Barrio de Las Letras și duelul străzilor în Madridul lui Cervantes

TIPĂREȘTE

Motto : Cel ce citește mult, știe mult și merge mult, vede mult și zice mult (Cervantes)

Prima mărturie de dragoste, pe care mi-a dat-o Madridul secret, a fost în faimosul Barrio de las Letras , aflat la 15 minute pietonal, de reședința mea temporară, într-un vechi bloc madrilen, la Hostal Art Madrid.

Fapte, personaje, fantome literare, străduțe pitorești ce se bat cu literele aurite și se ceartă pentru gloria lor eternă, zămbetul lui Don Quijote de la Mancha pe un perete al casei lui Cervantes, poze ce s-au depus obsesiv în sertarul turistic al verii mele madrilene, m-au făcut să mă răsucesc brusc și să rup sforile turistice, foarte lungi, ce ar fi să vă prind și pe voi în câteva noduri latine fierbinți, de iubiți cumva, Madridul?

V-ați gândit vreodată cum e să te plimbi agale, având frumusețea unor texte literare scrise sub picioare, chiar pe asfalt, căutând urmele pașilor unor maeștri ai condeiului, ce au trăit în secolul de aur spaniol, chiar în centrul Madridului dinamic, într-o enclavă artistică mai ascunsă, mai exact în cartierul literelor sau muzelor?

Mă văd pe mine în prima dimineață la Madrid, într-o duminică când soarele începuse să urce voios pe scară, învârtindu-mă ca turistul orb pe străzile înguste și necunoscute din acest cartier pietonal, la ora când încă se spălau străzile pustii, și eu căscam gura de mirare.

Atmosfera era cam ireală, dar aveam programat un rendez –vous, la ora 10 fix, cu spiritul lui Lope de Vega, chiar în propria lui casă și vă asigur sincer ca gândul m-a dus jucăuș la simpaticul nostru amigo de pe site. @Vega, ce poartă un nume literar și-i cam place să bântuie prin județul meu.

Fie că ești un turist avid de plimbare, sau un vânător de fantome literare, un gurmand ce aleargă după tapas, nimerind ca mine aventuros într-o celebră tavernă ce servea burgeri din coadă de taur, cert e că ai pășit călătorule, drept în Madridul vechi, acolo unde se tipărea la 1604, a doua parte a cărții cărților, Don Quijote de la Mancha, într-o tipografie pe Calle de Atocha. Mi-a rămas și acum sufletul la ultima ediție de lux a minunatei cărți ce am răsfoit-o într-o librărie, în drum spre Palatul Regal, cu un preț prohibitiv.

Barrio de las Letras , e un punct de referință cultural al capitalei, pe aici m-am rătăcit cu plăcere în trei reprize, descoperind o concentrare de cultură, pe patru sau cinci străzi lungi, îmbătrânite, aparent anoste, calci sfielnic pe poezii și texte literare, tipărite direct pe sol, dar trebuie să stai cu ochii în patru și pe la fațadele caselor vechi din cărămidă, mai apare câte o placă ceramică veselă, cu nume literar, evident, e preferabil să fii însoțit de un ghid local.

Poziționare . Barrio de las Letras a fost odată cartierul preferat al iluștrilor scriitori din secolele XVI și XVII, astăzi el este o zonă populară cu baruri interesante, cafenele, taverne istorice, cluburi, magazinașe cu antichități și librării, fără o documentare inițială, nu prea știi ce pierzi.

Turul meu pietonal a durat aproximativ 2 ore, pornind din Tirso de Molina, unde aveam reședința la Hostal Art Madrid și s-a terminat în Plaza Cortes, aproape de axa muzeelor.

Traseu Am pornit din plaza Tirso de Molina, si în 3 minute am aterizat în Plaza de Jacintho Benavente , intrând apoi în anticamera numită Plaza del Angel , fixându-mi camera pe niște taverne colorate cu ceramică pe exterior și voilà am poposit repejor în Plaza de Santa Ana, ce dormea buștean la ora 8.30, de aici am luat-o pe vestita Calle de la Huertas unde noaptea precedentă într-un periplu solo, mă strecuram cu greu printre alte bufnițe de noapte, puse pe petrecere și distracție.

Acest barrio, e mărginit la nord de Carrera de San Jeronimo, la sud de Calle de Atocha, la est de Paseo del Prado și la vest de Plaza Jacintho Benavente, pe unde eu treceam zilnic, în drum spre Puerta del Sol.

Flash istoric . Barrio de las Letras, era fata săracă a Madridului, eu am avut plăcerea matinală de a mă plimba nestingherită prin trei secole de istorie, întrebându-mă ce a mai rămas din epoca acelui secol de aur.

Prin acest cartier s-au plimbat odată Tirso de Molina, Calderon de la Barca, Lope de Vega, Cervantes, Quevedo, Luis de Gongora, Zorilla, artiști, pictori și oameni ai teatrului. Povești și legende s-or fi impregnat misterios prin aerul pe care eu îl respir, cu mare efort din cauza caniculei ce-mi topește inima spre prânz, în altă zi a săptămânii.

O plimbare prin aceste locuri nostalgice se poate transforma într-o sută de povești... Aici în cartierul modest, va veni minunatul Cervantes, aflat la vârsta bărbii argintii, fără faimă și avere cu primul volum din Don Quijote ținut sub braț, pentru a căuta o casă... aflu că a avut chiar 5 reședințe în acest perimetru.

Barrio de las Letras era un loc animat, într-o epocă dificilă pentru curtea regală, dar și pentru poporul spaniol, ce asista la transformarea medievală a orașului. Domniile lui Carol și apoi ale lui Felipe II, vor fi decisive pentru toate aspectele istorice și sociale ale Madridului.

Cartierul literelor era o zonă bună, pentru buzunarele modeste ale artiștilor și intelectualilor, era primejdios să te plimbi noaptea pe străzi, te duelai nu numai cu vorbele, dar și cu cuțitul. Era aici teritoriul călugărilor, dar și un fel de cartier roșu al prostituatelor, numite surorile lui Venus, voi afla că Lope de Vega, mare amorez și în viața reală, locuia chiar lângă un bordel pe actuala Calle de Cervantes.

De ce au ales scriitorii acest loc de rezidență? Explicația este simplă, Corral de la Cruz și Corral de Principe se aflau în Plaza Santa Ana, cele mai bune piese spaniole erau jucate aici, încă din secolul 16.

Plaza de Santa Ana, inima vie, a cartierului literar , își trage numele de la Mânăstirea Santa Ana, din veacul 16 și are legături strânse și astăzi cu literatura, două monumente ridicate aici, cinstesc memoria lui Federico Garcia Lorca , statuie ridicată în 1998, cu ocazia celebrării centenarului nașterii sale, mă așez pe o bancă și mă hlizesc vesel pe partea opusă, la figura meditativă a lui Calderon de la Barca (1600-1681), cinstindu-l ca turistul, cu două poze, fiindcă a fost cel mai mare dramaturg din perioada de sfârșit de Siglo de Oro.

Da, Viața e un vis, pe un piedestal apar scene din cele patru piese ale lui Calderon, statuia lui e pusă omagial în fața clădirii numită Teatro Espanol , ridicată în 1745 și cunoscută inițial ca Teatro del Principe.

Acest teatru a fost ridicat pe locul numit Corral del Principe, care era la vremea sa, una din cele mai populare curți deschise, unde se juca teatru, mi s-a părut curios să citesc într-un ghid că existau la sfărșit lupte violente între actori și spectatori.

In această piață elegantă se adunau odată în cafenele, poeții, scriitorii și artiștii, scufundăndu-se în acele tertulias, discuții literare.

Din Plaza de Santa Ana ajung imediat, mergând pe Calle del Principe, aproape de Teatro de la Comedia, eu eram însă furată de El Parnasillio , sau micul Parnas, o tavernă cu plăci ceramice pe exterior, ce –mi arăta portrete colorate cu scriitorii spanioli.

Calle de la Huertas e ca o poveste epică pe care o spui prietenilor de zeci de ori, ea este mama cartierului, e cunoscută astăzi pentru jazz, cafenele, baruri, măncare exotică și viața de noapte, și mai era acolo, un magazin simpatic, cu o vacă albastră, în poartă.

Această stradă e una din cele mai vechi părți ale Madridului, numele ei derivă din Evul Mediu tărziu, cănd pământurile fertile din zonă, aparțineau unui marchiz, se cultivau aici legume pentru consum, înainte de urbanizare.

Această Calle de la Huertas, e coloana vertrebală a cartierului literar, ea fiind paralelă cu Calle de Atocha, eu am intrat pe ea, călcănd pe versurile lui Don Juan de Tenorio, pe un drum emblematic, presărat cu stele literare, eram regina dimineții duminicale și căutam o ceașcă de cafea.

Această Huertas a devenit colțul preferat al turiștilor și studenților străini, animația nopții, o fi vreo moștenire a secolului de aur, m-am lăsat furată de fluxul incredibil de oameni, lăsând în hotel, orice mic bagaj.

Imaginația doar, e capabilă să recreeze ambianța epocii și fiți convinși că la acest capitol eu stau f. f. bine, prinsam aripi imediat, revizuisem de acasă tabloul literar spaniol, spicuind date literare înainte de plecare.

Am nevoie și de un break matinal, pentru primul meu mic dejun madrilen, în Plaza Matute , un colțisor pitoresc și linistit, comandând un croissant cald subțirel, că altceva nu se servea și o cafea, ignorănd faptul că Cervantes a locuit și prin această piață, în spatele bisericii Loreto.

Am uitat să menționez, că pe Calle de las Huertas 18, am nimerit la Casa Alberto , site: casaalberto.es, o tavernă campioană de la 1827, faimoasă pentru vermutul ce curge din niște robinete antice și niște ouă cu paprica, ce aduc, omagiul lor, epocii de aur spaniole. Această tavernă are legături cu lumea literară, o placă pe perete poartă numele lui Cervantes, despre care se povestește că ar fi scris aici la etajul doi, a doua parte a cărții cărților, pe vremea cănd clădirea adăpostea un han.

,,Miguel de Cervantes pretinde că a trăit în acest loc, când a primit o scrisoare chiar de la Apollo, atașată Călătoriei în Parnas, 1604’’.

Nu e de mirare, că artiștii orașului frecventau acest bar, la fel ca și acei matadori și banderilleos ce veneau frecvent în local, să tragă o doză de curaj la pahar.

Străzile vorbesc, se ceartă, se duelează ... mă plimb cu harta în mână pe străzi necunoscute, tăcute și adormite, e o atmosferă ciudată... aud în spatele meu valiza pe rotile a unei chinezoaice tinere, ce rupe ritmul meu turistic potolit, calcă domnișoara hotărât chiar pe niște versuri... mi s-a părut atunci o indecentă impietate să calc pe fragmentele literare, eu le-am ocolit cu mare respect, chiar dacă intuiam doar, traducerea.

Incep să scotocesc nestingherită prin perimetrul străzilor cu nume de scriitori și poeți, lăsând ochii să fure ce li se cuvine... oare ce secrete se ascund în spatele caselor cu arhitectură veche, mulțumesc pe această cale ghidului spaniol, de la casa Lope de Vega, care mi-a dezvăluit, multe din secretele zonei, la un pahar mai lung de vorbă, așteptând să vină turiștii programați de limbă engleză.

Străzile Lope de Vega, Calle de Cervantes, Echegaray, Calle de Leon ,,au o mare concentrație de talente literare, Madridul din acest spațiu boem, e îngust, labirintic, străzile vorbesc și se ceartă, duelându-se între ele verbal, prin plăcuțe ceramice colorate, inscripționate cu nume celebre, amintindu-mi mie turistului cultural, de rivalitățile și prieteniile literare ale monștrilor literaturii spaniole.

Cred că în acest cartier al creativității și studiului, e interzis să te plimbi fără să reflectezi și să visezi la mărțoaga lui Don Quijote sau la alte capodopere literare, e o totală rupere de ritm față de nebunia din Puerta del Sol și străzile animate ce radiază din ea.

Merg pe Calle de Leon, observ la nr 21 o clădire austeră din cărămidă, este Real Academia de la Historia , care a fost ridicată în 1788 de Juan de Villanueva, ea e plasată admirabil în Barrio de las Letras. Această instituție, unde eu nu am intrat, ar deține peste 200 000 de cărți. Pe calle de Leon, se adunau artiștii prin taverne și discutau despre teatru și contracte.

Calle Lope de Vega , ce curge din Calle de Leon, e paralelă cu Calle de Cervantes. Aici se află și Convento de las Trinitas Descalzes , fondată de Felipe III în 1612, e o clădire lungă cu linii sobre, ce nu se vizitează, aici e înmormântat Cervantes, ale cărui rămășite au fost recent descoperite.

Cervantes va veni la Madrid, plecănd din Castillia veche și va închiria o casă, la parter, însă pe Calle de Leon, o stradă pe atunci săracă, dar curată, ca și astăzi, poate, îmbălsămată de mireasma pâinii proaspete, vecinii lui erau oameni simpli, cu inima deschisă, îl plăceau pe Miguel, care se arăta la fereatra zăbrelită, rămânând cu pana în mână, ascunzând sub brațul sănătos o carte, al doilea volum din Don Quijote.

Aștepta și el să-i sosească faima și gloria, conviețuirea lui cu ceilalți scriitori nu prea i-a fost ușoară. La 62 de ani, ciungul de la Lepanto, trist și bolnav, își ia adio de la viață. Bătrânul hidalgo, sărac, va fi înmormântat simplu, la cererea sa, în mânăstirea menționată, de către călugării ordinului, la 23 aprilie 1616, fără a i se pune măcar o lespede, fără nici o ceremonie. In această Convento de las Trinitarias Descalzas, a profesat și fiica sa, precum și fiica lui Lope de Vega, sora Marcela.

Deși a trăit pe Calle de Leon nr 8 și pe calle de la Huertas, el și-a sfârsit zilele pe strada Francos, devenită Calle de Cervantes la nr 2, în altă casă, ce va fi demolată în sec. 19.

Un poster uriaș cu chipul cavalerului tristei figuri și cu simpatica lui echipă de eroi, îmi amintelte mie, călătorul neștiutor, că acolo s-a stins o stea a literaturii spaniole. Marile capodopere ale lui Cervantes au curs din condei, atunci când el trăia în acest cartier.

Rivalitatea și ura dintre cei doi vecini, a fost pe măsura talentului lor literar. Ca o ironie a sortii, casa lui Lope de Vega se află pe Calle de Cervantes, la nr 11. Cei doi erau ca ziua și noaptea, viețile lor s-au desfășurat în paralel, pe aceste străzi, la câțiva metri, unul de altul, se zvonește chiar că împărțeau și aceeași metresă, ca și devoțiunea lor pentru Convento de las Trinitarias.

Lope de Vega , marele poet si dramaturg spaniol ,,va ateriza ca un zeu triumfător în acest Barrio, unde îsi va cumpăra o casă nobilă, pe strada Cervantes, va locui 25 de ani la această adresă.

Astăzi, casa unde el a trăit cu familia sa, este deschisă publicului, oferind o imagine a vieții de zi cu zi din secolul al 17-lea, o agăț pe altă sfoară turistică, merită efortul și programarea pe care am făcut-o acolo, chiar din Romania, prin e-mail, altfel nu se poate intra.

Cervantes și Lope de Vega se întâlneau frecvent în acele tertulias, în sânul congregației și se intersectau adeseori pe stradă, dar Lope nu l-a invitat niciodată pe colegul lui, în grădina casei, ca pe alți frați de breaslă.

La moartea sa, marele Lope va fi însoțit de un mare alai de madrileni, ce-l vor însoți până la biserica San Sebastian , unde el va fi înmormântat, am intrat acolo, pe calle de Sebastian, fațada ei dă spre Calle de Atocha.

Am descoperit că Iglesia San Sebastian , este monument național, ea a fost principala biserică din cartierul literar, în secolul al 17-lea. Ea va fi distrusă în timpul războiului civil spaniol și bombardată complet în 1936 și reconstruită.

Arhivele bisericii conțin documente importante, cum ar fi actele de deces ale lui Cervantes sau Lope de Vega, aici au fost botezați Tirso de Molina, Jacinto Benavente, Zorilla, Becquer. Intr-o capelă sunt înmormântați și doi arhitecți celebri ai Madridului, Juan de Villanueva și Ventura Rodriguez.

Revenind pe Strada Lope de Vega, ajungem apoi spre Plaza de Jesus, alături este Basilica Jesus de Medinaceli , care a fost multă vreme frecventată de acrițele epocii, Lope de Vega, Calderon de la Barca și Tirso de Molina, veneau aici să-și prezinte operele dramatice în jurul bisericii, în acele ,,corrales de comedias’’. Se spune că dacă săruți o sculptură din secolul 16 a lui Isus, vei fi iertat de păcate.

Quevedo, înzestrat de Dumnezeu cu un mare talent, scria în metafore elaborate, și el s-a născut la Madrid și a avut o casă în Barrio des Lettras, în casa care este peste drum de Convento de las Trinitarias, pe colț cu strada Lope de Vega, dacă nu ridicam privirea, nu observam casa. Dar plăcuța nu amintește faptul că această locuință a fost inițial, domiciliul lui Gongora pe la 1619, poetul nostru dăduse faliment, iar rivalul lui, doar pentru a-i face în ciudă, cumpără imobilul, inclusiv podeaua lui plină cu goange, deși nu va locui niciodată în ea.

Erau doi oameni, cu personalități opuse, Quevedo, avea și o limbă ascuțită, pe lângă personalitatea lui puternică, el se lăuda că visa în greacă și latină, fiind apreciat de popor, în comparație cu Luis de Gongora, acel poet prețios, autor al celebrelor Las Soledades, ce nu prea era iubit de cei din jur, trezind antipatii.

Interesant e faptul că Jose Echegaray (1832-1916) a locuit și el odată în aceeași casă, pentru toate informațiile acestea inedite, am scotocit diverse surse și cărți.

Mă reîntorc pe Cale de Leon, admir o farmacie veche pe colț taman din Evul Mediu, decorată cu ceramică albă/albastră, admir pe exterior Taberna del Leon de Oro , un pub cu un leu de piatră înăuntru și plec scurt pe strada Echegaray, care poartă numele unui laureat al Premiului Nobel Pentru literatură.

Personajul în chestiune a fost un inginer civil, un matematician deștept, dar și un dramaturg al epocii sale, foarte apreciat. El va locui pe fosta Calle de Labo, devenită Echegaray în onoarea sa.

Pe această stradă se află și căteva baruri vestite, cum ar fi Los Gabrieles, un bar legendar, bântuit de toreadori și actrița Ava Gardener și încă unul, unde am fost dată afară de patron si două spanioloaice amețite, fiindcă am tras două poze în interior, voi reveni asupra subiectului.

Am încheiat traseul propus, mergănd pe Calle del Prado spre Plaza de la Cortes, unde se ridică statuia lui Miguel de Cervantes. La cățiva metri se află începănd cu 1884 Ateneo de Mdrid , o asociație de oameni învățați, cu afinițăți politice liberale.

Eram pe Paseo del Prado deja, la granița estică a cartierului literar, nu doream să ajung în zona triunghiului de aur al muzeelor, am luat-o pe Carrera de San Jeronimo, ajungănd în Plaza de Canajelas, unde am pus punct tematic promenadei.

Plaza de Canalejas m-a trezit total din reverie, ea poartă numele lui Jose Canalejas, prim ministru în 1912, ucis de un anarhist în 1912, în Puerta del Sol.

Am admirat cu ochii pe sus, câteva clădiri grandioase aflate în proprietatea unor bănci, ocolind magazinul de dulciuri Violeta, de unde poți cumpăra niște bomboane celebre, cu arome de violete.

Pe colț între Plaza de Canalejas și Carrera de Jeronimo se află, casa Allende, Banca Hispano Americana, devenita Banco Santander și grupul Meneses, eram deja ruptă de atmosfera trăită anterior, Madridul nebun urma să mă prindă în acordurile lui sonore puternice.

Sper că am reușit prin acest mini ghid, la care am investit mult timp liber, să vă teleportez parțial, în atmosfera Madridul secolului de aur spaniol, în cartierul literelor, acolo unde, spiritul lui Cervantes și al lui Lope de Vega, plutește în aer, în jurul barurilor, puburilor, cluburilor, trebuie doar sa dai frău imaginației și să te lasi absorbit de foșnetul întâmplărilor de demult, să dai viată statuilor și caselor vechi, și toate misterele Madridului se vor așterne parțial la picioarele turistului, dornic să evadeze în vacanță independent.

Bibliografie - Pocket guide: Barrio de las Lettras

Madrid Travel Guide Fodor - ghid

Broșuri turistice și pliante de la casa muzeu Lope de Vega.

(Rog atașați de pe you tube un clip al televiziunii spaniole cu Barrio de las Letras :

www.youtube .com /watch?v=Ap2uFKOqDLQ -25 ianuarie 2012 -esmadridtelevision

---

VIZUALIZĂRI: 2689 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI