Apa, una din comorile Romei

TIPĂREȘTE

Am plecat spre Italia, incantata ca voi vizita Cetatea Eterna si multumita ca plecarile nu se mai fac de pe vechiul, murdarul, neincapatorul aeroport Aurel Vlaicu – Baneasa, ci de pe Henri Coanda – Otopeni. In avion am stat langa geam si timpul a trecut usor, admirand peisajele sau norisorii, pana cand zburand deasupra Italiei privirea mi-a fost atrasa de cateva apeducte pe care le-am vazut, fara insa a le putea identifica. Este vorba despre partea supraterana a lor. Vazandu-le de la acea inaltime, am realizat cat de ampla a fost aceasta retea, cat de importanta pentru Imperiul Roman si cat de mult inseamna apa pentru dezvoltarea unei societati, a unui oras si a unui imperiu. Odata ajunsa in Roma, aceasta parere mi-a fost intarita de tot ce am vazut legat de apa.

Odata cu dezvoltarea orasului, inca din sec. VII i. e. n., s-a pus problema apei potabile. Cum orasul era inconjurat de coline, raul Tibru nu putea fi facut sa curga la deal; asa ca s-au cautat alte solutii. Au fost construite o multime de apeducte, care aduceau apa in oras de la mari distante. Construirea lor a necesitat multa munca si cheltuiala, dar a meritat: au facut viata romanilor mult mai usoara si frumoasa si din Roma, primul oras din lume cu peste 1 mil. de locuitori. (abia 1500 de ani mai tarziu, in Epoca Victoriana, un alt oras, Londra, a reusit sa mai aiba o populatie atat de numeroasa).

Ideea construirii apeductelor nu era noua si nu a apartinut romanilor; dar ei au fost cei care au perfectionat sistemul. In jurul Romei au construit 11 apeducte a caror lungime totala era de 350 km. din care 47 km. la suprafata.

Pentru mine ca turist, interesante si spectaculoase sunt apeductele-pod, cele exterioare, pe care le-am privit cu admiratie si de care m-am minunat ca unele isi fac si astazi treaba ca si acum doua mii de ani. Pentru ca s-au pastrat documente stiu ca la sfarsitul sec I e. n. in Roma, ajungeau zilnic prin apeducte 1000 mc. raportat pe cap de locuitor: dublu consumului din ziua de azi.

Cele mai importante erau: Aqua Traiano, Aqua Anio Novus, Aqua Virgo. Aceste apeducte nu erau simple tevi: erau tuneluri subterante din piatra, uneori inalte de cca. 2 – 2,5 m si late de 1,5. incat un om putea merge drept fara probleme prin ele. Inca odata, la aflarea acestor dimensiuni, am fost impresionata de geniul arhitectilor si a hidrotehnistilor romani.

Am avut nenumarate ocazii sa vad in Roma, vestigii ale amplului sistem de alimentare cu apa. Fantani de tot felul sunt prezente in tot orasul. Incepand cu micile cismele de pe zidurile unor cladiri vechi, continuand cu celebrele „ nasuri „ si terminand cu fantani mari spectaculoase, incadrate in minunate opere de arta din piatra sau marmura. Toate m-au incantat.

O sa incep cu cele mai simple ca aspect, dar foarte importante.

Nasone (nasurile) sunt micile fantani publice care distribuie gratuit apa potabila in tot orasul. Cele mai multe nasone au un aspect simplu: un tub de fonta, un pic mai inalte de 1m. la baza carora apa care a curs in plus, este colectata printr-un canal acoperit cu un grilaj metalic. Unul dintre cele mai vechi este cel din Piazza della Rotonda (unde este Panthenon-ul). Unele sunt un pic mai eleborate; imbracate in travertin sau piatra. In prezent in Roma, sunt peste 2500 de astefel de micute fantani, din care 280 in incinta zidurilor vechi. Exista un ghid turistic dedicat acestor nasone, cu ajutorul carora turistii le gasesc pe o harta dedicata. Localnicii numesc apa provenita de la aceste fantani „ apa primarului „. Daca vreti sa beti apa de la un nasone si nu aveti un pahar sau o sticla, astupati cu degetul teava prin care apa curge si ea va tasni print-o alta gaurica a tevii.

Cele mai mari, frumoase si atractive pentru turisti, sunt marile fantani din pietele publice, cu sculpturi in marmura sau piatra. Marea lor majoritate au fost realizate in perioada Renasterii iar risipa de apa pe care o fac, este pe masura frumusetii lor.

Nici mie nu imi vine sa cred cat de multe fantani am vazut in doua zile.

Fontana di Trevi (in piata Trevi din cartierul Quirinale) este una din cele mai cunoscute si cautate de turistii din intreaga lume (si reclama este pe masura). Normal ca am ajuns si eu in piata respectiva sa admir vestita fantana care este si acum alimentata de apa care vine prin apeductul Aqua Virgo. Legenda apeductului spune ca intr-o zi calduroasa de vara, cativa soldati, care se intorceau dintr-o batalie, obositi si insetati, au cerut apa unei fecioare (asta cu fecioara mi-a placut... nu au cerut apa unei fete... nu... unei fecioare). Acesta i-a dus la un izvor cu apa limpede si buna. Din acest izvor au construit un apeduct caruia i-au pus numele „ apa fecioarei „. Pentru ca a fost bine intretinut, acest apeduct functioneaza si astazi, de doua mii de ani fara intreupere, la capacitate maxima, aducand 100.000 mc. de apa / zi in oras. Fontana di Trevi, fantana (dintre trei drumuri) este unul din simbolurile Romei, cea mai mare fantana baroca din lume.

Fontana di Trevi mi s-a parut cu atat mai impunatoare cu cat este amplasata intr-o piata foarte mica. Cu cei 20 m pe care ii ocupa in lungime si cu inca 26 inaltime, fantana practic „ umple micuta piata”. Ce ramane neumplut de fantana se umple cu turisti. Umar langa umar, camera foto langa camera, toti se inghesuie cu respect sa prinda cateva secunde in apropierea ei. Ca orice lucrare baroca, fantana emana multa miscare si spune povestea Zeului Neptun ce strabate marile in carul sau de forma unei scoici. Cei doi caluti de mare, unul calm, celalalt agitat, simbolizeaza cele doua stari ale marilor, iar cele doua statui laterale zeului, reprezinta sanatatea si abundenta date de mari. Inutil, dar totusi spun ca si eu ca multe milioane de turisti, am aruncat un banut in fantana: in primul rand din dorinta (sau superstitia) de a reveni la Roma si in al doilea rand pentru ca sper ca toti banutii din fantana ajung la o fundatie de caritate, dupa cum se spune.

Cum Piata Spania este o alta de interes turistic, am facut si eu un popas din traseul autobuzului turistic de tip hop-off hop-on. Cand am ajuns pe Via dei Condotti, strada de fashion cu multe magazine ale designerilor celebri, calcam cu mult respect, pentru ca stiu ca pe sub acesta strada trece Aqua Virgo. Am mers cativa metri cu ochii in pamant, de parca as fi putut vedea celebrul apeduct prin asfalt; desigur a fost inutil. Undeva acolo, ascunsa in spatele unei usi bine ferecate, (pe care nu am avut timp sa o identific) este o scara in spirala, care duce in acest apeduct. Este una din scarile de acces pentru intretinera lui.

Apropos de fashion; in magazinul brand-ului Louis Vuitton, prin usile duble larg deschise, am vazut o „mare” de clienti in majoritatea lor asiatici... si nu pareau doar in vizita. La multe altele, cate doi angajati inalti si frumosi, stateau in dreptul usilor, cu un aer de jandarmi hotarati sa restictioneze accesul gurilor casca. In schimb, la Max Mara, in vitrina, erau cateva tinute foarte accesibile si ca desighn si ca pret; o rochita draguta costa in jur de 150 Euro si tot cam atat o pereche de sandale (mult mai ieftine decat pe Cal. Victoriei in Bucuresti).

In piata, in fata celebrelor trepte pline de turisti obositi care lingeau o inghetata, este Fontana della Barcacia, (Fantana barca) alimentata cu apa de la Aqua Virgo. Fantana nu m-a impresionat prin aspect ci doar prin vechimea sistemului de alimentare. Ne-am cumparat si noi cate o inghetata de la una din multele gelaterii din zona, si cum loc pe trepte nu mai aveam, ne-am gasit alt loc un pic mai retras, in Piazza dela Trinita, pentru a le savura.

Si Fontana delle Tartarughe (Fantana cu Broaste Testoase) din mica Piazza Mattei, este alimentata de Aqua Virgo. In Piazza della Sant'Andrea Valle este o fantana draguta veche de patru sute de ani.

Hotarata parca sa iau urma apeductului, am ajuns si in Piazza Navona unde sunt trei fantani minunate: Fontana dei Quattro Fiumi, Fontana del Moro si Fontana di Nettuno toate trei alimentate cu apa din acelasi apeduct.

Nu pot sa nu reamintesc de cele doua fantani mari din Piazza St. Pietro din Vatican. Una este realizarea lui Maderno si una a lui Bernini. Si in fata (ma rog... cum poate avea fata un lucru rotund?) Colosseum-ului, la iesirea din statia de metrou este o fantana in forma de sarcofag, veche de pe vremea romanilor.

Si Piazza de la Republica se mandreste cu o fantana arteziana de mari dimensiuni; Fontana delle Naiadi (Fantana Nimfelor). In bazinul ei central este Zeul apelor inconjurat de patru Naiade - nimfe - care reprezinta cele patru tipuri de apa: raul, lacul, oceanul, si apa subterana. Cum spatiu pietei este de mari dimensiuni (este o piata cu circulatie rutiera) aflata destul de aproape de Gara Terminii (zona in care este hotelul la care am stat) am avut ocazia sa o vad la diferite ore; scaldata de Soarele amiezii, sau de lumina proiectoarelor noaptea.

Alte fantani la fel de frumoase sunt; Fontana di Nettuno (Fantana lui Neptun) si Fontana del Dea Roma ambele in Piazza del Popolo. Cred ca nu exista in Roma, o piata oricat de mica sau de mare, in care sa nu fie o fantana arteziana. Sunt dragute, sunt marete sau pur si simplu valoroase prin vechime. Toate dau viata locului in care sunt amplasate.

Si Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea din Piazza Spania, are la baza de o fantana; Fontana del Tirreno (Fantana Tireniana)

In spatele acestui mega monument, la baza scarilor Cordonata, sunt cei doi lei egipteni care impreuna formeaza Fontana dei Leoni Capitolini.

Un alt motiv pentru care a fost nevoie de apeducte si nu se folosea apa din Tibru este ca in el se deverasau apele reziduale. In paralel cu apeductele, pe sub Roma functiona la fel de bine si sistemul de canalizare, care colecta si deversa apa folosita si celelalte reziduri. In toata zona veche a Romei am vazut o multime de santuri, din piatra, de cele mai multe ori nebagate in seama de turisti. Unele canale de deversare erau simple santuri descoperite, care faceau mirosul greu de suportat. Altele erau acoperite sau ingropate. Cel mai mare sistem de canalizare (ce poate fi vazut si astazi in unele zone) este Cloaca Maxima. In el ajungeau si rezidurile latrinelor publice din zona centrala a orasului, apa reziduala de la vile, de la terme, de la fantanile publice si apele care se scurgeau de pe colinele orasului cand ploua.

Numele Cloaca Maxima vine de la numele zeitei curateniei, Zeita Cloacina. Canalul principal al acestui sistem era un adevarat tunel subteran (inalt de peste 4 m. si lat de peste 3m.)

Multi turisti se duc sa vada in Roma “Bocca della Verita” adica statuia Zeului Oceanus, dar foarte putini stiu ca de fapt ea este unul din capacele sistemului de canalizare mai sus amintit. Sincera sa fiu nu am simtit nevoia sa imi bag mana intr-un astfel de capac, am privit doar de la distanta multimea de turisti care statea la o lunga coada pentru aceasta „ placere”, am zambit ingaduitor si mi-am vazut de drum. In Piazza della Verita Bocca in fata Templului lui Hercule din Forum Boariumeste o alta fantana: Fontana dei Tritoni. Putina lume baga in seama fantana, cei mai multi sunt atrasi de „gura”.

Ati auzit probabil de multe ori expresia „ banii nu au miros”: este o expresie antica si am sa va spun de unde vine. Romanilor le placeau multe hainele albe – toga traditionala si tunica, erau albe. La vremea respectiva albirea tesaturilor se facea cu amoniac: iar acesta se putea obtine din urina. Asa ca in fata multor ateliere de tesut stofe existau piuarii; adica locuri publice gratuite, in care trecatorii erau invitati sa... Despre aceste latrine si despre spongia ar fi mai multe de spus dar nu vreu sa insist.

Cum cererea de materie prima era mare, afacerea cu latrine publice era infloritoare. Cand fiul lui Vespasian s-a scandalizat din cauza acestei afaceri atat de urat mirositoare, imparatul i-a aratat o moneda de aur si i-a replicat: „ aurul nu are miros „ expresie care a ajuns pana la noi usor modificata.

Din pacate, acum, in Roma, cel putin in zona unde eu am colindat doua zile de la rasarit si pana tarziu in noapte, nu am vazut nici un wc-public, lucru rusinos pentru urmasii romanilor si chinuitor pentru turisti.

---

VIZUALIZĂRI: 6781 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI