Castelul Stirling, cheia Scotiei

TIPĂREȘTE

Ultima zi in Scotia... dedicata castelului Stirling, a semanat cu prima zi, cea in care am vizitat castelul Edinburgh, in primul rand pentru ca ambele sunt locatii foarte aglomerate, irezistibile pentru turisti.

Alte asemanari? Ambele castele sunt extinse, construite strategic pe marginea stancilor abrupte, dominand oraşele aflate mai jos. Castelul Stirling a fost martor al incoronarii reginei Maria a Scotiei, iar castelul Edinburgh, a fost locatia in care aceeasi Maria, a dat nastere baiatului ce va deveni regele James al VI-lea al Scotiei si James I al Angliei.

Nu in ultimul rand, salvele de tun: la castelul Edinburgh se trage o data cu tunul, in fiecare zi, mai putin duminica, la ora 13, iar la Stirling, la ora 12 se trag mai multe salve de tun. (nu stiu daca acest lucru se intampla in fiecare zi sau ocazional, pentru ca in materialele documentare pe care le-am folosit, nu am gasit nicio trimitere la acest eveniment).

Ceea ce se vede astazi de jur imprejurul castelului Stirling, in valea orasului, este vechiul cimitir cu Monumentul martirilor si Piramida Stelara, decorata, pe fiecare latura cu o rozeta de marmura, un ciulin si o coroana. Cimitirul a fost restaurat printr-un proiect care a implicat readucerea infrastructurii cimitirului la stilul victorian original.

Intorcandu-ma la, povestea zilei’’, respectiv castelul Stirling, locul a fost considerat mult mai sigur decat Edinburgh, copii familiei Stuart crescand aici. Datorita asezarii strategice, dusmanii erau vazuti de la o mare distanta si acestora li se pregatea o, primire pe masura curajului lor’’.

Perioada in care castelul Stirling a cunoscut o inflorire a stilului arhitectonic, este aceea a Renasterii, arhitectura acestor cladiri noi fiind o combinatie intre influentele germane, engleze si franceze.

Sala Mare si Cladirea Veche a Regelui s-au construit in perioada lui James al IV-lea, cand regele a hotarat sa renoveze si capela regala, insa lucrarile incepute nu au fost finalizate pana la moartea acestuia. James al V-lea, a continuat planurile incepute de tatal sau si a construit Palatul Regal, totodata fiind incoronat exact in capela regala, pe care predecesorul sau decisese sa o renoveze. James al V-lea a murit la tinerete, lasand neterminate lucrarile pe care tatal sau le incepuse si el le continuase intr-o oarecare masura. Lucrarile la castel au fost continuate de catre vaduva regelui, Mary de Guise, iar fiica acestuia, Maria, Regina a Scotiei a fost incoronata in capela regala la 9 septembrie 1543, la doar 9 luni. Tot aici s-a indragostit de varul sau, Henry Stewart, cu care s-a casatorit in 1565.

In timpul regelui James al VI-lea, fiul reginei Maria a Scotiei, castelul s-a transformat in centru militar, regele stand o singura data la Stirling, in anul 1617.

Incepand insa cu anul 1625, cu noul rege, Charles I, castelul avea sa cunoasca o perioada frumoasa, fara razboaie civile sau religioase. Dupa ce Charles I a fost executat, scotienii l-au incoronat pe Charles al II-lea, acesta fiind si ultimul monarh care a stat in Castelul Stirling.

Dupa o scurta incursiune in istoria castelului, urmeaza se derulez filmul vizitei castelului aflat sub semnul unicornului.

Am intrat in castel prin liniile sale defensive, un zid urias de aparare si am poposit intr-o gradina linistita si frumoasa, denumita Queen Anne Garden. Situata pe partea insorita a castelului sudic, cu vedere la Regine's Lodges si Turnul Printului, aceasta a fost initial o gradina regala, fiind transformata intr-o peluza verde in anii 1620. Am poposit sub un fag de peste 200 de ani si am admirat panorama verde pe care Scotia o ofera cu generozitate.

De aici, trecand pe sub alte porti, am ajuns in curtea interioara delimitata de Palatul Regal, Sala Mare si Capela Regala.

Palatul Regal (al lui James al V-lea) este una dintre cele mai bine conservate cladiri renascentiste din Marea Britanie si a fost refacut, decorat si mobilat ca in anii 1540, pentru a aminti de anii copilariei Reginei Maria.

Atmosfera acelor ani este creata si de personajele costumate in rolurile de garzi de corp, ofiteri de curte, slujitori de onoare, care povestesc despre intrigi care au avut loc in interiorul zidurilor castelului.

Printre cele mai frumoase incaperi se numara, desigur, Camerele Regelui si ale Reginei, reconstructia acestora fiind finalizata in 2011, ticsite cu decoratiuni renascentiste bogate.

Este o surpriza sa descoperi ca o astfel de cladire impunatoare a fost proiectata in jurul a doar sase camere principale. Regele si regina aveau fiecare cate trei camere: Camera mare, Sala Interioara mai mica si Dormitorul. In ciuda numelui, dormitorul era camera unde regele si regina se retrageau impreuna cu cei mai de incredere oameni ai lor.

Sala de audiente (cea interioara) a regelui are tavanul decorat cu medalioane de lemn bogat impodobite si colorate, ce ii infatiseaza pe regii Scotiei., Capetele Stirling’’ sunt una dintre marile comori de arta ale Scotiei - medalioane de stejar din secolul al XVI-lea sculptate cu imagini de regi, regine, nobili, imparati romani si personaje din mitologia biblica si clasica. Acestea au decorat plafoanele palatului pana in 1777.

Sala Interioara a Reginei si dormitorul acesteia sunt cele mai impresionante si evocatoare. Asa cum precizam la inceput, castelul este sub semnul unicornului. Peretii salii interioare a reginei, au tapiserii viu-colorate tesute manual, bazate pe seria vanatorii unicornului. Tapiseriile au fost recreate intr-un proiect de 2 milioane de lire sterline, care a durat 13 ani, permitand vizitatorilor sa intre in atmosfera curtii regale din Scotia. Expozitia, Weaving the Unicorn’’ din castel povesteste despre modul in care s-a desfasurat proiectul.

Unicornul este prezent pe steme, insoteste toate picturile care se regasesc deasupra semineelor si medalioanele care impodobesc tavanele.

Pentru a intra si mai bine in pielea personajelor acelor vremuri, copiii se pot imbraca in costume de epoca, pot incerca activitati, jocuri cu instrumente medievale.

Exteriorul Palatului este, de asemenea, unic, avand fatadele decorate cu sculpturi asezate in nise, intre ferestre. Acestea reprezinta atat personaje mitologice, animale, dar si diavoli si demoni, fiecare dintre ele spunand cate o poveste, transformand castelul Stirling intr-un minunat exemplu de Renastere timpurie scotiana, cu puternice influente franceze.

Curtea interioara este decorata de, Sala Mare’’, construita la finele secolului al XV-lea, pe timpul lui James al III-lea. Aceasta sala gotica cu galerie pentru muzicanti si tavan cu grinzi suspendate, a fost conceputa ca sala de banchete magnifica, cea mai mare de acest gen construita vreodata in Scotia si a fost folosita pentru sarbatori, dansuri si concursuri. Completata de James al IV-lea in 1503, are patru perechi de ferestre inalte si este incalzita de cinci seminee mari. In 1594, James al VI-lea a organizat aici un banchet extravagant pentru botezul fiului sau, Prințul Henry. A fost atat de generos incat pestele a fost servit de pe o barca de lemn enorma, modelata cu tunuri, impinsa in interiorul salii.

Langa Sala Mare se afla Capela, eleganta, construita in doar sapte luni, la ordinul aceluiasi James al VI-lea, pentru botezul fiului si mostenitorului sau.

In bucatarie, budincile, vanatul, somonul, carnea de vita (doar cele mai bune), cuptorul de paine, sunt expuse intr-o scena plina de viata, nu doar cu oameni, ci si cu cainii, pisici, pentru a reda cat mai fidel viata la castel, cand se pregateau sarbatorile pentru regi si regine.

Cand am crezut ca, spectacolul’’ s-a terminat, indreptandu-ne spre iesire, care de fapt este aceeasi cu intrarea, am descoperit forfota mare, militari imbracati in uniforma, dar si femei si barbati cu kilt-ul specific, cimpoaie si alte instrumente muzicale si foarte multi vizitatori care sprijineau zidurile din gradinile interioare. M-am gandit ca urmeaza un spectacol de muzica si dans traditional, insa ceea ce a urmat a fost mai grandios. Ne-am, lipit’’ si noi de un zid, astfel incat sa avem vizibilitate cat mai buna in zona bateriilor de artilerie si am asteptat, spectacolul’’. 15 soldati erau pregatiti pentru a trage salve din 3 tunuri si inca trei (nu le cunosc gradele), care au prezentat onorul. Spre deosebire de Edinburgh, unde s-a tras o singura data, aici au fost trase mult mai multe salve, totul fiind mult mai spectaculos. La final, un ansamblu de cantareti costumati traditional si inarmati cu cimpoaie si alte instrumente de suflat si tobe, au incheiat spectatolul.

Inainte de a parasi locatia, cu regretul ca aceasta era ultima zi in Scotia, am privit inca o data, peste gard’’ in departare, spre Highlands-ul din sud si monumentul national Walace, imaginandu-mi marile batalii care au avut loc in jurul castelului.

---

VIZUALIZĂRI: 2213 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI