Scoția - tărâmul de poveste

TIPĂREȘTE

Cum prăpădul ce s-a abătut asupra mapamondului ne-a poruncit - prin glasul conducătorilor nației - să stăm în casă, musai să mai facem una-alta pentru a preveni anchilozarea sau a întreprinde activități ce întotdeauna erau lăsate ”pe altă dată”.

Și uite așa, cum acelei dăți i-a venit sorocul, ne-am apucat și noi să dereticăm mai abitir decât de obicei, astfel încât am mutat până și mobila de la loc și i-am scotocit cele mai intime unghere.

Și când colo, ce să vezi! Pe lângă praful depus, imensă mi-a fost surpriza să regăsesc însemnările din concediile anterioare!! Așa că poate anunța președintele astăzi stare de urgență pentru încă o lună, că avem ce face acasă...

Și încep articolele cu Scoția. Nici nu putea fi prima altă destinație decât cele mai minunate locuri în care am călcat până în prezent.

Am ajuns acolo în iunie 2017 și de atunci, în toate discuțiile în care apar, îi spun ”tărâmul de poveste”.

În toată această vreme sunt siguri că ați ajuns pe acolo și unii dintre voi, așa că nu o să mă leg de aspecte care nu mai sunt de actualitate - gen prețuri sau orare de funcționare - ci voi încerca să povestesc pentru cei care nu au îndrăznit să viseze la o asemenea destinație, nu s-au gândit că ar găsi ceva interesant prin zonă sau, pur și simplu, încă nu au ajuns. Cine știe, poate, voi stârni curiozitatea și dorința de a o include în planurile lor viitoare de călătorii.

Am luat decizia de a zbura în insulă după vreo două zile de startul lecturării romanului ”Călătoarea” de Diana Gabaldon. Cu ochii minții vedeam locurile descrise, imaginația zburda extrem de plăcut pe acele dealuri sub o burniță deasă.

Descrierea locurilor prin care treceau eroii romanului provocau senzații ce le doream trăite. Rareori mi-a fost dat să citesc despre locuri îndepărtate pe care darul povestitorului să le transforme în atracții turistice. A urmat un an mai târziu ”Casa de pe lac” ce ne-a dus în Cornwall.

Iar odată ajuns acolo să simți acele locuri ca foarte reale descrise în carte.

Scoția a reprezentat arealul în care nu m-am putut sătura de privit, aș fi putut rămâne cu trupul încremenit, iar de se roteau doar ochii tot era superb. Acolo nu sunt peisaje frumoase, ci totul este de vis.

Am citit în alte articole - uneori am folosit și eu expresia asta - despre locuri în care musai să oprești mașina foarte des pentru a face poze. În Scoția ai nevoie de role de film care să înregistreze neîntrerupt peste tot pe unde mergi. Chiar și amărâtul de ciulin - floarea lor națională - este mult mai arătos și mândru la ei decât în Bărăganul nostru (că tot vorbeam de roman mai sus).

Am întocmit un traseu pentru 7 zile, cu prima și ultima noapte în Glasgow, acolo aterizând Blue Air-ul la acea vreme. Acum am văzut că zboară și WizzAir spre Paisley.

O surpriză foarte plăcută ne-a fost oferită de personalul aeronavei care, în încercarea de a ne pregăti cumva mai devreme cu tradițiile locale, ne-a servit un mic dejun scoțian în avion. Pentru prima oară de când foloseam low-cost-ul era servită, gratuit, mâncare. A fost și ultima...

De la aeroport ai la dispoziție transferul prin autobuzele AirportExpress care au finish-ul la Buchanan Bus Station, în zona centrală, și stații intermediare prin oraș, de-a lungul traseului.

Din a doua zi am închiriat un autoturism - a fost prima închiriere auto pe mai multe zile în străinătate - și am parcurs vreo 570 mile în 4 zile către Highland și înapoi, după care a urmat o zi și jumătate în Edinburgh, cu sosirea seara în Glasgow pentru somnul dinaintea zborului spre casă.

La preluarea acestuia, neînțelegând prea bine graiul cu dialect local al angajatului, nu am priceput prea bine ce ne tot cerea el să bifăm pe contract, astfel încât în momentul în care ne-a pus POS-ul în față pentru a plăti și am văzut suma, ni s-au muiat picioarele și ne uitam prin parc să vedem de nu era vreun elicopter liber.

Ne-a făcut asigurări la tot ce se putea, cred că și căpăcelul ventilului era asigurat de se stropea cu noroi...

De atunci nici nu am mai luat decât pachet de bază la asigurările auto.

Milele cu mașina le-am făcut pe traseul Glasgow - Luss - Glencoe - Fort Wiliam - Insula Skye (căreia i-am dedicat o zi întreagă) - Inverness - Glasgow, unul ce străbate zone minunate, cu ape limpezi și dealuri domoale pline de animale, totul pe fondul cromatic al celui mai pur verde existent. Unul de nereprodus...

O perioadă m-am tot consumat iar seara dinaintea preluării m-am perpelit vreo două ore de cum m-am pus în pat, cu gândul la abilitățile mele de a mă descurca în condusul cu volanul pe cealaltă parte a bordului față de cum mă poftise instructorul auto la prima oară de șoferit. Iar acum eram pe cont propriu, fără instructor și fără mămăligă în parbriz.

La un moment dat, după câteva suceli de pe o parte pe alta și kilometri parcurși în gând, mă răstesc la ”eu-l” meu și îi cer imperios să se culce aidoma unui prunc lipsit de griji pentru că mâine va fi o zi frumoasă.

Și a fost ușor de manevrat autoturismul și o zi atât de minunată! După care au urmat altele, aidoma ei...

Se conduce ușor, oamenii sunt răbdători în trafic și te afli în siguranță. Anul următor, în Anglia, deja aveam experiență.

În privința cazărilor, pe cât posibil am încercat să aleg locații pe Airbnb. A fost pentru prima oară când am apelat la respectivul intermediar și nu aveam cum face o alegere mai bună.

Doar o noapte - din cele două - în Glasgow și cea din Edinburgh le-am rezervat la hotel, toate celelalte am stat la oameni acasă, iar cele din Highland au fost de vis. Voi încerca să revin cu amănunte deespre fiecare și le recomand pe toate cu mare drag și încredere, mai puțin hotelul din Edinburgh.

În care, spre neplăcuta noastră surpriză, am fost primiți și tratați destul de rece de o recepționeră româncă.

Obiective turistice găsești cu grămada: castele extrem de bine conservate sau altele în ruină, lacuri, catedrale, biserici vechi de piatră, locuri de aprige bătălii ce au marcat istoria națională, orășele și sătulețe foarte pitorești, țărmul mării, cascade, câmpuri cu mii de oi sau vaci ori drumuri ce șerpuiesc lin printre toate acestea.

Dar mai presus e lumina. Sau mai bine zis, modul în care cade aceasta, de pare că acoperă cu o poleială aurie, mistică și misterioasă totul. De te lasă vrăjit.

Celor care au în planurile de viitor această destinație le sugerez ca măcar o dată să intre într-una din grădinile particulare ce pot fi vizitate contracost. Vă încredințez că merită!

Nu va fi un sejur ieftin, prețurile sunt destul de măricele și, mai ales, exprimate în lire sterline! Dar veți rămâne cu amintiri de neuitat.

Scoția e o poveste ale cărei file le-am citit flămând înainte de a ajunge acolo și pe care le răsfoiesc meticulos în memorie, completate - în sunet de cimpoaie - de imaginile și trăirile percepute la fața locului.

---

VIZUALIZĂRI: 1225 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI