Tur Scotia - Isle of Skye si Falkirk - ziua III

TIPĂREȘTE

Dimineata... stau cu o cafea calda in mana si cu o tigara in cealalta, in spatele hotelului, privind apa si ceata care incepuse sa se ridice. Ma gandeam la programul pe care il aveam azi... si deodata mi se duce zenul si parca aud o voce: "Esti prost! ". Ce facusem? Am realizat ca am cumparat bilete online pentru castelul Stirling pentru ziua aia, si ar fi trebuit sa le iau pentru ultima zi. Pfff... Cum domne ca planuisem totul in detaliu. Daca mergem azi la castel maine ce mama dracu mai facem? Intru pe site, biletele sunt nereturnabile, perfect ce sa zic. Dau un mail si cer modificarea datei, primesc un raspuns automat in cateva minute ca voi fi contactat... in trei zile. Injur si mai aprind o tigara. Ma felicit pentru isprava si trag concluzia ca nu am ce face. Vedem ce mai avem p-aici si pornim spre Stirling. Mai mult ca sigur ca nu o sa ajungem in intervalul orar in care trebuia sa fim la castel, dar asta e iau alte bilete pentru maine daca nu primesc raspuns la mail. Nu putem sa plecam nici foarte tarziu pentru ca drumul dureaza vreo patru ore si ceva, adica cinci jumatate, ca am vazut cum e traficul si in plus o sa ne mai si oprim.

Bun hai sa mai taiem de pe lista. Castelul Dunvegan... si-asa e in reparatii, mai deschide si la 10 ah si nu cumparasem bilete online. Asta e, alta data. Next... Fairy Pools. Sincer la asta ma gandisem de cu o seara inainte sa renuntam pentru ca plouase destul de tare si probabil era foarte mult noroi. Ce mai ramane? Neist Point. La asta nu renunt nici mort. Nu am venit pana aici si sa plec fara sa fac o poza.

Ne suim in masina si pornim catre cel mai vestic punct al Britaniei. La Sligachan parasim drumul principal facand stanga si intr-o ora ar trebui sa ajungem. Aceeasi poveste si pe aici, drumul se ingusteaza alocuri dar sunt portiuni in care se poate opri pentru a da prioritate celui din fata. Partea aceasta vestica a insulei e mai putin spectaculoasa, drumul trece prin cateva sate si trebuie atentie la oile care merg nestingherite peste tot. Opresc o singura data sa faca o poza doua si continuam.

Intr-un final, dupa ce am crezut initial ca am intrat la unu in curte ajungem in parcarea de la capatul drumului. Nu vom merge pana la far ci vom urca din parcare in dreapta pentru panorama binecunoscuta cu stancile si farul. Din pacate nu am putut rezista mai mult de 10 minute aici, musculitele de care am mai scris erau peste tot. Nevasta-mea deja incepuse sa tipe sa ii dau cheia de la masina ca ea nu mai sta.

Adevarul este ca daca nu ai de gand sa mergi pe jos pana la far nu pierzi prea mult timp aici. Locul este superb, imi pare rau ca nu am ajuns la apus, dar chiar nu aveam cum.

Pornim spre Stirling, peste 5 ore arata GPS-ul, deci facem peste sase garantat. Acelasi drum ingust pana la Sligachan. Intram intr-unul dintre satuce si observ o doamna politist cum indreapta pistolul de viteza spre mine. Sunt in limita si zambim reciproc in momentul in care trec pe langa ea. Doua minute mai tarziu, mail, opresc repede sa citesc. Biletele ne-au fost decalate cu o zi, trebuie doar sa confirm ca e ok sa decaleze si ora putin. Bun in sfarsit o mica victorie si pentru mine. Nu dureaza mult ca pica semnalul si nu apuc sa trimit mailul. Ce bine... ma si miram sa imi mearga ceva ca lumea azi. Am uitat sa zic semnalul la telefon este destul de prost pe toata insula, si in unele locuri inexistent. Mai merg vreo 40 de minute pana reusesc sa trimit mailul. Gata am rezolvat, spre Stirling acum.

Nu prea am ce sa spun despre drum, este foarte virajat, o banda pe sens in mare parte, dar si aici sunt peisaje incredibile, lochuri, munti... superb. Nu am mai oprit asa des, mai ales ca cineva a dormit o buna parte din drum si m-am plictisit de moarte... Poate si d-aia am si reusit sa gresesc drumul si sa ocolesc vreo 30 de kilometri. Cred ca am ajuns in Stirling in jur de patru si am mers direct sa ne cazam.

Patru sute de kilometri, ma simteam destul de obosit, asa ca am propus sa mancam ceva, sa ne odihnim putin si pe la 8 cand se insereaza sa mergem in Falkirk sa vedem Kelpies.

Am vrut sa mergem seara pentru ca timp de o ora de la apusul soarelui sunt luminati. Kelpies sunt doua statui gigantice a doi cai, ma rog... doar capetele. Un fel de tribut adus cailor de povara care au ajutat de-a lungul timpului la dezvoltarea economiei zonei. In mitologie Kelpies sunt spirite ale apei care detin puterea a zece cai. Sculpturile se afla in parcul Helix si se pare ca au avut ca model doi cai adevarati Duke si Baron.

Sincer sa fiu nu credeam ca o sa fie prea multa lume la ora aceea dar m-am inselat, parcarea era plina. De aici se mai merge o bucata pe jos de-a lungul unui canal pana in locul unde sunt statuile. In timpul zilei aici exista si o cafenea, magazin de suveniruri si chiar se pot cumpara bilete pentru a urca in interiorul cailor. Totodata pe timpul zilei parcarea se plateste.

Am petrecut destul timp aici, dar norii negrii de ploaie ne-au facut sa ne retragem, acelasi drum pe langa canal, numai ca acum era plin de tantari. Si uite cum imi zboara iarasi gandul la sprayul lasat acasa pe masa in living "ca sa nu il uitam".

Adorm repede cu gandul la frumusetile vazute in ultimele zile si cu regretul ca maine mica noastra vacanta se va incheia.

---

VIZUALIZĂRI: 1021 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI