Hoinărind prin Atena și Santorini (2): Santorini

TIPĂREȘTE

Dacă mâncarea grecească din Atena a reușit să ne încânte papilele gustative, imaginile din Santorini ne-au „mângâiat” văzul.

Am plecat la ora 7.30 din Piraeus, cu un feribot de la Blue Star. Biletele ne-au costat 80 de euro, câte 40 de persoană. Spre deosebire de feribotul de la Hellenic Seaways, cu care ne-am întors și care ne-a costat mai puțin (25 de euro de persoană), cel dintâi ne-a oferit condiții mult mai bune – curățenie impecabilă, o varietate de mâncăruri și băuturi, plus respectarea orei de sosire la destinație.

Ajunși în 14.30 în Santorini, am luat un autobuz, care ne-a lăsat în Fira. Ne-am cazat la Pensiunea Petros, unde rezervaserăm camera cu două luni înainte. Am făcut o alegere bună, pensiunea fiind aproape de centru. Camera a fost curată și personalul, drăguț. A doua zi, am avut surpriza să constatăm că, de pe terasa noastră, se putea vedea răsăritul.

După ce ne-am cazat, am pornit în explorare. Am descoperit o alee cu scări, care indica „Palia Kameni Bar” (6) și care ducea spre un drum îngust, presărat cu restaurante, ale căror terase ofereau imagini spectaculoase cu soarele apunând.

Ne-am fi plimbat veșnic pe acel drumuleț, de pe care aveam o panoramă de vis – pe de-o parte, marea care se contopea cu soarele, formând o creație dumnezeiască, și pe de altă parte, orașul alb care prindea viață la amurg.

După ce terminam de coborât scările, dădeam de o biserică veche, nerenovată. (7) Pe scările acesteia, ne-am așezat în fiecare seară, așteptând fascinați apusul. Cu privirile și inimile fermecate, porneam apoi prin orașul încărcat cu forfotă, lux și clădiri încântătoare. Străduțele și clădirile luminate ne atrăgeau și ne determinau să ne plimbăm cât mai mult.

Ne-am bucurat de Santorini, alături de doi prieteni foarte buni – un geograf împătimit de plimbări și locuri noi și o specialistă în filologie profundă și iubitoare de frumos.

Nu ne-am mirat deloc când geograful nostru ne-a propus să ne trezim devreme a doua zi, pentru a parcurge drumul de la Fira la Oia. Am avut parte de un traseu încântător de 11 kilometri parcurși de-a lungul crestei, de unde puteam privi fascinanta mare (8). Am pornit de dimineață, pentru a evita soarele puternic. Având o companie mai mult decât agreabilă și fiind înconjurați de o imagine minunată, nici nu am simțit când am parcurs toți kilometrii.

Dacă Fira ni s-a părut un oraș luxos, vă dați seama cum am perceput Oia (9). :) Somptuozitatea este la ea acasă în acest oraș, iar oamenii se îngrămădesc, în număr mai mare decât în Fira, să o viziteze. :)

A doua zi, arheologul și-a manifestat dorința de a merge la Situl Akrotiri. Așadar, am luat un autobuz spre Red Beach, unde urma să avem lecția de istorie și întâlnirea cu marea.

Drumul în sine a fost foarte amuzant. Am dat de un șofer morocănos, care tăia și spânzura în autobuz. Unui domn i-a spus să-și ducă bagajul în portbagaj, altuia, că nu are voi să mănânce, altuia, să-și termine mărul. După ce am pornit, o domnișoară a venit agitată spre el și l-a rugat să oprească puțin, pentru că iubitul ei ajunsese în stație, cu întârziere. A întrebat-o „really?” și și-a continuat traseul, fără ca măcar să încetinească. La prima stație, o altă domnișoară l-a întrebat dacă merge spre plajă. El a întrebat-o la care plajă ar dori să ajungă, iar ea i-a răspuns „any beach”. Atunci, el, cu un aer foarte înțelegător, i-a replicat „Aaa, any beach. You should take the next bus”. Evident că noi am pufnit în râs, iar el și-a întors privirea și a întrebat „What’s so funny, my friend? ”. :) De frică să nu ne dea jos, căci ar fi fost în stare, ne-am încremenit și zâmbetele. :)

Cu peripețiile aferente, am ajuns la Situl Arheologic Akrotiri (10), un oraș cuprins de furia vulcanului, care amintește cât de imprevizibilă este viața. Așa cum spunea prietena noastră, poate durerea și suferința acelor oameni au fost răsplătite prin faima pe care o cunoaște astăzi Santorini. Pe lângă curiozitatea de a înțelege acea pagină de istorie, ne-am întristat la gândul morții care s-a abătut asupra acelui oraș.

Ne-am scuturat repede de tristețe și ne-am îndreptat spre Plaja Roșie (11), unde am petrecut câteva ore frumoase.

Concluzia este că am petrecut o vacanță minunată și că am adăugat încă o pagină de amintiri frumoase în caietul vieții noastre.

---

VIZUALIZĂRI: 3615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI