Un palat la Canal Grande, Veneția. Ca' Rezzonico

TIPĂREȘTE

Am avut oportunitatea de a vizita Veneția în martie anul trecut, ocazie ce nu putea fi ratată și asfel mi-am îndeplinit un vis mai vechi, acela de a vizita un palat (așa-zis palat, dar asta e denumirea!) tipic venețian cu arhitectura specifică de sec. al XIV-XVIII-lea. Din toate influențele acestei lungi perioade, în special cea orientală, a rezultat inconfundabilul stil venețiano-bizantin atât de frumos și elegant. Așa cum am scris într-o serie de reviews, astfel de clădiri se înșiră de-a lungul Canal Grande. Unele mai zvelte, altele mai ornamentate, unele renovate, altele nu, toate cu ieșirea obligatorie la canal îndeplinindu-și astfel funcția lor comercială. Mărfurile erau aduse din orient și staționau la parter, etajul I era ocupat cu birouri iar la cele superioare locuiau proprietarii. Ca' Rezzonico așezat pe latura dreaptă a canalului în a doua sa curbură în drumul spre mare, este un palat impozant cu parter și două etaje, ridicat în sec. al XVIII-lea și care la ora actuală adăpostește Museo del Settecento Veneziano, tradus, Muzeul Veneției din anii 1700

Cum se poate ajunge? Tot ce-i mijloc de transport de pe continent sosește în Stazione FF. SS-Gara Veneția și Piazzale Roma. De aici se iau bilete pe anume perioade de timp pentru Vaporetto care parcurge întregul canal până în Piazza San Marco. Pe acest parcurs S. Ca' Rezzonico deservește muzeul. Pe o punte din lemn am traversat Rio San Barnaba apoi, prin grandiosul portal intrăm în palat. Eram foarte curioasă cum arată o asemenea imensitate în interior. Ei bine, de la intrarea dinspre canal și până la ieșirea spre aripa din spate a palatului se desfășoară un hol lung pavat cu marmoră, întrerupt la mijloc de o curte interioară care dă lumină și spațiu întregii clădiri.

Biletul de intrare, cumpărat online a costat 10 Euro.

De aici, din curtea interioară, pe o imensă scară urcăm la primul etaj și intrăm într-o uluitoare sală de baluri (14/24m) cu planșeul din marmoră, două mari candelabre din sticlă de Murano de sec. al XVIII-le, în original, tavanul pictat de Tiepolo și pereții frumos decorați cu statui tot sec. al XVIII-lea. Stema familiei Rezzonico, un vultur cu două capete se află pe pereții acestei săli. Și așa sunt toate încăperile primului etaj. Trecem din una în alta, Salonul Alegoriilor, Salonul Tapiseriilor etc. admirând decorațiunule, șemineele, tablourile de pictori venețieni, mobilier și tot așa până la galeria de la ertajul II unde vedem două picturi de Cnaletto (trei se găsesc în toată Veneția) și nu numai.

În acest palat a trăit Carlo Rezzonico înainte de a deveni papă (Clement al XIII-lea). El a preluat clădirea în fază de construcție pe care a finalizat-o așa cum arată azi. În 1935 Primăria orașului deschide aici un muzeu de artă venețiană și achiziționează mobilier vechi și tot ce s-a putut, de la populație și târguri europene.

Următoarele săli au denumirea după pictorii care le-au decorat. Astfel, avem Sala Tiepolo tapetată în roz, mobilier de epocă și tavan pictat. Sala Lazzarini cu tavanul decorat cu medalioane pictate pe un fond albastru, Sala Brustolon, deosebit de elegantă cu mobilier cu intarsii de sidef și un policandru imens, Sala Longhi, Sala Guardi unde atenția era captivată de Dama velada, splendidul bust lucrat în marmoră, inclusiv vălul, opera sculptirului venețian Antonio Corradini. El a lucrat pentru multe curți europene. Și-a încheiat viața la Napoli, unde a mers să decoreze celebra Capelă Sansevero, comandată de prințul alchimist Raimondo di Sangro, o capelă de excepție despre care am scris (vezi impresii). Am coborât la parter unde la Pinacoteca Egidio Martini erau expuse lucrări de artiști celebri cum ar fi Tintoretto sau Veronesse.

Veneția are foarte multe puncte de interes turistic și acest Ca' Rezzonico ca multe alte palate, este văduvit de mulțimea de vizitatori. Și e păcat pentru că merită să-i călcați pragul.

---

VIZUALIZĂRI: 442 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI