Excursie prin împrejurimile Kaprun-ului: Saalfelden, Lofer

TIPĂREȘTE

După scurta vizită la Muzeul automobilelor Vötter, am plecat din Kaprun spre Saalfelden am Steinernen Meer şi mai departe, spre Lofer. Urma să vizităm, în funcţie de timpul rămas, ceea ce în ghidul turistic se numea "Saallach valley forces of nature" - cheile Seisenberg, peştera Lamprecht şi la sfârşit, cheile Vorderkaser.

Evident, socoteala de-acasă nu se va fi potrivit cu cea din târg, la sfârşitul zilei.

Dar s-o luăm cu începutul. De la 'Rollercoaster', ne-am urcat în tărăboanţă şi, trecând prin tunel pe sub Zell-am-See, ajungem destul de repede la Saalfelden (pe care de asemeni îl ocolim) începem să urcăm pe Saalachtal, spre prima oprire - Seisenberg Klamm. Priveliştea masivului Steinernes Meer este fantastică - numele său spune totul: parcă în faţa noastră se întind chiar valurile unei gigantice mări, împietrite de bagheta magică a unei vrăjitoare nebune trăind printre uriaşi... undeva, în dreapta, se vede un castel - Schloss Lichtenberg. O pereche de conducte de apă coboarând (peste 700 de metri!) pe versantul sud-vestic, aducând puterea acesteia şi punând-o la treabă, rotind palele unor turbine de hidrocentrală, producând energie curată, ne uimesc prin îndrăzneala inginerească şi simplitatea elegantă a proiectului.

Tot căscând gura la minunatele privelişti, ajungem la Weißbach bei Lofer, locul de unde încep cheile Seisenberg. Un loc unde de peste 20 de milenii apa a tăiat stânca, a găurit-o, a modelat-o după un plan doar de ea ştiut şi opera ei ne-a lăsat-o nouă s-o admirăm, în chiar timpul creaţiei artistice continue...

Locul este de o sălbăticie stranie, cei doi pereţi ai văii prin care apa se strecoară ajungând aproape să se unească, dând astfel acelui loc numele de "cheile întunecate", din cauză că acolo, la amiază, nu intră nicio rază de lumină!

Am uitat să vă spun: ca să intraţi, plătiţi (ca$h! nu se poate cu cardul!) 3,70 € pentru un adult şi 2,50 € pentru un copil sub 15 ani.

Începând din 1831, aici s-a construit primul podeţ de lemn, pentru a putea căra prin chei buştenii exploataţi din pădurile muntelui, spre joagărul pus în mişcare chiar de această apă. Joagăr ce funcţionează şi astăzi... Ce să mai spun... au fost câteva zeci de minute de feerie, de aer tare, umed, ozonat, de munte.

A urmat la scurtă distanţă de aici, St. Martin bei Lofer, cu mirifica peşteră Lamprecht. Sau Lamprechtshöhle, pre limba lor - pentru că după asta trebuie să fiţi atenţi pe indicatoare!

Tariful aici e puţin mai mare 4, respectiv 2 € de căciulă sau căciuliţă. Tot ca$h! Evident, iar am mai uitat ceva: echipament călduros! Dacă în chei era plăcut, în peşteră lucrurile sunt ceva mai răcoroase! Deşi e una dintre cele mai lungi "găuri" din Europa (unii spun chiar că din lume), cu peste 51de km de galerii, doar 700 de metri sunt vizitabili (electrificați şi amenajaţi). Nu e o peşteră aşa cum am văzut multe altele, cu stalactite şi stalagmite; e mai degrabă un alt soi de chei, chei pe care apa le-a 'retezat' prin stâncă, nu separând doi versanţi, ci pur şi simplu săpând o gaură prin munte. De altfel, un pârâiaş ne însoţeşte pe tot parcursul traseului amenajat, iar din loc în loc sunt tabele de avertizare: "În caz că luminile roşii clipesc, ieşiţi cât mai repede din peşteră! " Pe astea nu le-am mai tradus fetelor atunci... altfel iubi nu cred că mai avea curaj să intre... Pentru ea, chiar a fost o premieră - prima peşteră în care a intrat vreodată. Şi deşi nu era aşa 'ornată', tot i-a plăcut.

Ei, dar timpul, vechiul nostru inamic, trecea pe nesimţite şi când am ieşit de aici, ne-am răzgândit: chei văzusem deja pe ziua asta, aşa că mai bine revenim, ne mai dăm pe un tobogan, apoi tragem o fugă pe malul lacului Zeller. Ar fi păcat să stăm atâtea zile lângă el şi să-l vedem doar de la mare distanţă...

Iată-ne deci peste vreo juma' de oră în parcarea de la poalele toboganului de vară Saalfelden (Sommerrodelbahn Saalfelden). Prospectul 'atracţiei' e acesta, şi ne face cunoscut că avem o pistă lungă de 1,6 km, pe care ne aşteaptă 61 de viraje, 2 trambuline, 2 'tuneluri' şi multă adrenalină, zburând la vale cu fundu' pe o sanie având doar o frână amărâtă (dar funcţională), care se 'scurge' pe un tobogan - rotiţele ei neavând de astă dată o şină de care să fie fixate în vreun fel! 12,50 € adulţii, 9,90 € copiii mai mari. Aici merge plata cu cardul.

Cu biletul în mână, ne urcam pe un telescaun ce ne duce până la staţia de pornire, aici ni se dau câteva instrucţiuni sumare (în germană sau engleză) şi când se face stopul din blocstart verde... iuhuuuuuu... !!! Dacă nu era aşa scump, sau dacă aveam vreun card de reduceri, sigur mai trăgeam o tură! Da' mai dăm noi p-acolo!

Ok, cu adrenalina mai domolită, dar cu mintea încă zornăind de amintiri frumoase, am ajuns aproape pe înserat pe malul lacului Zeller. Aici n-am stat prea mult, ne era foame, iar a doua zi ne aştepta un drum luuung... Şi a fost şi mai lung, parcă, ştiind că lăsăm în urmă aşa nişte locuri frumoase şi atâtea lucruri ce ne aşteaptă încă să le descoperim. Şi ca să ne facă despărţirea mai 'uşoară', o ploaie mocănească ne-a însoţit aproape tot timpul până aproape de graniţa cu România.

Şi închei spunându-vă cuvintele unui austriac celebru "I'll be back!!!" şiiii... fără PMA!

---

VIZUALIZĂRI: 5346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI