştiam de la sfârşitul lui decembrie 2012; mergeam pt. prima oară la Roma, oraş pe care vroiam să-l vizitez de multă vreme; era un sejur atipic pt. noi, într-o perioadă în care, de regulă, munceam, ; plecam doar noi doi, fără însoţitori, cum ne obişnuisem în ultimul timp etc

Încep să mă documentez: vremea se anunţa frumoasă, cu temperaturi maxime de 16-18 grade, prietenii de pe AFA (un izvor de informaţii foarte util!) detaliase cu lux de amănunte toate informaţiile de care aveam nevoie (mulţumesc în special @BOGDAN DSN, @andromeda, @diana-s!), aşa că existau toate premisele unui sejur reuşit, ceea ce s-a şi întâmplat, dar nu fără oarece peripeţii!

Plecăm pe 5.03.2013 de pe Otopeni, cu Alitalia, la 6.25 iar după cca două ore eram deja pe aeroportul Fiumicino, după un zbor liniştit, în timpul căruia am servit un ,,simulacru’’ de mic dejun, constând în 4 fursecuri şi un ceai (zgârciţi ,,broscarii’’ aştia!) şi am admirat crestele înzăpezite ale munţilor (cred că Alpii Dinarici din Slovenia!); ne-am recuperat bagajele fără probleme iar în cca o jumătate de oră de la aterizare ieşeam din aeroport mergând spre dreapta vreo două sute de metri până în staţia buss-ului Terravision care, conform celor citite pe site, venea cam la 20 de minute iar biletele le puteam lua de la şofer –să fim operativi mi-am zis, adică să-i păcălim pe cei care stăteau la coadă în aeroport la ghişeul Terravision şi care, mă gândeam eu, vroiau să-şi ia bilet dus-întors pt. a scuti 2-3 euro – 8 euro faţă de 10 sau 11 cat te costa separat! MARE ŢEAPĂ – am aşteptat 40 de minute până a venit autobuzul, pe un frig pătrunzător şi îmbrăcaţi cam ,,subţireanu’’! Ulterior am aflat că, acest autobuz are un orar de plecare foarte bine pus la punct, în extrasezon circula mai rar şi de aceea este bine să vă documentaţi la ghişeele companiei.

În jurul orei 10.00 am ajuns în gara Termini unde am servit micul dejun la bufetul din incinta sălii unde se afla ghişeul Terravision, am cumpărat Roma Pass (voi reveni cu detalii!) şi bilete Trambus (hop-on/hop-off) după care am luat un taxi din faţa gării (m-a surprins ordinea de aici cu toate că aveau şi ei câţiva ,,şmecheri’’ care se băgau în faţă!) care ne-a dus, pt. 9 euro (adică 10!) la hotel ,,La Rezidenza’’, gazda noastră pt. următoarele 5 zile.

Cum am structurat acest sejur: prima zi – după instalare şi acomodare, vizitarea perpedes a celor mai apropiate obiective; a doua zi – vizionarea cu buss-ul hop-on/hop -off a principalelor obiective din Roma şi pe cât posibil vizitarea celor mai la îndemână; zilele 3-5 vizitarea în detaliu cu Roma Pass a celorlalte obiective.

Zis şi făcut!

FONTANA DI TREVI

După vreo trei ore de odihnă binemeritată, am servit prânzul peste drum de hotel, la parterul complexului ,,La Fontana’’, după care am plecat pe jos pe Via Veneto, am trecut pe lângă staţia de metrou Barberini, apoi pe Via del Tritone şi Via in Arcione, la capătul căreia am ajuns la ,,Fontana di Trevi’’, primul obiectiv important vizitat în Roma, cea mai celebră fântână din capitala Italiei.

Fontana di Trevi, proiectată la iniţiativa papei Clement al XII-lea de către arhitectul Nicola Salvi în secolul XVIII, este construită pe faţada unui palat din micuţa piaţă Trevi, a durat 30 de ani, e considerată o capodoperă a barocului italian şi e dominată de figura zeului Neptun, aflat într-un car în formă de scoică tras de doi cai de mare şi doi tritoni, iar alături de zeu stau statuile Abundenţei şi Sănătăţii.

Ne-am făcul loc destul de uşor printre zecile de vizitatori, am făcut poze, am stat pe nişte trepte de marmură minute în şir privind la căderea de apă, după care am aruncat ceva bănuţi în apă (ştiţi de ce!), ne-am recules puţin la biserica de lângă fântână - ,,Santi Vincenzo e Anastasio a Trevi’’- după care am plecat mai departe, personal nu foarte impresionat de acest loc, celebru în întreaga lume.

PIAŢA SPANIA

Am plecat mai departe, tot pe jos spre celălalt obiectiv important din zonă şi anume ,,Piazza di Spagna’’, unul dintre cele mai populare locuri din Roma, în apropierea căruia se află staţia de metrou cu acelaşi nume şi ambasada Spaniei, ambasada care dă numele pieţei şi care funcţionează aici de secole, pe lângă Papa de la Roma, în secolul XVII zona din jurul ei fiind considerată chiar teritoriu spaniol.

În Piaţa Spaniei se găseşte o biserică... franceză – Trinita del Monti – în vârful unui deal unde se poate ajunge urcând pe o scară foarte lungă, formată din 137 de trepte împărţite în 12 sectoare, cunoscută subb numele de Treptele Spaniole, trepte pe care le-am găsit foarte aglomerate şi care, pe lângă faptul că atrag mulţi turişti, servesc şi ca loc de întâlnire pt. localnici.

Biserica franceză, care are în faţă un obelisc, este situată în apropierea unei mici piaţete, numită tot Trinita dei Monti, de unde vă puteţi bucura de o frumoasă privelişte a acestei zone a oraşului – cine vrea o imagine mai amplă asupra oraşului mai merge câteva sute de metri spre nord, în parcul Villa Borghese unde există un punct de belvedere care oferă o panoramă superbă a oraşului.

La baza Treptelor Spaniole se găseşte Fontana della Barcaccia, o fântână sobră, în formă de barcă care a fost inspirată de ieşirea din matcă a râului Tibru de la sfârşitul secolului XVI, când o mică barcă a rămas aici după ce apele s-au retras.

Tot în această piaţă lungă şi triunghiulară – Piaţa Spania – am găsit, în partea de sud-est, o columnă descoperită în 1777, sub o mănăstire şi care a fost ridicată în 1857 pentru a celebra dogma conceperii imaculate; această columnă se numeşte Colonna dell’Inmacolata iar în vârful ei se găseşte o statuie a Fecioarei Maria.

După vizitarea acestei pieţe celebre am mers la o cofetărie din apropiere (legată de un Mc Donald’s prin nişte scări interioare) unde am servit câte un ceai şi un ,,tiramitsu’’, după care am plecat pe jos spre hotel, la care am ajuns pe întuneric, nu înainte de a rătăci puţin pe străzile întortocheate din această zonă – aveam la îndemână doar harta de la recepţia hotelului care nu era aşa detaliată; am făcut un duş şi ne-am schimbat la hotel după care am servit masa la restaurantul La Fontana, aflat la etajul complexului de peste drum.

Acesta a fost primul nostru contact cu Roma, un oraş cam cenuşiu la prima vedere şi care n-aş putea spune că străluceşte de curăţenie (asta şi datorită turiştilor de toate felurile dar şi populaţiei pestriţe care îl locuieşte!), o primă zi cu cer mohorât dar fără ploaie (spre norocul nostru deoarece am mers numai pe jos!), în care nu am fost foarte impresionaţi de ceea ce am văzut dar trebuie să acordăm circumstanţe datorită climei din aceasta perioadă – altfel ar fi arătat treptele spaniole, de exemplu, împodobite de flori, aşa cum le-am văzut în cartolinele cumpărate!

Dar ,,calul de dar nu se caută la dinţi’’ aşa că ,,pupă şi bagă-n traistă’’!

---

VIZUALIZĂRI: 4380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI