Descopera Gammarth, locul unde namolul de Techirghiol a infrant Mediterana

TIPĂREȘTE

GAMMARTH este o o statiune situata la aproximativ 10 km. distanta de Tunis, constituind, alaturi de Marsa si Carthagina, localitatile cu vilele particulare cele mai somptuoase, precum si cu chiriile cele mai scumpe din suburbia Tunisului, fiind foarte cautate de noua burghezie emergenta locala, precum si de turistii cu bani multi.

Asta nu inseamna automat ca muritorii de rand nu-si pot petrece si ei o duminica la plaja, cu toata familia, cu cortul si cu multe ustensile de bucatarie cu care pregatesc mancarea direct pe plaja. Ei vin la plaja mai mult pentru briza marii decat pentru bronzat ori pentru baie, mai ales ca femeile lor nu-si pot permite 'indecenta" sa se dezbrace in public.

Daca apreciati salbaticia unei astfel de plaje cvasi- neamenajate si daca nu sunteti chiar insensibili la "depaysement" (destarare), ci dimpotriva, o cautati tocmai pentru ca va ofera altceva decat cunoasteti aproape pe dinafara, atunci ati ales exact locul potrivit pentru o duminica de vacanta.

Este ceea ce am facut noi ieri, 24 iulie, cand am mers la Gammarth, de data asta doar pentru ca sa nu creada una lume buna ca aici nu se pot face la fel de bine bai autentice de namol, ca si acasa la noi, in Romania.

Ne-am imbarcat la ora 7 in masina impreuna cu catelusa noastra si am luat cu noi si pretiosul namol sapropelic de Techirghiol la punga, adus din tara pentru orice eventualitate, pe principiul ca oricum e mai bine sa previi decat sa tratezi o afectiune.

Cum nu aveam nicio indoiala ca ziua buna se cunoaste de dimineata, radiam vazand cerul fara strop de nori si ne-am grabit sa ajungem la mare cat mai devreme, pentru a putea ocupa un loc (gratis, ceea ce e aproape incredibil) sub o umbrela cat mai aproape de mare. Ne-am gandit ca, nepercepandu-se nicio taxa pentru asemenea umbrele, tunisienii vor da navala cu noaptea-n cap sa ocupe locurile strategice, dar lentoarea lor ancestrala n-avea sa-i paraseasca nici de aceasta data.

De parca as fi uitat ca primul cuvant arab pe care l-am invatat aici a fost "shoya", adica "doucement ", incet, fara graba, intrucat este timp berechet, pentru toate. ''Numai pentru putina tandrete nu ", ar zice O. Paler. Cand pronunta acest cuvant -"SHOYA " -tunisienii il insotesc si de un gest al mainii, adunand cele cinci degete in pozitie verticala, ca pentru inchinaciune. In trafic mai ales ,,cand cineva iti taie fata sau te depaseste nepermis, iar tu, ca european, te revolti si mai si injuri, printre dinti, ti se arata semnul acesta indubitabil, de care nu sunt straini nici agentii de circulatie. Atunci iti amintesti aproape fara sa vrei de intelepciunea cuprinsa in maxima "Festina lente! ", pe care ei au preluat-o cu nonsalanta si folos, se pare si-ai vrea ca si tu sa te grabesti incet, dar firea nu te lasa. In felul acesta tu vei fi mereu stresat, in timp ce ei raman calmi si imperturbabili, numai nemuritori nu.

La ora la care am ajuns noi la destinatie, plaja era aproape pustie. O data cu noi au descins din taxi-uri si cateva familii neaose, venite in corpore la plaja, asa cum o sa le vedeti si-n fotografie.

La Gammarth exista plaje numeroase, fiecare hotel situat "les pieds dans l'eau "avand plaja proprie si fiecare strada din oras ducand spre mare. Noi am ales locatia aceasta fiindca parcarea se afla foarte aproape de plaja (deh, comoditati de europeni!), dar s-a dovedit a fi fost o alegere neinspirata, din cauza mizeriei care domnea nestingherita cam peste tot, la intrare cel putin. Paradoxul este ca tot din parcare se intra si-ntr-un parc, unde este de presupus ca vii sa te aerisesti, dar iti trece repede cheful cand ai de trecut o frontiera plina de gunoaie, pentru a accede pe aleile umbroase ale parcului.

Incercand sa-ti reprimi pornirea inevitabila de a face cale-ntoarsa in astfel de conditii, iti iei, totusi, inima-n dinti, sezlongurile la spinare si sacosa de plaja pe umar si-o iei tiptil-tiptil spre mare, pe-o cararuie pavata, calcand cu atentie sporita, nu cumva sa aluneci pe vreo felie de pepene aruncata (ne) intentionat pe-o dala sau sa nu te tai, Doamne-fereste, in vreun ciob ajuns nici el nu mai stie cum, pe-acolo.

Dupa ce-am ajuns teferi si nevatamati altfel decat vizual la plaja indelung ravnita, am reperat rapid un loc strategic, sub o umbrela construita din fibre naturale, ne-am instalat sezlongurile si ne-am pregatit pentru ritualul namol-ungerii, dupa modelul mirungerii.

In timpul acesta, catelusa era foarte emotionata sa se vada, deodata, intr-un spatiu atat de vast, ea, care, altminteri nu are la dispozitie decat cateva zeci de metri patrati de gradina, in care sa-si manifeste spontaneitatea si vitalitatea.

A inceput sa faca furori, incurajata de privirile admirative ale celor catorva localnici de pe plaja si de faptul ca i se adresau cu numele pe care-l auzisera de la mine: "Bisho " (e o metisa). Am avut oarece emotii in privinta reactiei lor la prezenta unui animal pe plaja, cu atat mai mult cu cat ei detesta cainii, legenda pretinzand ca un reprezentant al rasei canine l-ar fi muscat pe profetul Mahommed de mana si de-atunci cainele a devenit pentru ei un animal proscris. Bichonica mea a avut noroc, au placut-o din prima, asa simpatica si neagra-tuciurie cum e ea.

In timpul acesta, cat au durat preparativele de ungere cu elixirul tineretii (ei, nu chiar fara batranete, totusi!) si-am numit namolul dobrogean, marea, initial albastra si insorita, a inceput sa dea semne de neliniste si sa nu mai fie deloc in apele ei. Ea, altminteri atat de calma si de un azuriu convingator in zilele caniculare de vara africana, facea fetze-fetze la vederea namolului intunecat de Techirghiol. Se simtea dintr-o data amenintata, desi n-ar fi putut spune exact in ce fel, iar acest lucru o facea sa-si piarda din siguranta si majestuozitatea ei, pierzandu-si galopant, vazand cu ochii, culoarea impecabila de Mediterana.

Spre deosebire de ea, namolul sapropelic dobrogean habar nu avea de efectul straniu pe care-l producea aupra Mediteranei. El stia doar ca fusese aeropurtat din Romania in Tunisia si nu avea alta dorinta si nici ambitie alta decat sa-si dovedeasca virtutile terapeutice laudate cu asupra de masura de catre media, fie ele scrise ori televizuale. Garantia ca este performant in aceasta privinta este data de labelul de calitate inscriptionat pe ambalajul lui original.

Nici prin cap nu-i trecea lui ca ar putea trezi asemenea (re) sentimente unei intinderi nesfarsite de ape, aflate, in plus si la ea acasa. Dar poate ca tocmai acest lucru o nelinistea, faptul ca el era intrusul, strainul, alteritatea care-o vexa si care, simtea ea ca n-avea cum s-o imbogateasca spiritual.

Am desfacut punga sigilata si am simtit instantaneu in nari mirosul dulce-amarui al lui ACASA, "pavoazandu-ma " cu drag in nuanta lui aidoma culorii Bichonicai mele. Namolul acesta era fin, onctuos precum mirul, usor aderent, dar negru precum pacatul.

Poate ca exact de acest lucru s-o fi temand atat de tare marea, sa nu-i fie dat sa cunoasca pacatul. Voia sa-si pastreze puritatea si limpezimea ei de Mediterana si nicidecum sa -i fie tulburate apele de acest intrus roman (esc), cu nume greco-turcesc (Te-chir-ghiol).

Dar nici ea, cat e ea de mare, tot n-a scapat de adevarul conform caruia "de ce ti-e frica nu scapi". Astfel incat, nici n-a apucat bine sa -si dea seama de pericolul pe care-l reprezenta pentru ea 'pacatul', ca acestuia nu i-au trebuit mai mult de 20 de minute pentru a i se insinua in apele-i speriate. Namolul s-a 'uscat' rapid de dorul ei si-a trebuit sa intru in mare urgent, cerandu-i scuze pentru disconfortul pe care i-l pricinuiam punand-o in fata faptului implinit.

Ce altceva mai putea sa faca marea decat sa fie parcimonioasa cu mine, in privinta darurilor ei sarate? Mi-a lasat portiuni destule necuratate indeajuns, o dovada in plus ca nici marea, cat e ea de e mare, nu poate spala chiar orice pacat iar namolul de Techirghiol era , in plus, un nume de referinta, un brand pe care nu -l poti aneantiza cu una- cu doua.

Dupa caderea in in pacat, marea era tulbure si intens valurita. Prin simpatie, cerul s-a intunecat si el, stabatut fiind de nori care nu prevesteau nimic bun.

Pare o fantezie ce-am scris eu aici, dar ca nu este asa o dovedesc fotografiile. Ce concluzie puteam sa trag de aici? Ca namolul nostru are puteri oculte asupra mersului norilor pe cer si asupra marii, pe care-o coloreaza si-o valureste dupa bunu-i plac? Sau mai degraba ca namolul nostru a invins Mediterana pe terenul ei, scotandu-i la iveala o alta fata, departe de cea pe care o afiseaza indeobste turistilor? !

Un lucru e clar, ca si morala acestei povesti (ri): se poate preveni imbolnavirea articulatiilor si departe de casa, dar conditia sine qua non este sa folosesti namol autohton dobrogean, pe care poti sa-l procuri si via internet, nu neaparat cumparandu-l de la sursa.

---

VIZUALIZĂRI: 2883 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI