La pas prin Venezia

TIPĂREȘTE

Salutare! Iata ca am reusit sa mai bifez unul dintre minunatele locuri din lume si anume, Venezia.

Despre Venezia prima data am auzit din filmele ce le vedeam cand eram mic atunci cand acestea erau difuzate la Telecinemateca si ce mai citisem in carti, mai tarziu. Insa, sunt sute de mii de articole in care este prezentata mai pe scurt sau mai pe larg. Asadar am sa ma rezum strict la experienta mea, fara a ma lamenta la descrieri pompoase si foarte lungi.

Am ajuns la Venezia cu trenul (cu unul regional pe care l-am schimbat la Verona), legaturile fiind la cateva minute dar totodata suficiente. Cel de viteza (Frecciarosa) era direct dar pretul ar fi fost de patru ori mai mare.

Din gara la Venezia (Santa Lucia), am iesit si am dat fix in Grand Canale. Am observat ca aveau pe langa "water taxi" si un fel de trasee cu "vaporeto" la acesta din urma putand fi achizitionat bilet valabil pe toate liniile timp de 75 de minute sau abonamente

Dupa aceasta scurta informare, am decis sa mergem pe jos (3 adulti) pana in piata S. Marco.

Desi aveam gps-ul activ pe telefon, dupa cateva stradute am observat ca au niste "indicatoare" pe colturile cladirilor foarte precise si chiar de ajutor.

Si asa am mers oe fel de fel de alei intortocheate, traversand pe minunatele podete intersectarile de apa si oprindu-ne mai peste tot pentru fotografii.

Nici nu ne-am dat seama cand am ajuns la Podul Rialto. Ideea e ca nu exista un loc anume bun pentru poze, oriunde ai alege sa capturezi o imagine fiind minunat.

Magazine specifice italiene de dulciuri sau patiserie ne imbiau cu arome fantastice care se simteau de la distanta, masti sau costume venetiene parca ne asteptau sa le probam...

Si iata-ne asadar ajunsi pe nesimtite in piaza San Marco. Imediat am putut sa constatam arhitectura specifica Italiei dar totodata si preturile mai mari simtitor fata de aleile pe care umblasem pana atunci.

Dupa sesiunea foto si cea de informare am decis sa facem tot traseul pana inapoi dar cu promisiunea de a ne opri la una dintre micutele terase de marginea vreunui brat de apa.

Exact asta am si facut: am gasit o mica dar cocheta terasa langa doua gondole "parcate".

Si acum partea picanta: cine a tot zis ca nu se negociaza pretul unei plimbari cu gondola, ori nu a dat peste cine trebuie, ori am avut noi noroc; am negociat pretul si am ajuns la unul chiar neasteptat. Fiind weekend pretul unei calatorii era de 100€. Dupa o discutie prieteneasca si multilingva... am primit o reducere de 40%. Probabil ca am vorbit fluent pe limba lui a contat sau... cine stie?!?

Plimbarea a fost de vis. Efectiv nu poate fi redata in cuvinte. A fost placuta, relaxanta, excitanta pentru mai toate simturile: auz, vaz, miros. E ceva ce ar trebui sa incercati macar o data in viata. Merita chiar si pretul intreg fara nicio indoiala. Traseul a durat 40 de minute, am ajuns pana la gara, in canal Grande si apoi o bucla si am revenit de unde plecasem. Gondolierul a fost fiarte vesel si amuzant chiar ne-am distrat si ne-am simtit minunat.

Revenind la terasa... am ciocnit cate un pahar de vin si am pornit din nou la pas catre gara.

Am urcat in tren si chiar daca parcursesem 17km pe jos, eram pregatit sa repet experienta chiar a doua zi daca ar fi fost posibil. Cu gandul la experienta si cu entuziasmul dobandit, dupa doua ore eram in Brescia, la rude, unde plecasem initial.

Ps: si suvenirurile au fost negociate dar vanzatoarea era din Suceava.

Ps2: revin si cu imagini in cel mai scurt timp posibil

Va doresc calatorii placute si vacante frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3217 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI