Corbeni: cetatea Poenari și valea Vâlsanului

TIPĂREȘTE

Corbeni: cetatea Poenari și Valea Vâlsanului

După cele câteva zile petrecute la mare, am zis că ar fi bine-venită și o scurtă vizită la munte. De ceva timp voiam să explorăm zona dintre Curtea de Argeș și barajul Vidraru, mai ales că s-a dat în folosință un nou tronson din autostrada A1, între Pitești și cel al primei capitale a Țării Românești. Am fost cazați pentru 3 nopți la una din multele și frumoasele pensiuni care se înșiră ca sclipitori bănuți aurii pe salba faimosului DN7C, adică Transfăgărășanul. Noi am vrut să explorăm zona, așa că nu am ales drumul clasic până la barajul Vidraru și parcurgerea întregului circuit. L-am făcut o dată noi personal, dar din sens invers, și de vreo alte 2 ori cu mașina unor prieteni. A trecut ceva timp de atunci, la acea vreme nu veneau așa aproape urșii care au început să facă atât de popular acest splendid circuit montan. Dacă tot sunt încă la acest capitol, am mai vorbit și noi cu localnicii și vreau să enumăr unele dintre motivele pentru care aceste totemice animale au ajuns să aibă o așa extinsă interacțiune cu habitatul uman.

1/ tăierea extensivă a pădurilor

2/ faptul că cei de la ocoalele silvice nu mai hrănesc (cel puțin nu în măsură suficientă) animalelele din zona montană, așa cum, se pare, se făcea în trecut

3/ iernile prea blânde, fără zăpadă, care, spun localnicii, fac ca ei să nu mai hiberneze în anotimpul rece.

De la Corbeni – unde am fost cazați – am pornit să explorăm cheile Vâlsanului. Am parcat mașina în dreptul stației de apă Brădetu și am început să mergem per pedes spre cascada Vâlsan. Dar înainte am vizitat și biserica din sec. 14 din satul Brădet, o biserică veche de 600 de ani, ctitorită de Mircea cel Bătrân.

A fost o drumeție foarte frumoasă, pe o vreme însorită de început de septembrie, cu un cer de un albastru intens și un drum șerpuitor prin pădure. După vreo 2-3 km am întâlnit și un izvor cu apă sulfuroasă, care se varsă în râul Vâlsan. Am aflat că în râul Vâlsan trăiește și o specie endemică de pește – aspretele, aici fiind unicul loc de pe planetă unde se poate întâlni această specie, considerată de cercetători o adevărată fosilă vie.

Pentru că este un drum – se pare județean, circulă și destule autoturisme, așa că am intrat în vorbă cu 2 familii care explorau aceste chei mai puțin știute cu motorizarea aferentă. Unii dintre ei au mai mers cam 2 km față de locul până la care noi ajunsesem, și la întoarcere am coborât cu ei spre locul unde parcasem. Ne-au spus că erau vreo 2 cabane, cam pustii însă (parcă și o tabără de copii), dar că nu este prea mult de văzut. Cei din a 2-a familie doreau să meargă pe acest drum județean (care pare mai degrabă unul forestier, adică DJ 703i), până la intersecția cu Transfăgărășanul. Domnul a mai consultat și hărțile offline din telefonul meu, am parcurs amândoi în mod virtual traseul și au pornit la drum.

În ziua următoare am mers să ne confruntăm cu cele 1480 de trepte ale cetății Poenari. Din câte am citit pe Internet, sunt 4 ore de acces (09.00,11.00,13.00 și ultima posibilitate a zilei, ora 15.00). Noi am parcat mașina la baza porții de intrare, unde este o mică parcare special amenajată. Am plătit 30 lei/persoană și am început urcușul.

Deși avem ceva antrenament la mersul în zone montane, urcatul acesta cu destulă diferență de nivel este totuși destul de solicitant, noroc că traseul se face prin pădure, iar din loc în loc există și puncte special amenajate cu bănci pentru odihnă. Dar merită acest efort, pentru că îți oferă, odată ajuns în partea de sus, o minunată perspectivă asupra întregii zone, atât spre sud, cât și spre partea nordică, zona barajului Vidraru.

Pe drumul acesta plin de trepte am întâlnit mulți turiști străini, în special polonezi, cehi sau slovaci, spanioli, israelieni. La acest capitol ne-a bucurat întâlnirea cu familia care, în ziua precedentă, pornise pe valea Vâlsanului spre Transfăgărășan. Ne-au spus că totul a decurs bine și că se poate face acest traseu și cu o mașină de clasă medie, dar cu condiția să fie cu garda puțin mai înaltă – de ex. Logan.

De la cetate, am coborât până la comuna Corbeni, spre zona unde începe un drum spre Mănăstirea Sfântul Ioan Antonești. Din acest punct, drumul pe care am venit se bifurcă: cel principal spre mănăstire, precum și un drum neasfaltat, unde am văzut pe unele hărți că este un traseu de drumeție, adică unul din segmentele aparținând Via Valahia. Am mers și noi 3 km pe acest drum, care este foarte asemănător cu cel mai cunoscut, Via Transilvanica. Segmentul acesta de drum pornește din Corbeni (pe râul Argeș) și ajunge în satul Brădetu (pe râul Vâlsan) și are aprox. 12 km.

Din păcate, localnicii lasă porțile deschise și au câinii specifici acestor zone montane, care sunt crescuți pentru apărare, deci sunt mari și agresivi. Ei, ca și localnici, se simt protejați de acești prieteni ai omului, dar care nu prea sunt așa amabili cu turiștii care fac drumeții prin zona lor. Proprietarii respectivelor case par să nu înțeleagă foarte clar că pentru noi aceste porți lăsate larg deschis reprezintă un mare pericol. Și acest lucru – de altfel la o scară încă și mai mare – este valabil și cu stânele aflate în zona traseelor turistice.

Propuneri pentru obiective din zonă:

trasee turistice, pe jos și/sau mașină: Valea Vâlsanului cu cheile aferente, Via Valahia, barajul Vidraru, cetatea Poenari, Transfăgărășan, Bâlea Lac, orașul Câmpulung

lăcașuri de cult: mănăstirile Curtea de Argeș, Robaia, Slănic, Văleni, Corbii de Piatră, schitul Brătășești, schitul Brădetul.

gastronomie: păstrăv, mici de Dedulești, brânză de vacă și oaie, papanași cu brânză, pastramă de oaie

La întoarcere, am făcut o oprire la Curtea de Argeș, unde se află și bine-cunoscuta mănăstire ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab. Erau instalate schele de lemn, pentru că a început un proces de consolidare și restaurare care va dura până la începutul anului 2028. Se pot vizita, pe lângă biserica propriu-zisă, și biserica Episcopală care a fost renovată recent, precum și Noua Catedrală Arhiepiscopală Regală, care ca și necropolă regală, cuprinde 16 locuri de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 44 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI