O țară pe gustul meu

TIPĂREȘTE

Primul contact cu potențialul turistic al Olandei – iertată-mi fie încăpățânarea a folosi această denumire în detrimentul celei de Țările de Jos - l-a reprezentat emisiunea” Spectacolul lumii” realizată de Ioan Grigorescu. Cel care se plimba prin Giethoorn și vorbea cu glasul dumnealui atât de frumos despre frumusețea acestui sat încât mi l-a fixat în minte și în capul unei liste de locuri în care îmi doream să ajung. Într-o vreme în care deplasările se realizau infinit mai greu decât în zilele noastre.

Ulterior, de-a lungul anilor, baza grămezii motivelor care m-au determinat să pun această țară (neatrăgătoare pentru mulți) ca destinație de concediu s-a dezvoltat aidoma unei căpițe pe care tot așezi câte o furcă de fân până crește mai înaltă ca tine.

Deși unii vor zâmbi iar alții chiar vor râde de mine, am rămas impresionat de bucuria și trăirea olandezilor la unele spectacole, pe care, de altfel, le-am revăzut ulterior de câteva ori. Iar asta m-a atras într-acolo.

Să dansezi la spectacolele în aer liber ale lui Andre Rieu de la Maastricht, să faci valuri cu 60.000 de spectatori pe ArenA din Amsterdam la un meci de Champions League când la mijlocul terenului se află același muzicant, să lăcrimezi și să plângi amarnic, cu suspine grele, la concertul de adio al formației BZN ținut la Rotterdam conturează imaginea unui popor cald, sentimental și volubil, în contradicție cu ce știam din citite și auzite despre răceala nordicilor.

Iar un sejur acolo e musai a fi programat între sfârșitul lui martie și mijlocul lui mai pentru a ajunge și la splendoarea de la Keukenhof.

Intuiam că îmi va plăcea această țară, motiv pentru care – întrebat fiind de un prieten în care din locurile vizitate m-aș stabili dacă ar fi să plec din România (ceea ce, între noi fie vorba nu se va întâmpla) – am răspuns că Norvegia și Marea Britanie sunt preferințele mele, cu amendamentul că încă nu fusesem în Olanda și că există probabilitatea ca respectivul clasament să fie modificat.

Ceea ce s-a și întâmplat, țara lalelelor ocupând primul loc în topul preferințelor mele. Cu siguranță și pentru că sunt pasionat de mersul cu bicicleta, iar orice ai auzi și citi despre acest aspect e extrem de departe de ce vei constata odată ajuns acolo. E de neimaginat ce înseamnă acest mijloc de locomoție! Iar ca să vă dați seama cât de cât, aflați că pentru a primi avizul de deschidere a unui magazin trebuie să faci dovada locurilor de parcare pentru biciclete...

Iar acestea sunt de” n” -șpe feluri: cu bară, fără bară, de femei, copii sau bărbați, tandem, cu portbagaj în față sau în spate, cu landou pentru unul sau pentru doi copii, modele de munte sau de șosea, unele pe care stăteai culcat și pedalai. Am văzut persoane poziționate pe spate și pedalau din mâini, nu din picioare!!

De la infrastructură (aici intră piste, parcări, semafoare), echipament, număr de oameni care pedalează și până la tipurile de biciclete, toate acestea m-au lăsat cu gura căscată și mut de admirație pentru acest popor. Aglomerarea orașelor și numărul de morți în urma accidentelor auto înregistrate pe fondul creșterii numărului de autoturisme după cel de-al doilea război mondial au condus la un protest de amploare care, coroborat cu criza petrolului din Orientul Mijlociu, a determinat autoritățile să ia în considerare o altă modalitate de deplasare.

Primele orașe cu investiții în infrastructura ciclistă au fost Haga și Tilburg pentru ca, în momentul de față, rețeaua de drumuri să fie atât de bine pusă la punct încât poți ajunge între două localități batave doar pedalând, indiferent la ce distanță sau zonare geografică s-ar afla acestea.

O altă rețea care m-a impresionat este cea feroviară. La fel, te deplasezi între ce orașe vrei tu cu trenul, legăturile sunt foarte bune iar punctualitatea garniturilor îți permite reglarea ceasului. Am avut ocazia să remarc magistrale asemănătoare autostrăzilor rutiere, suspendate și cu benzi de acces de pe una pe alta.

Întrucât închirierea unui autoturism mi s-a părut excesiv de scumpă (plus prețul de 2,15 euro/l benzina), am ales să ne deplasăm cu trenul, astfel că am circulat de 8 ori cu a lor companie națională feroviară. De 7 ori plecarea și sosirea au fost la minut, o singură dată înregistrând întârziere din cauza unei defecțiuni mecanice survenite în timpul mersului. Cu trenul oprit vreo 15 minute în câmp, călătorii au fost anunțați de 3 ori de incident și li s-a transmis modalitatea de continuare a voiajului lor din următoarea gară. Unii dădeau din cap, alții zâmbeau, niciunul nu era disperat sau stresat.

Pentru noi această defecțiune a reprezentat ratarea ultimului autobuz din Steenwijk spre Giethoorn și, drept urmare, un marș pedestru de 10 kilometri. Și aveam valiză grea... Parcă acum o văd și aud pe Adriana” na, ce i-ai mai lăudat până acum!” . Iar această distanță a fost parcursă după ce în timpul zilei mai pedalasem vreo 26 kilometri. Asta ca să vedeți cât de active sunt concediile noastre!! ????

Trecând la lucruri practice și organizatorice pentru cei care vreodată ar dori să meargă într-acolo și rândurile mele i-ar putea ajuta, recomand achiziționarea biletelor de călătorie cu trenul de pe site-ul www.ns. nl pentru a economisi 1 euro la fiecare bilet sau, în cazul în care vă cunoașteți traseele mai din timp – minim 4 zile -, pentru a beneficia de reduceri importante la călătoriile din afara orelor de vârf și a acelora din week-end (de vineri de la ora 18.30 până luni dimineața la ora 4).

Ne-am descurcat cu biletele descărcate pe telefon. O singură dată ni le-a verificat nașul dar fără ele nu poți intra sau ieși din stație. Sunt valabile întreaga zi, nu depinzi de un tren anume.

De vrei să circuli cu autobuzul, punctualitatea acestora este similară trenului. Se pot folosi cartele ce le încarci mereu sau bilete achiziționate de la șofer, plata fiind posibilă doar cu cardul. Cartelele le treci prin fața aparatelor de scanat atât la urcare cât și la coborâre pentru a putea fi taxat conform drumului parcurs.

Organizatoric, am ales o primă cazare de 3 nopți la Leiden pentru a vizita Haga și Keukenhof, o noapte de tranziție la Utrecht, o alta în Giethoorn și apoi ultimele 3 la Amsterdam pentru a descoperi capitala dar și regiunea Zaanse Schans, cea cu morile de vânt tradiționale. Iar ca un amănunt, acestea nu au fost inventate de olandezi, precum mulți cred, ci de un grec ce trăia în Egiptul antic.

Cazările 1 și 2 au fost minunate, gazdele noastre particulare fiind foarte amabile, cu un plus pentru jovialitatea lui Hans, cel care ne-a primit în casa lui din Utrecht. La Giethoorn am stat la un hotel și am descoperit bunătatea personalului iar în Amsterdam am avut cazare în podul unei case autentice olandeze (până și cârligul pentru scripetele care urca mobila pe vremuri era deasupra geamului; acum mobila se urcă în pachete și se asamblează în cameră).

Despre toate voi reveni cu amănunte mai detaliate.

Nu puteam să ajungem în Olanda și să nu” biciclim” , astfel că ne-am organizat de așa natură încât în primele două zile ne-am deplasat de la Leiden la Haga respectiv, Keukenhof pe două roți. Închirierea unei biciclete variază ca preț, cu pornire de la 9,50 euro dar noi am beneficiat de amabilitatea Ilsei, gazda noastră, care și-a folosit un card de transport local și ne-a facilitat astfel accesul la tariful de 5 euro/zi.

Am mai pedalat la Utrecht, acolo unde am utilizat două din cele 8 biciclete!! aflate în garajul lui Hans.

Așa am avut ocazia să inspirăm spiritul adevărat al Olandei: pe bicicletă printre lanurile de flori sau prin satele tradiționale.

Consultând prognoza meteo, m-am hotărât să schimb programul inițial astfel încât să ajungem la minunata serbare florală de la Keukenhof pe o zi însorită și caldă, în cea de a doua a sejurului. Dacă amânam pentru finalul sejurului prindeam timp înnorat dar, în antiteză, exista posibilitatea de a vedea mai multe lalele înflorite. Nu-i bai că și narcisele și zambilele erau superbe, acestea din urmă degajând un miros amețitor, ceva ce greu se poate descrie.

Giethoornul l-am prins într-o dimineață cețoasă, un cer înnorat apoi și mai degajat spre după amiază și am convingerea că acel sat nu are cum fi mai șarmant decât într-o asemenea succesiune de momente.

Despre Amsterdam nu voi spune aici decât că mi s-a părut orașul cu cele mai frumoase clădiri, în sensul că toate sunt asemănătoare dar niciuna identică celei de lângă ea.

În Leiden, o minunăție de localitate, am stabilit să-l vizităm sâmbăta, zi în care are loc tradiționala piață din centru. Iar centru, în Olanda, înseamnă pe malul canalelor. Ceva deosebit și unic!

Cu referire la Haga... Am așteptat de ceva timp să ajung acolo, conștient că va fi orașul pe care am să-l cutreier cu cea mai mare plăcere. Orașul regal, localitatea ce inspiră eleganță de peste tot. Alături de Sevilla, urbea care eram sigur că mă va face să mă îndrăgostesc de ea.

Din capul locului vă informez că prețurile practicate aici, cam în orice domeniu, sunt mai mari decât în majoritatea altor state europene.

Cam astea ar fi primele coordonate ale vacanței în Olanda - țara este numită „netherland” („țara mai mică” ), deoarece este literalmente cea mai joasă țară din Europa, cu 26% din teritoriu aflat sub nivelul mării.

Ca picanterie, este și prima țară din lume care a legalizat căsătoria între homosexuali, în anul 2001, iar ca amănunt ce reprezintă elementul de mândrie al lor, rar vezi un olandez să bea o altă marcă de bere decât olandeză, preponderent Heineken.

---

VIZUALIZĂRI: 2679 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI