Tur Scotia - Falkirk si Stirling - ziua IV

TIPĂREȘTE

Ultima zi din mini-vacanta in Scotia... Luam micul-dejun, ne strangem bagajul si ne suim in masina. Era ora 10, iar biletele pentru castelul Stirling erau pentru ora 13 probabil... pentru ca nu primisem vreun mail de confirmare cum ca s-a reusit modificarea datei. Va trebui sa pierdem timpul pana atunci, cu speranta ca vom putea vizita castelul.

Si cum nu aveam chef de plimbare pe jos, am ales sa ne intoarcem la Falkirk unde cu o seara inainte vazusem Kelpies. De data aceasta vom vedea Falkirk Wheel. O minune inginereasca pe care scotienii au transformat-o in atractie turistica. Daca ajungeti cu masina sunt locuri de parcare de o parte si de alta a soselei si se aplica o taxa de 3.50 lire pe zi. Intrarea este libera dar daca vreti sa traiti experienta de urca cu barca de pe un canal se pot cumpara bilete pentru un astfel de tur.

Sincer mi se pare mult mai impresionant sa vezi cum functioneaza roata de jos asa ca am preferat sa zic pas turului care dureaza in jur de o ora fiind si presati de timp. Falkirk Wheel un lift ce se roteste si face legatura intre doua canale Forth and Clyde si Union. Inainte de construirea acesteia, barcile puteau trece printr-un sistem de 11 ecluze vechi si lent.

Sincer nu eram sigur ca voi reusi sa vad cum functioneaza dar la momentul acela erau destul de multi turisti care au cumparat bilete, asa ca am avut ocazia sa vad roata invartindu-se de cateva ori.

Am mai pierdut timpul prin magazinul de suveniruri unde exista si o cafenea, daca ai noroc poti gasi loc la o masa afara exact sub roata. Se poate lua si masa rapid, desi la ce preturi sunt nu stiu daca as recomanda. Am platit 15 lire pe doi hotdogi cu chili si o cola, preturi de Londra mai mult.

In mare este o experienta placuta, nu sunt multe locuri unde poti vedea ceva de genul, Falkirk Wheel fiind singurul lift rotativ din lume. Norii incep sa se adune si o pornim usor spre masina, ajungand in momentul in care ploaia incepuse. Bun, acum spre Stirling, dar cum vedem castelul daca ploua? Bine asta era a doua grija a mea pentru ca nici nu stiam daca putem intra.

O jumatate de ora mai tarziu GPS-ul ma baga pe drumul spre castel. Ce sa vezi se lucreaza si va trebui sa o ocolesc o gramada... jur ca lucrarile la drumuri in Marea Britanie, sunt cel putin la fel ca in Romania, interminabile, benzi intregi blocate pentru o groapa, drumuri abia asfaltate si sparte iar... Reusesc sa gasesc alt drum prin spatele castelului cumva si urcam in parcare exact in momentul in care primesc mailul de confirmare cu modificarea biletelor. Oh da... a iesit bine pana la urma si s-a oprit si ploaia.

Asteptam putin la coada, si intram sa ne ridicam biletele. Nu stiu daca se procedeaza asa mereu sau doar in conditiile actuale. Dar in momentul in care rezervi bletele online ai de ales sa iti fie trimise prin posta sau sa le ridici la fata locului. Cum nu aveam timp am ales sa le ridicam de acolo. Probabil inainte de pandemie era cineva care le printa, acum trebuie sa te duci singur la un touch screen si sa introduci un cod primit pe mail si biletele se vor printa automat. 14 lire de persoana plus inca patru pentru parcare, un pret decent, pe care vizitarea castelului o merita.

Intrarea se face prin poarta Forework, o structura de aparare cu cate un turn de o parte si de cealalta, ce protejeaza principalele corpuri de cladire ale castelului. Mai departe trecem printr-un gang si ajungem intr-o curte interioara unde se afla intrarile in Marea Sala si in Capela Regala, singurele cladiri ce au putut fi vizitate. Cel mai mult mi-a placut Marea Sala, ce arata exact ca in filmele cu regi si regine. O masa lunga intr-un capat cu doua scauna mari, iar in spatele acestora un semineu cu o tapiserie deasupra. In stanga si in dreapta ferestrele erau pictate cu diverse blazoane ale familiilor de nobili scotieni.

Urmeaza apoi o plimbare pe zidurile de aparare, de unde se poate observa o parte din orasul Stirling. Iar in departare National Wallace Monument, un memorial inchinat lui Mel Gibson :)

Glumesc desigur, monumentul este dedicat lui Sir William Wallace, erou scotian in lupta pentru independenta. Se poate vizita dar din pacate nu se deschisese inca.

Dupa plimbarea pe ziduri ne-am tras putin sufletul in Gradina Reginei Anne despre care se spune ca ar data din secolul al XV-lea. Personal castelul Stirling mi-a placut mai mult decat cel din Edinburgh vazut cu vreo patru ani inainte. Desi am impresia ca este mai mic si nu am putut vizita toate incaperile, pare mult mai compact si cladirile mi se par mai impresionante. In plus din loc in loc erau angajati care dadeau informatii viitatorilor. Cata istorie stiu oamenii aia... Clar merita o vizita.

Din pacate odata cu iesirea pe poarta castelului se cam termina si vacanta noastra. Urma un drum de patru ore pana acasa, lung si plictisitor. Au fost patru zile minunate, dar obositoare totusi pentru ca am incercat sa vedem cat mai mult si tot nu am reusit sa vedem tot ce ne propusesem. Zile in care am stat sub semnul codului galben de ploi dar am avut noroc si doar ne-a picurat de vreo doua ori. In care am reusit sa vedem delfini, foci si vaci pletoase, cascade, munti superbi si lochuri.

Zile in care privind peisajul Highlandului imi venea si mie sa strig ca Mel Gibson in Braveheart :"Freeedooom!!! "

---

VIZUALIZĂRI: 1072 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI