Ce este mai albastru decat ,,albastrul de Chefchaouen”?

TIPĂREȘTE

Dupa orasul rosu, Marrakech si orasul alb, Casablanca, de ce nu si putin albastru? Dimineata am pornit din Tetouan spre Meknes, cu oprire intr-una dintre cele mai pitoresti si instagramabile locatii din Maroc„, orasul albastru” Chefchaouen.

Interesant este nu doar aspectul orasului, ci si istoria sa. In 1471, atunci cand a fost fondat de catre Moulay Ali ibn Rashid al-Alami, Chefchaouen era o mica asezare fortificata, care in prezent este Kasbah, construita pentru a se apara de portughezi. S-a dezvoltat apoi, inconjurat de muntii Rif, populatia fiind din triburile berbere, mauri din Spania, dar si evrei expulzati din Peninsula Iberica in 1492.

Chefchaouen a fost declarat oras sfant, intrarea necredinciosilor in acesta fiind interzisa, iar cei care riscau, isi puteau pierde viata. Pana la inceputul secolului XX, doar trei europeni au patruns in orasul albastru, deghizati: un explorator francez, un corespondent pentru The Times si un misionar american, care a fost otravit insa, la scurt timp. Abia in 1912, trupele spaniole au intrat pe teritoriul orasului, datorita acordului franco-spaniol.

Comunitatea evreilor a crescut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar o mare parte dintre acestia au parasit Marocul dupa razboi pentru a se stabili in Israel.

De cum am coborat din autocar, am vazut in departare orasul vechi, medina, colorat in albastrul cerului, contopindu-se parca cu acesta. Ca un magnet, acesta ne-a atras prin unicitatea caselor de un albastru viu, stralucitor.

De ce albastru? Exista mai multe ipoteze, unele practice, altele ce tin de simbolistica. Fiind o culoare rece, casele sunt mai racoroase in lunile fierbinti de vara si tin tantarii departe. Este un simbol al apei, nuantele diferite ale albastrului potrivindu-se cu ale marii Mediteraneene sau ale cascadei Ras el-Maa, sursa localnicilor de apa potabila.

Obiceiul vopsitului cladirilor in albastru a fost adus aici odata cu evreii refugiati, pentru ei culoarea simbolizand cerul si raiul. Initial doar casele lor erau vopsite in albastru, celelalte fiind albe, cu timpul insa acest obicei a fost preluat si de ceilalti localnici, cu atat mai mult cu cat orasul a devenit celebru si a atras turisti tocmai datorita acestui fapt.

Medina este preponderent pietonala, cu alei inguste, intortocheate, pavate si frumos varuite, unele dintre ele, proaspat. In unele spatii inguste, inchise, unde nu patrunde soarele, albastrul intens capata nuante de violet.

Orasul este linistit, nu am intalnit prea multi localnici, fata de toate celelalte orase vizitate, unde forfota e de nedescris in interiorul medinelor. Aveam senzatia ca e o zi de sarbatoare, ora pranzului, cand localnicii se odihnesc.

Cu toate acestea, comertul cu produse din lana, haine, covoare, paturi tesute manual, in culori vii si modele mexicane si peruviane, nu le regasesti in alta parte in Maroc.

Am ajuns in mica Piata El Haouta, in mijlocul careia se afla o fantana colorata in alb si albastru, cu patru laturi. In jurul pietei sunt bancute, casute si cafenele, iar pe unul dintre peretii albastri este scris: „Daca nu ne schimbam, nu crestem” .

Kasbah, cu peretii rosu-caramiziu, in contrast cu restul caselor, se afla in inima medinei, in piata Uta El Hammam. Este renovata si gazduieste Muzeul de Etnografie, insa cel mai mult mi-au placut gradinile andaluze si turnul de veghe portughez, cu patru niveluri, simbol al puterii (Dar al-Makhzen).

Piata este marginita de cafenele si restaurante, fiind un loc fermecator, ce combina vechile influente arabe cu tendintele aduse de spanioli. In mijlocul acesteia se afla un copac mare, inconjurat de bancute, acesta fiind locul de intalnire pentru majoritatea grupurilor care viziteaza orasul, inclusiv pentru noi, care am avut parte de cateva ore libere in care sa ne facem propriul traseu.

Am urcat pe aleile inguste, intortocheate, pe trepte, pentru a ajunge in punctul cel mai nordic al orasului, poarta de nord a medinei, Bab el Mahrouk. Este construita intr-o zona foarte inalta, iar punctul de observatie cocotat pe zidurile medinei, in turn, ofera o vedere a orasului spectaculoasa. Poarta este de culoare rosu-caramiziu, iar Mahrouk inseamnă cel ars, in araba.

Dupa urcare, a urmat coborarea, pe latura estica a medinei, pentru a ajunge la o alta poarta importanta, Bab El Onsar, care duce la cascada Ras el-Maa, unde apa tasneste din munte si unde femeile vin sa spele rufe.

De aici am mers catre centrul orasului, pentru a ajunge la punctul de intalnire cu ceilalti din grup, respectiv piata Uta El Hammam, nu inainte de a mai face cateva fotografii cu fundalul ce isi schimba nuantele, din turcoaz in albastru azuriu, pastel, celest, regal sau electric, in functie de pigmentul varului dar si de de modul in care lumina cade peste case.

Nu pot spune ca am facut mare lucru in Chefchaouen, insa ceea ce iti ofera acest oras nu am regasit nicaieri in alta parte a Marocului, devenind unul dintre obiectivele de top ale acestei tari.

---

VIZUALIZĂRI: 1994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI