Călător prin Malta - prima parte, acomodarea

TIPĂREȘTE

05-Aprilie-2018

Pentru ca am neglijat un pic pregatirile pentru aceasta minivancanta de Paste, am apelat la o cautare pe site-urile agentiilor de turism sa gasim ceva in Malta, fiindca ne propuseseram de mult timp sa o vizitam.

Am trecut peste ofertele celor ce detin exclusivitatea excursiilor in insula tocmai datorita unor review- uri negative ale unor colegi mai umblati prin Malta, de aici de pe AFA si asa ne-a picat ochii la repezeala pe un pachet cu transport si cazare demipensiune la Mellieha Bay Hotel din nordul insulei, coplesiti si convinsi de descrierile laudative ale doamnei de la agentie.

Am ales ceva la 4 stele sa evitam surprizele neplacute si sa avem un confort minim si trebuie sa recunosc ca abia dupa ce am facut rezervarile am gasit aici pe AFA o descriere a hotelului, putin mai veche, este adevarat, dar dupa ce am citit ne-a convins ca nu am facut o alegere gresita, flerul ajutandu-ma si de aceasta data sa o nimeresc cu cazarea.

Nu am mai facut de ceva timp o rezervare la pachet printr-o agentie de turism, dar procedurile au decurs normal si eficient pentru noi, dupa ce am achitat cu vreo 2 saptamani inainte in totalitate, toata suma, exact cu o zi inainte (desi uitasem) am fost sunati sa mergem sa ne ridicam biletele de avion, deoarece asa era cerinta companiei Wizz de a efectua check-in ul inainte de plecare.

In urma consultarilor membrilor familiei (dupa negocieri si ceva discutii contradictorii) ne-am decis sa ne limitam la un singur bagaj pentru fiecare membru pe care il puteam lua in cabina, asa ca fiecare si-a rascolit partea de garderoba pentru a ne incadra in dimensiunile si ceritele companiei. Pentru mine a fost simplu, dar partile feminine ale familiei au avut ceva dificultati in comprimarea outfitt-urilor, incaltarilor si produselor de infrumusetare care trebuiau sa incapa in valijoarele acelea micute.

Mentionez ca este prima oara cand calatorim cu low cost in vacanta si nu m-a incantat deloc ideea de a inghesui bagajele, in special ne interesa modalitatea de impachetare a produselor de infrumusetare, pentru care am cumparat pungi resigilabile de la Mega si am cautat sa nu depasim cei 100ml pentru fiecare articol. Dar un cozonac, de Paste, nu luam si noi? De ce nu! Dar oua rosii??? :). Nu! Astea, nu!

Dimineata de 5 aprilie ne gaseste pe toti cam agitati si somnorosi si cu un uber punctual ne deplasam la aeroport unde avem parte de prima tentativa de deturnare a unui concediu placut, odihnitor si binemeritat. Dupa ce am trecut cu bine de filtrul de securitate (ne-au cerut sa scoatem toate pungile cu chimicale pentru a fi trecute separat prin scanner), se constata lipsa husei de la aparatul de fotografiat. Panica, agitatie si cineva, vinovat, care o avea in responsabilitate, iese inapoi si in disperare reia traseul catre iesire si parcarea unde ne-a debarcat taxiul.

Nu mai aveam nicio nadejde mai ales ca traficul de calatori era foarte aglomerat de parea ca jumate de Romanie a ales sa plece in condediu in ziua aceea, dar totusi in disperare de situatie si cu un pic de speranta, ajungand in locul unde coboraseram din taxi, trei politisti pazeau vigilenti husa, spunand ca sunt pe cale sa contacteze fortele antitero sa cerceteze pachetul suspect.

Cu greu au fost convinsi ca nu se ascunde niciu pericol intr-o banala husa de camera foto, ca ne apartine (aparatul ramasese la noi in interiorul aeroportului dupa check in, dar fiindca ne recunoscusera, fiind stationati chiar in spatele nostru cand am ajuns, s-au induplecat si au cedat, dandu-ne husa. Sincer nu credeam ca o s-o mai gasim! Nu era cine stie ce, doar vreo 200 lei, dar era nou-nouta, si ramanea camera foto neprotejata.

Ne ambarcam pe la 06.00 pentru zborul wizz de 06.25, trecem de ochii vigilenti ai celor de la verificare bilete, deoarece nu se ocupasera toate locurile, au mai inchis ochii la bagajele mai dolofane, in special ale noastre, dar si ale altor calatori care nici calcate in picioare nu ar fi incaput in etalonul acela postat la intrare, ne ocupam locurile si inainte de decolare, facand ultimile verificari, altcineva se ingrijoreaza despre card. Unde sa fie? Nu-i la mine, nici la tine, in portofele nici atat, in buzunare nu-i, nici prin genti, deci repede in timp ce domnisoara facea anuntul pentru procedurile de safety si ne recomanda sa inchidem telefoanele, eu pitulat dupa scaun, sa nu ma vada vorbind la telefon, incercam disperat sa sun la numarul de telefon al bancii pentru blocarea cardului…

Dupa cateva incercari la care ma certam cu un robot nemilos si plictisit, pana sa puna in miscare avionul, reusesc sa prind linia libera si sa conving persoana de la celalalt capat ca eu sunt posesorul cardului si ca trebuie sa il blocheze imediat pana ce il gaseste cineva si se bucura de suma deloc neglijabila ramasa... Nu se facuse nicio plata intre timp, imi spune el asa ca am oftat multumit ca scapasem de cadouri neprogramate...

Zborul lin, fara socuri si trepidatii si dupa circa doua ore aterizam pe micutul aeroport din Malta, vremea era incetosata si cam rece fata de la noi din tara, unde la iesire ne recunoastem numele pe o bucata de A4, noi avand inclus in pretul total platit si transferul la si dinspre hotel, o doamna ne astepta zambitoare urandu-ne bun venit in Malta, eu ma duc sa caut spre iesire (conform descrierii colegilor) gasim ghiseul de unde urma sa cumparam cardurile de 7 zile pentru transportul in comun.

Recomandare! La ora aceea matinala la care aterizeaza Wizz- ul nu aveau sa dea rest, ne-au trimis pe alte magazine, dar toti refuzau vazandu-ne cu suta de euro, deci de preferat sa va calculati de acasa suma pe care trebuie sa o platiti, sau si mai simplu era plata cu un card, dar al nostru cine stie pe unde-si gasea odihna, asa ca… m-am declarat invins si dupa cateva minute de asteptare (cateva grupuri de romani s-au mai perindat pe la ghiseu, unii platind cu cardul, altii marind coada din spatele meu a celor care nu aveau bani schimbati), am cedat si ne-am indreptat catre masina urmand sa ne cumparam cardul de transport din alta parte. In Mellieha ne spuse soferita.

Dupa 40 de minute, de calatorie pe drumuri proaste ca ale nostre, printre dealuri pietroase si aride pe alocuri, cu smarcuri pe vegetatie, ajungem la Hotelul Mellieha Bay, despre care voi scrie un review separat si ne prezentam voiosi la receptie pentru check- in.

Surpriza neplacuta a fost ca abia la ora 14.00 vom putea primi camera, asa ca suntem poftiti sa ocupam fotoliile din lobby pentru a astepta sa fie camera gata. Fetele s-au facut cat de cat comode si au recuperat un pic din somnul pierdut, iar eu fiindca nu pot neam sa adorm asa oricum si pe oriunde, am mai cercetat imprejurimile, pana cand tot trecand asa ostentativ prin fata receptiei pe la 11.20 o intreb mieros pe tipa daca se poate face un mic efort sa primim camera mai devreme si dupa ce-i consulta telefonic pe cei responsabili de curatenie ne spune ca este camera gata, accentuand ca ne-a facut un favor, cazarea facandu-se oficial dupa ora 14.00, iar eu ii multumesc asa prelungit precum pustii aia cu aripi din reclama Bilka, carora le sare mingea in curtea vecinului si caruia ii darama antena wireless: multumiiiiimmm!

Am dat desteptarea la grupa somnoroasa iar cu fetele sifonate si plictisite ne-am indreptat agale catre camera repartizata la inghite pui, tocmai in capatul celalalt al resortului.

Aruncam bagajele, admiram scurt priveliestea minunata de la balcon, ne spalam ochisorii sa ne mai fuga somnul si sa dispara cutele de la “pernele “improvizate si parca mai inviorati si motivati plecam spre cea mai apropiata localitate unde sa cautam sa ne potolim foamea pranzului.

In trecere prin fata receptiei, zambandu-i tipei care ne-a ajutat, am agatat o harta cu traseele principalelor autobuze care inconjoara insula deservind orice coltisor si ne-am continuat drumul iesind din hotel, pe o alee de circa 150 metri pana ce am ajuns in strada principala care lega insula spre portul din nord (nu stiu de ce imi venise sa-I zic Ciresica, si asa i-a ramas numele) Cirkewwa.

Primul bus venit, primul luat, platit la sofer 1,50 euro pentru fiecare calator, iar acesta ne spune ca in doua ore il putem refolosi calatorind cu orice autobuz (pretul era pentru extrasezon, adica septembrie-iunie, iar in sezonul de vara adica iunie pana in septembrie era 2 euro biletul) si dupa vreo 6 statii cand am ajuns in Mellieha am coborat si cautam sa ne orientam putin in spatiu, in primul rand sa cautam un ghiseu de unde sa luam cartelele de autobuz.

Gasim un punct de informare turisti, unde se vindeau si excursii si croaziere, iar doamna ne indica magazinul de unde puteam lua cardurile, dar care deschidea abia la ora 16.00 (era abia 12.50). Nu-i bai ca tocmai traversand straduta aceea super ingusta (triq Gorg Borg Olivier) cu o inclinare destul de accentuata, am zarit un restaurant (Ta Randi) despre care voi scrie cateva cuvinte spre a fi de ajutorul celor care mai au nevoie sa serveasca masa in Mellieha.

Ne-am linistit foamea cat de cat, mai ales ca aveam masa de seara inclusa si am pornit in josul strazii sa vedem ce e cu catedrala pe care o zaream pe culmea dealului.

Catedrala parohiala cu Hramul” Nasterea Maicii Domnului „a fost ridicata intre anii 1881 si 1898 cu ajutorul taranilor din zonele inconjuratoare care au carat piatra taiata din cariera si care dupa o munca laborioasa si-au implinit visul de a avea o biserica noua, aceasta fiind ulterior pictata de catre cei mai buni artisti maltezi Giuseppe Cali si Lazzru Pisani iar cele cinci clopotele au fost aduse din Milano intre anii 1920 si 1940.

De sus se putea zari golful insorit (Mellieha Bay), hotelul nostru de cealalta parte a golfului precum si cladirile specific mediteraniene asezate pe terasamentul stancos si abrubt al orasului. La coborare de pe promenada de bellvedere am vazut o intrare catre ceva Adapost construit in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, dar care era inchis si ne-am continuat drumul spre magazinul de unde sa ne lua cardurile.

Langa Drifter Car Rentals, se afla magazinul apartanad tot de Drifter de unde contra sumei de 21 de euro de persoana, ne-am achizitionat 3 carduri 7 Days Explore Cards care ne dadeau posibilitatea de a calatori nelimitat atat in Malta cat si pe insula Gozo fiind valabile si pe cursele TD (talinja direct) autobuzele directe si cele nocturne, dar aceste carduri nu erau transferabile, nefiind nominale, dar nu puteau fi folosite de mai multe persoane odata. Pentru suma de 39 de euro puteam cumpara Explore Card Plus care oferea si doua calatorii cu ferryboat-ul catre Sliema sau Birgu (dus-intors) si o zi acces in autobuzele hop-on / hop-off care opereaza in Malta.

Cardul este valabil pentru 168 (7 zile x 24 ore) de ore din momentul in care a fost activat (taxat) prima data si pentru noi a fost de un real folos, dar, sincer, mult mai bine ne-am fi folosit de o masina inchiriata, pierzand mult timp cu autobuzul, atat asteptandu-l (chiar daca aveam programul notat) cat si calatoria propriuzisa, care ocolea si deservea aproape fiecare punct al micutei insule.

Ne-am reintors la hotel, stiind ca trebuie sa facem semn soferului atat la urcare iar la coborare sa apasam butonul de stop si pana la ora mesei am meditat cu ochii inchisi cu draperiile groase trase, obositi si multumiti de alegerea hotelului.

Voi povesti in continuare putin din experienta noastra pe insula Malta, asa ca stati pe faza!

---

VIZUALIZĂRI: 2644 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI